Rondelul flăcării

Doar o scânteie, pe lume,-o aduce,
Statutul de energie pură,-şi asumă,
Fecundată de vânt, se reproduce,
Iar măreţia apei sensu-i subsumă.

Jocul de umbre pe care-l produce
Tot mai multe-nţelesuri însumă;
Doar o scânteie, pe lume,-o aduce,
Statutul de energie pură,-şi asumă,

Cu trupu-i fierbinte, totul sugrumă,
Doar în cenuşă, eternitatea seduce;
Cu cât înflăcărarea-i se consumă
Se-apropie tot mai mult de cruce,
Ca o scânteie, se stinge, se duce...

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din punct de vedere al zeilor, această lume nu e mai mult decât un joc de copil; este sămânţa aruncată în pământ, pură potenţialitate. Întreaga lume a conştiinţei noastre este doar o sămânţă a viitorului. Doar când prin trezirea lui Kundalini, veţi depăşi starea de pură potenţialitate, veţi intra negreşit într-o lume care este a eternităţii, total diferită de lumea actuală.

Carl Gustav Jung în Psihologia Kundalini Yoga
Adăugat de Magia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce faci, aduce mai mult din persoană în viaţa ta, sau e doar întoarcere în fiinţa pură?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, lumină

Între lume şi cuvânt
Doar culori şi curcubeie,
Râde soare, bate vânt,
Noapte, izvorăsc scânteie...

În vâslirea sferei line
Cearcă-ţi pasul îndrăzneţ
Şi porneşte barca lumii
Şi vei trece de nămeţi!

Între lume şi-ntre tine
Zorii nasc, tu lasă urme,
Iar pe urma cea lumească
Vin culori să le citească.

Totu-i viaţă pământeasca:
Cerul, clipa cea măiastră...
Tu lumină! Fă să nască
A ta Cupolă Albastră!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i scânteie

Viaţa-i scânteie din zei şi din stele,
Fumul albastru din visele mele.

Dumnezeu contemplă din răsărit fiinţa,
Cuvintele însămânţează prin cruce credinţa.

Iubirea are iniţiativă, rapacitate,
Ochii tăi în vise mă poartă mai departe

Până atârn o clipă pe-o frunză de stejar
Şi-n toamna răcoroasă cu umbrele dispar!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice om trebuie să ştie că în lume, totul este energie, nimic nu e gratis, iubirea aduce bucurie şi tărie, iar ce se clădeşte pe suferinţa cuiva nu are trăinicie.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inflamarea secundelor

Duminica mea e o femeie
De al cărei dor sunt inflamat,
Îmi ajunge numai o scânteie
De la ea, să ard înflăcărat.

Şase zile mă lichefiez,
Devin mare de benzină pură,
În a şaptea, ca să explodez,
Mi-e de-ajuns doar o scăpărătură.

Duminica mea e o roşcată
Care tace şi se odihneşte,
Aşteptând să fie scăpărată
De la soarele ce dogoreşte

La opt minute-lumină
De păru-i, al cărui uz
Este, mării de benzină
Să-i dea foc, un mătăuz.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (1 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun om nu e ales

nicio rasă nu e pură
nu există arieni
cum nu există infinit
decât pentru cei care nu cunosc clipa

niciun univers nu poate ieşi din matrice
nu există ieşiri din acest labirint
doar întoarceri
din când în când iluzia
că poţi desface nodul

unitatea este doar o axiomă
nicio regulă nu aduce eliberarea
orice evadare din cerc duce într-un alt cerc
gândul este centrul
în jurul lui se desenează totul
dar în inimă
totul este posibil

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egoistul vede fericirea doar cu proprii ochi. Nefericirea altora îi aduce un soi de fericire interioară.

aforism de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am nevoie de a retrăi acea emoţie, care m-a făcut Om, de acea scânteie care a aprins o lume, de acel fior pe care-l simte o floare la atingerea ploii...

citat din Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Elena Lavinia Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colosul

în adâncimea hăului din noi
în fluctuaţii de neant şi energie
a mai născut o lume. De strigoi
cu aripi albe şi privirea vie

era în toate ca la început
Cuvântul şi din El lipseau strigoii
era numai o lume- cea de lut
în aşteptarea vântului şi ploiii

şi mai erau şi galaxii şi stele
şi mai erau planete din brutal
şi mai erau nişte figuri din ele
figuri de stil şi braţe de cristal

şi peste toate domina lumină
din toate izvora doar claritate
o pură claritate şi virgină
şi mai adâncă poate decât toate

şi ne scăldăm în ea fără prihană
fără ruşine, teamă şi reproş
eram o singură Ileana Cosânzeană
eram inegalabil Făt Frumoşi

şi din iubirea noastră în neştire
din toată adâncimile din noi
a apărut colosul fără fire
şi cu tentaţii pure de strigoi...

şi nu mai e de-atunci nici mântuire
nici alte începuturi de Cuvânt
doar un colos de lut în mistuire
cu eu-l său mereu intercalând

... în adâncimea hăului din noi
aceiaşi stare de neant şi energie
mai mistuie o lume. De strigoi
cu aripi albe şi privirea vie...

poezie de Iurie Osoianu (4 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura ţară a făgăduinţei e în inimă

niciun om nu e ales
cum nicio rasă nu e pură
nu există arieni cum nu există infinit
decât pentru cei care nu cunosc clipa
niciun univers nu poate ieşi din matrice
nu există ieşiri din acest labirint
doar întoarceri
şi din când în când iluzia
că poţi desface nodul

unitatea este doar o axiomă
nicio regulă nu aduce eliberarea
orice evadare din cerc duce într-un alt cerc
iar gândul este centrul
în jurul lui se desenează totul

dar în inimă
totul este posibil

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încotro?

Încotro?
Din nimic, numai iubirea fu în stare să creeze,
O scânteie de lumină bezna să o penetreze,
Dintr-un simţământ curat, care-i pură energie,
Lumea toată s-a creat şi se mişcă şi e vie.
De iubirea-i la origini, de ni-i tată, de ni-i mamă,
Este şi în noi scânteia dragostei, de bună seamă.
Şi dacă suntem iubire şi scânteie de lumină,
Suntem copia fidelă din fiinţa cea divină.
Şi atunci mă-ntreb, retoric, dacă astea ne animă,
Unde ne-am pierdut pe cale, cum ne-am încărcat de vină,
Cum şi ce ne-a transformat, de parcă azi suntem monştri,
Oare ce ne-a-ntunecat de ne comportăm ca proştii?
Lăcomia şi orgoliul ne-a-ndobitocit, şi zău,
Parca ni s-a stins lumina, parcă am trai-ntr-un hău,
Într-o groapă cu mizerii, plină de putreziciuni,
Cu miasme-ngrozitoare, cu cazane şi tăciuni,
Unde ardem nevăzuţi, la o flacără ascunsă,
Intr-o veşnicie neagră, de lumină neajunsa.
Chiar nu mai avem nimic, chiar de tot ne-am lepădat
De iubire şi lumină, daca astea ne-au creat?
Chiar putem acum a spune cum ca omul e perdantul,
Că din lipsă de iubire vom cunoaşte, iar, neantul?
15.11.2020

poezie de Florentina Mitrică (15 noiembrie 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu: Bruce, tu ai o scânteie divină. Ai darul de a aduce râsete şi bucurie lumii. Ştiu asta pentru că eu te-am creat.
Bruce: Ia nu te mai lăuda!

replici din filmul artistic Dumnezeu pentru o zi
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a lungul timpului, arta de a fi o lady s-a pierdut în strădania femeii de a fi independentă, directă şi o supravieţuitoare agresivă în această lume... Unele dintre noi am scăpat din vedere recompensele pe care le poate aduce statutul de lady.

citat din Candace Simpson-Giles
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Azi zeii fac doar daruri măsluite
Şi-n vaduri râuri putrede scânteie;
Zburaţi în porţi de-amurg nemărginite,
O, porumbiţe ale mării zeie!

Eu mă voi stinge pe nisipuri grele.
(În care zi de timp necunoscută?)
Privesc la anii tinereţii mele
Ca şarpele la pielea lui căzută.

poezie clasică de Marina Ţvetaeva din Poezii (17 octombrie 1921), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata iubire, chiar dacă e aprinsă de o scânteie, ea nu se stinge niciodată! Şi, chiar dacă evoluază într-un uriaş incendiu, nu arde niciodată inutil şi, mai ales, nu distruge ci, doar cauterizează rănile!

Iulia Mirancea (30 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ca o flacără...

Nu-i materie viaţa, este pură energie...
Naşterea-i e amnar, vâlvătaia-i făclie.
Începutu-i fragil, înteţitu-i cu suflul,
Roşu-i este sclipirea, rug îi e începutul.

Vântul nu o doboară, îi dă înalt, o iuţeşte,
Apa îi este ardoarea, în înec o sfârşeşte.
Emanaţia-i suflet, cum fuiorul de fum,
Rece-şi are sfârşitul, prin cărbune înspre scrum.

Focul viu, e de tânăr... trosnet dă în scântei,
Zgomotul îl înalţă, exploziv în idei.
Mistuirea-i în plin, tot distruge în cale...
Creatoare-i de crimă, topitor de metale.

Calmu-i este final; din făclie vioaie
Alb-cernitul e spuza, crudul lemn îl îndoaie.
Înţeleptul emană pulsu-i intermitent...
Poate naşte un altul transferându-l ardent.

Liniştit redevine, caldu-şi pierde în vigoare,
Se împrăştie în vânt, rece e, scade... moare.
Va fi doar o amintire- flacăra cărăuşă-
Foc şi viaţă se sting... totul este cenuşă.

"Energia"-i plecată, pe vecie e dusă!
Reînvierea-i himeră, este doar presupusă.
Este în van încercarea, de întors, reînviat...
La cenuşă, cu foc, nu dai viaţă.... A încetat!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cenuşă

În cenuşă stă ascunsă
Foarte-adese o scânteie
Şi-o iubire nepătrunsă
Într-un suflet de femeie.

Şi de patimă e arsă
Inima ce ţi-am dat ţie,
Dar iubirea-n ea neştearsă
A rămas pentru vecie.

poezie celebră de Veronica Micle din Convorbiri literare (1883)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărac bogat

Statutul meu nu imi permite
Ca să visez o zi fierbinte
Pot să te văd doar uneori
Aşa... prin pagini de scrisori.

Te-ai consolat si nu mai speri,
Acoperi timpul cu tăceri...
O toamnă-ti bate lung in uşă
Si amintirile-s cenuşă.

Sărac bogat cu ochii mari,
Pe fericire nu dai bani,
Nu poţi s-o cumperi, nici s-o vinzi
Ţi-e prinsă mâna in urzici.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice iubire parcurge etapele focului: scânteie, flacără, jar, cenuşă.

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!