Mă învelesc în iarbă

Huliţi-mă cât sunt viaţă!
Să mă slăviti-n prefaţă...
Căci mie chiar nu-mi pasă
Fila mie masă şi casă.

Nedorind rece carcasă
Ce nu vă e ţel nici casă!
Căci eu beau apă-n baltă
Şi mă învelesc cu iarbă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te ţii în cavou, bine

Iederă cu şoapte de bici
Viaţă, tu ce vrei să-mi zici
Sunt o întâmplare pe aici
Printre spini tăi de arici..

Află tu, prea părut-o sfântă!
Că eu sunt demonul ce cântă
Ce pe altii nu-i şi incântă
Când culoare li se zvântă

De sub masca ta de preoteasă
Invelită-n rece carcasă..
Şi de crezi că mie-mi pasă
De tocul tău ce crud apasă.

Eu mă învăluiesc în iarbă
Beau şi apă dintr-o baltă
Si tot cânt ce este nevăzut
Ascuns sub al tău miraj de lut!

Dintr-un demon decăzut
Numai am unde să fiu căzut
Din al tău înlănţuit alai
In care-ţi sunt cornorat nai.

Şi de oi striga odată vai
Mi-e acel nespus off de bai..
Când iubita iar mă lasă
Cu bani pe piept pe masă.

Şi-n vampir renasc derbedeu
Să o caut pe ea în iad de zeu..
Căci dator sunt eu viaţă ţie
C-un nume înscris pe o hârtie!

Să afle cei ce o să vie
Că nu-mi pasă potcovăriţă
De lanţul din a ta fustiţă,
C-aşa e dacul născut să fie

Fără teamă de zei de tine
Şi după moartea care vine..
Tu să te ţii în cavou, bine:
O să auzi iar nebunia din mine

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi rege

Azi rege
Mâine vreau să beau apă din baltă,
Azi şampanie in avion,
Mâine cu naşul dintr-o haltă,
Azi icre negre
Mâine o margarină întinsă in dimineaţă,
Azi prin Martinica,
Mâine cu undiţă pe Herăstrău,
Azi îmbrăcat in catifea,
Mâine acoperit de un polyster plictisit,
Azi la Continental,
Mâine mă învelesc cu iarbă,
Viaţă in ritm de EKG,
Nebunie diurnă,
Mă învelesc in iarbă...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun la al lumii parastas

De-aş fi cum voi în versuri mă citiţi
Aţi înnebuni, văzând cât de nebun sunt
Căci uneori-s turbat precum un vânt
Dansând în omăt de argint ce-l adoraţi

Din care voi-n oameni vă modelaţi
Şi nedorind să vă aud, mă-mbătaţi
Fugind printre necunoscuţi-n parastas
Să beau din vorba lor "in vino e veritas".

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi cânţi cobzar

Să-mi cânţi cobzar bătrân ceva,
Să-mi cânţi ce ştii mai bine.
Că vin ţi-oi da şi bani ţi-oi da
Şi haina de pe mine.
Că vin ţi-oi da şi bani ţi-oi da
Şi haina de pe mine.

Să-mi cânţi cobzar bătrân ceva,
Să-mi cânţi şi din vioară,
Că doar s-o isprăvi de-acum
O viaţă-atât de-amară.
Că doar s-o isprăvi de-acum
O viaţă-atât de-amară.

Lăsaţi-mă lângă pahar,
De viaţă nici că-mi pasă,
Căci sunt copil al nimănui
Şi n-am nici bani nici casă.
Căci sunt copil al nimănui
Şi n-am nici bani nici casă.

Lăsaţi-mă în fum să stau
În crâşma-ntunecată.
Să beau, să cânt şi-apoi să uit
Căci am iubit odată.
Să beau, să cânt şi-apoi să uit,
Căci am iubit odată.

cântec interpretat de Gică Petrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caia de şoaptă

Mă ucizi incet cu clasă
De mine dacă-ţi pasă!
Apasă tare apasă
Căci iarba mi-e casă

Balta băutură aleasă
Omătul imbrăcăminte
Noroiul încăltăminte!
Şi caia a ta şoaptă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la ramură la casă

El ia din codru-o rămurea
Căci codrului nu-i pasă
Dar azi un lemn, mâine-o surcea
Îşi face omul casă.

epigramă de Vintilă Nicu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pasă

Nu-mi pasă că nu ştiu unde eşti,
Căci de voi vrea, prin noaptea de mătase,
Te-oi căuta prin versuri şi poveşti,
Şi te-oi găsi prin amintiri frumoase.

Nu-mi pasă că tu eşti departe,
Căci eu ca-ntr-un căuş de palmă,
În inimă te port mereu, deoparte,
Deşi ispitele necontenit dau valmă.

Nu-mi pasă că nu sunt lângă tine,
Căci eu te văd când închid ochii strâns,
Şi nimeni n-o să afle despre mine,
De câte ori de dorul tău am plâns.

poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să divorţez

Aş vrea să divorţez de tine viaţă
Să mă duc pe un munte
Şi casă să-mi fie codru
Iarba să mă învelească
Păsări şi fiare, prieteni
Ce nu se roagă să moară capra
Râul să-mi fie gramofon cu vinil de vânt
Pensie alimentară am să-ţi plătesc
Până la urmă notarului negru
Ce nu uită vreun nume
Ce s-a însurat cu tine
Acum lasă-mă să divorţez
Pretendenţi ai cu duiumul
Cu averi, palate îndrăgostiţi de tine,
Şi iubita de la tine am să o răpesc
Sub cerul fără facturi
În iarbă să mă învelesc
Şi să mă îmbăt cu rouă...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns la "Aş fi putut să fiu", scrisă de Velicu Marinela

Eu m-am născut în toamnă... Ce folos?!
Căci toamna-n mine-ades îşi face casă...
Că ploaia parcă n-are nici un rost
Şi-s singură în casă şi la masă.

Din ochi, pe vreascuri ude de argint
Pică din mustu-amărăciunii mele...
Sunt frunza care cade la pământ
În goana ei nebună după stele.

Foşnesc de ne-cuvinte şi de dor...
Un dor de-a fi şi eu o primăvară,
Să-nmuguresc, să nu mai pot să mor
Cu înc-o zi în fiecare seară...

De ce să cadă bruma peste noi?!
Să fim o simfonie de durere
Cu ploaia rece... cu copacii goi...
Mai bine să fi fost un cer de miere!

Cum?! Să mă plec în repetate rugi?!
Un cer de frunze şi-un pământ de nori,
De-ar fi ca osanale să-mi aduci,
Eu tot sunt vis de primăvară-n zori.

Pe umeri cu un şal liliachiu
Şi în priviri purtând de veacuri toamna,
Eu veşnic primăvară o să fiu
Cu ochi chihlimbării precum arama.

Mai protestez... Cedez într-un târziu...
Când vine ceasul parcă nu-mi dau seama,
Căci penitentă prea de timpuriu,
În propria-mi cenuşă, sunt tot toamna...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eterna ambulanţă

Să cobori trauma fără lift
Să faci cu targa un drift
Să prinzi vena din mers
Acesta e sensul de noi ales

Frumosi, nebuni si fără casă
Urmăriti mereu de coasă
Ambulantă ne este casă
Eternitatea de noi aleasă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste fără răspuns

Fiinţă blândă, şi-atât de frumoasă,
Ce suflete noi naşte pe pământ,
Fără de Ea, nu vreau nici pat, nici masă,
Căci viaţa-i chin, iar doru-i vânt.
Cu vorba Ei ce-a dulce ca un soare,
Ea inima-mi încălzeşte-n piept.
De-i tristă, totul crunt mă doare,
Iar sufletul îmi e deşert.

În viaţă îmi eşti o alinare,
Un dor, o muză, un respect.
Cu Tine-aş vrea să zbor spre soare,
Să cânt, să plâng şi-apoi să plec.
Căci nu-mi răspunzi la sentimente,
Iar dragostea mea, e doar un vis.
Nu-mi fă nicicând, o, dragă, complimente,
Că nu mă vreai, de mult ai zis.

poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chefliul spre casă

Mai mult de ce se-ntâmplă-acum
Chiar că nici nu îmi pasă
Îmi văd de propriul meu drum
Din cele trei... spre casă!

epigramă de Gheorghe Gurău (octombrie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

pe fila mării
la felinar de apus
citesc vers de vânt

haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de-ar stăpâni universul
tot i s-ar părea că nu are totul
căci nici nemurirea oferită
nu-i satură avaria infinită

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Copii au singura privire
neîntinată din Univers
m-ai curată chiar decât a îngerilor
fiindcă ei zăresc
frumosul şi-ntr-o baltă
cu noroi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu acum

ar fi trebuit să plâng
dar nu acum
căci nu am lacrimi

ar fi trebuit să beau
dar nu acum
căci n-am de unde

ar fi trebui s-aştep
dar nu acum
căci nu am loc

ar fi trebuit să-ţi fiu
dar nu acum
căci nu sunt eu

ar fi trebuit mai mult
dar nu acum
căci e puţin

ar fi trebuit un zâmbet
dar nu acum
căci sunt doar ploi

ar fi trebuit o zi
dar nu acum
căci este noapte

ar fi trebuit să stai
dar nu acum
căci ai plecat

ar fi trebuit să plec
dar nu acum
căci stau pe loc

ar fi trebuit odihnă
dar nu acum
căci sunt grăbit

ar fi trebuit ceva
dar nu acum
căci n-am nimic.

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-s?

Într-un câmp cu iarbă deasa,
Sub un cer prea-nalt să fiu.
Cât de dor îmi e de casă
Rătăcind într-un pustiu.

Nu-i pustiu unde nu-i ploaie,
Şi nici casă unde-s pereţi.
Ce eu caut n-are culoare,
Tu îl simţi şi nu îl vezi.

Nu am torbe grele-n spate,
Şi nici ochi prea obosiţi,
Doar o inima ce-mi bate;
Lângă locuri de prin minţi.

Mie-mi pasă, batăl vina,
Doru-i dor şi dorul doare.
Eu mai sunt, deci o sa vină
Fiul vitreg la cap de cale.

poezie de Dumitru Palanciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Este intrarea-n lume,
sau este o adresă
conformă firii,
sau înscris poştal.
Este o bază de renume
cu trimitere expresă,
o simplă formă a denumirii,
sau e-un mod de-a fi, de spirit... material.

Reper de-o casă
şi un obicei,
e-o limbă
şi c-un teritoriu;
o judeci sigur de frumoasă...
E locul ce-l numeşti "ai mei",
unde natura nu se schimbă
şi doru-i sigur vis real, din iluzoriu.

Ciudat liant e,
nu-l poţi dezlipi
de eşti plecat
şi nu şti cât vei sta
oriunde-ai fi şi câştigi briliante,
căci tot acolo ai vrea să ai copii...
Este prin excelenţă loc predestinat.
Ţie hard de cord şi minte, orice-ai îndura.

Este o casă
sau o ţară,
unde îţi sunt străbuni
şi mulţi contemporani,
îţi este locul de trăit şi stat la masă;
acolo unde-i veşnic primăvară,
unde chiar şi duşmani ţi-i ştii, cum c-ar fi buni...
Căci ei îţi vorbesc limba, te-nţelegi... toţi sunteţi suverani!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspândire

"Minciuna stă cu regele la masă",
Spunea Vlahuţă într-o-mprejurare,
Acum ea a pătruns în orice casă,
Căci în tot locul sunt televizoare.

epigramă de Nicolae Căruceru din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al luminii sfânt izvor

În iubirea Ta Isus
Iar fiinţa când îmi scald
Simt al firii mele apus
Şi cum poftele s-au dus
Căci în dorul Tău eu ard

Şi lumina se revarsă
Peste întreaga mea fiinţă
Ceru-mtreg îmi este casă
Căci de mine Doamne-ţi pasă
Şi-mi eşti viaţă — biruinţă

În a Ta neprihănire
Eu sufletu îmi zidesc
Căci sunt ars dse-a Ta iubire
Şi-ţi cânt Fiinţa în neştire
Căci Isuse te iubesc

Al luminii sfânt izvor
Tu eşti Isus pe vecie
Scumpul meu Mântuitor
Ce ne oferi azi tuturor
Pâinea Vieţii veşnic vie

Şi din Ea Isus ne-mparţi
Fiinţele să ne hrănim
Să îţi fim surori şi fraţi
Ţie doar în veci predaţi
Veşnic ca să te slujim

Căci ne legi Isus de Tine
Pâinea Vieţii când ne-o dai
Să trăim cum se cvuvine
Aşteptând ziua ce vine
Cu Tine să fim în Rai

Slavă cinste şi onoare
Al Nost" scump Mântuitor
Căci noi vrem a Ta cărare
A ta sfântă îndurare
Până-n vecii vecilor

Tu eşti stânca noastră vie
Şi lumina şi menirea
Îţi cântăm în veşnicie
Numele slăvit să-ţi fie
Căci ne dărui mântuirea

poezie de Ioan Daniel Bălan (25 martie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!