Inflamarea secundelor
Duminica mea e o femeie
De al cărei dor sunt inflamat,
Îmi ajunge numai o scânteie
De la ea, să ard înflăcărat.
Șase zile mă lichefiez,
Devin mare de benzină pură,
În a șaptea, ca să explodez,
Mi-e de-ajuns doar o scăpărătură.
Duminica mea e o roșcată
Care tace și se odihnește,
Așteptând să fie scăpărată
De la soarele ce dogorește
La opt minute-lumină
De păru-i, al cărui uz
Este, mării de benzină
Să-i dea foc, un mătăuz.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (1 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre tăcere
- poezii despre secunde
- poezii despre păr roșcat
- poezii despre odihnă
- poezii despre femei
- poezii despre devenire
- poezii despre benzină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.