Studiu

Cu cât ne iubeam ne vedeam tot mai rar
şi-ntindem spre ziuă crustacee de gheaţă
Semn al prezenţei când trupul îşi ocoleşte
inima
Mereu se întâmplă ceva, mereu se adaugă
şi asta nu lasă loc timpului în sacul de
dormit atârnat pe sinclinalul existenţei
Viaţa ta netrăită e un kimono în care
încheietura pudrată poartă brăţări
de tulpini unghiulare
Frântură de sinus aromitoare,
tangenta ei dispare la atingere
cu globul. Poate afară de ochi şi
pământ, mult afară, ne rostogolim mai
spre miez. Acolo este tăcere faţă de care
lipsa de sunet e un vacarm
chiar acum vântul a scuturat ninsoarea de pe
creangă

poezie de Ion Stratan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentul viitorului meu

În prezentul trecutului meu
Sunt chinuit apăsător
De lipsa prezenţei lui Dumnezeu
Cel nespus de bun şi îndurător,
Care m-a făcut şi m-a iubit mereu.

Dar iată că prezentul prezentului meu
Este chiar El Însuşi, şi acum,
Mi-e plină inima de slava lui Dumnezeu
Care-mi poartă paşii pe drum,
Drumul viitorului meu, prezent mereu...

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa prin crăpături

Prea se crapă de ziuă!
Crapă de ziuă copacii cu crengile întinse spre şoapte
crapă de ziuă două paturi într-un îndrăgostit
ce a dormit pe bancă afară în parc
crapă de ziuă autobuzele cu şcolari îmbătrâniţi
crapă de ziuă pasărea care şi-a smuls aripile
cu umbra sărutului
crapă de ziuă suavul dans în fântână
a unei mirese furate
crapă de ziuă columna trenului în halta cu câini
crapă
crapă de ziuă
şi se vede noaptea cum curge...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sunt o "persoană" agitată, voi căuta calmul ca un stindard pentru libertate! Voi atrage în viaţa mea, un partener, şef, prieten calm, îmi voi lua un animal blând, etc., pentru că am sentimentul clar căci complementaritatea mă reîntregeşte. Şi cu adevărat, mai ales la început, ceva magic pare că se întâmplă. Însă, odată cu trecerea timpului observ că de fapt, şi partenerul, şeful, etc., îşi doresc la rândul lor dinamismul, entuziasmul meu şi pasiunea mea. Deci, şi ei funcţionează "Tot pe Lipsă", ca şi mine. Atunci, poate, dacă sunt norocos, pentru prima oară mă aplec asupra celui care simte lipsa! Oricât de mult m-aş strădui, şi chiar am făcut-o îndelung, observ căci chiar dacă mi-aş complementa toate lipsurile, ceva în mine găseşte noi lipsuri şi devenirea rămâne. Până ce nu realizăm ca gândul şi separarea=lipsa sunt una, devenirea rămâne ca o presupusă evoluţie, spre un scop foarte înalt! Atunci, pentru primă oară observ că cel care toată viaţa "a vrut şi mai mult", "şi mai mult" este simţământul fals de "eu". Fiind supus fluctuaţiei gândirii, şi zgomotului ei psihologic, acest "eu" mereu instabil îşi doreşte lucruri, calităţi, fiinţe, prestigiu, bani pentru a se stabiliza, perfecţiona, valida şi mai ales pentru a părea cât se poate de real într-o lume onirică!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu

scriu pe traiectorii nevăzute
despre fotonii lovind trupul
revărsarea aceea lentă gata să ţipe
neinventată de noi
ca şi cum o busolă urmăreşte fuga mea spre tine
poemul începe mereu de departe
unde tu respiri liniştea zilei aşezând desprinderea de lume
sub arcada veşniciei
alegând mereu o coborâre cu un răsărit continuu
probabil vuietul auzului e mereu acolo
pentru că poemul meu e lipit cu fluturi
şi literele cunoscute chiar şi în tăcere
chiar şi într-o abstinenţă distorsionată
spre tema ieftină plină de umbre
scriu într-o regăsire înregistrată în lumina din ochi
mi-e de ajuns un colţ verde de toamnă
şi-un timp de tine nepustiu

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofia unui fulg de nea

Flori de nea pe un spaţiu prea strâmt
Ca sa mai intelegi ceva...

Flori de gheaţă acolo unde pulsează sângele
Mai tare - semn că nu-ţi mai pasă
Ori că nu te mai doare.

Flori de rouă
Ca să te bucuri, eventual,
Când plouă,
Chiar dacă n-ai timp să observi,
Iar asta e ceva ce demult de tot...

Nu te mai apasă.

O fi un semn,
Un semn că şi gheaţa
A strâns, conştiincioasă, totul într-o plasă
De ochiuri autosuficiente...

Care nu-ţi mai lasă, reci fiind,
Loc ori timp pentru mai nimic,
Dar mai ales pentru regrete...
Ori pentru iniţiative... desuete.

Flori de omăt pe un spaţiu prea anost
Ca să mai simţi ceva
Sau să mai aibă vreun rost...

Semănând a pervaz de fereastră ciobit,
Scrijelit şi ros de vreme,
Ce odată... bun a fost,
Dar acum se teme...

De capricii, toane şi troiene.

Flori de gheaţă
Şi mai târziu de rouă
Se preling pe fereastra
Dincolo de care, totuşi, se oftează...

poezie de Petruta Ionescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminiţa de afară

Bună dimineaţa!
Mi-ai dat deşteptarea să visez la fel în fiecare zi de acum încolo
Cu ochi închişi, cu ochi deschişi... visez.
Cum am visat mereu.
Visez la o căldură sufletească şi la alinarea sufletului meu!
Încă dorm, dar fără vise
te deranjez. Am treabă.
Afară plouă şi-n casă este întuneric. ca toate ar fi fost ca mine
Se vede-o luminiţă afară, ce-mi dă putere să visez.

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe harta Europei

Azi-noapte-am stat de vorbă cu plopii
Şi cu vântul!...
Mă cunoştea şi vântul,
Mă cunoşteau şi plopii –
Mă cunoşteau din vremea
Când colindam pământul
Cu gândul
Şi cu ochii
Pe harta Europei.

Şi mi-am adus aminte de nopţile de vară
Când o porneam de-acasă;
Abia ieşit pe poartă,
Mă şi vedeam departe, prin nu mai ştiu ce ţară...
Dar mă trezeam spre ziuă cu ochii tot pe hartă.

Şi mi-am adus aminte de ce-aş fi vrut să fiu –
Un plop ce se ridică spre cer
Şi-un vânt grăbit,
Ce-nconjură pământul mereu...

Şi-ntr-un târziu,
M-am căutat pe hartă, dar nu m-am mai găsit.

poezie celebră de Ion Minulescu (1930)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Werther: O, cât de pieritor e omul, încât chiar acolo unde are certitudinea că existenţa lui înseamnă ceva, acolo unde lasă cu adevărat urma prezenţei lui, în amintirea, în sufletul celor care îi sunt dragi, chiar şi acolo urma aceasta trebuie să se stingă şi să dispară, şi asta cât mai curând.

replică celebră din romanul Suferinţele tânărului Werther de Goethe (1774)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camera mea e un aerodrom

pe comodă, la loc de cinste, este o fotografie format a4
chiar dacă nu îi sărut în fiecare zi, ei sunt acolo, mereu frumoşi, mereu ai mei
şi din fotografie îmi zâmbesc de fiecare dată când simt că depărtarea mă apasă
şi-aş vrea să fiu acasă, să stăm cu toţi la masă

în fiecare zi idei-vise aterizează sau decolează din camera mea
eu sunt un biet controlor de zbor care de multe ori uit să deschid fereastra
şi multe idei rămân afară, cad la pământ şi-n uitare
şi nici nu ştiu dacă e bine. dacă mă doare

sunt zile când iau fotografia-n braţe şi vorbesc cu ei
dar depărtarea nu ţine de cald şi-atunci parcă ceva mă-înţeapă-n ochi
şi ies din casă. dar afară plouă cu lacrimi şi ninge cu oftaturi
iar cerul cenuşiu se şterge cu un nor

astăzi visele mele au intrat în grevă şi-aerodromul pare-abandonat
mi-e poza foaie albă şi greul de sub pat m-aşteaptă să-înnoptez
vorbele curg în şoaptă, mi-e rece şi mi-e greu
adorm cu ei în gând, mă răsucesc, mă regăsesc, mă pierd...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul vieţii

Hai nu-mi spune cu durere
Că viaţa-i doar o poveste,
Căci doar cel ce doarme piere
Şi ce vezi nu e ce este.

Viaţa e pe veci stăpână
Nu se-ndreaptă spre mormânt
Trupul nostru e ţărână
Însă sufletul e sfânt.

Bucurie, supărare,
Nu pe-acestea le visăm
Ci să ne silim mai tare
Zi de zi să progresăm.

Arta-i artă, Timpul zboară,
Inima deşi-n avânt
Răscolită-i de fanfară
Când ne ducem spre mormânt.

Pe-al lumii câmp de bătaie
Când viaţa te va sfădi
Nu sta ca o vită-n ploaie,
Luptă şi vei izbândi.

Viitoru-i aparent
Trecutul e mort mereu
Tu trăieşte în Prezent,
Cu frică de Dumnezeu.

Sfinţii care-au fost ne-nvaţă
Că mereu, în fel şi chip,
Noi lăsăm urme în viaţă
Pe al timpului nisip.

Şi aceste urme poate
Vor fi de folos cuiva
Vreunui oropsit de frate
Care se va-ncuraja.

Aşadar, hai să lucrăm,
Nu contează ce va fi,
Să-mplinim, să căutăm,
S-aşteptăm ce va veni.

poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce întotdeauna a fost acolo

În bezna râului şi-a pădurii
nu puteai fi sigur decât de ceea ce vedeai –
şi chiar în nopţile cu lună nu puteai vedea prea mult.
Când făceai un zgomot – scufundarea unei vâsle în apă –
te auzeai pe tine ca şi cum ai fi fost altcineva.

Râul şi pădurea erau nişte prezenţe,
mult mai puternice decât tine.
Te simţeai nesigur, un intrus...

Simţeai cum pământul te trage înapoi spre ceva familiar,
ceva pe care tu îl cunoscuseşi cândva şi pe care l-ai uitat
sau ignorat, dar care fusese întotdeauna acolo.

Simţeai cum pământul te trage înapoi spre ceea ce era acolo
acum o sută de ani, spre ceea ce întotdeauna a fost acolo.

poezie de V.S. Naipaul din Un cot de râu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Whitey: Am ajuns la concluzia că, dacă lucrurile se întâmplă aşa cum ai vrut tu să se întâmple, atunci unii ar spune că nu am avut o viaţă plină de succese. Important e să nu te gândeşti cu amărăciune la dezamăgirile vieţii. Învaţă să renunţi la trecut şi recunoaşte că nu va fi mereu soare afară. Şi când eşti pierdut în întuneric şi disperare, aminteşte-ţi că numai în întunericul nopţii vedem stelele care ne vor arăta drumul spre casă. Aşa că nu-ţi fie frică să faci greşeli, să te împiedici şi să cazi, pentru că, de cele mai multe ori, cele mai mari recompense vin din faptul că ai făcut acele lucruri care te sperie cel mai mult. Poate că vei obţine tot ce-ţi doreşti. Poate că vei obţine mai mult decât ţi-ai fi imaginat vreodată. Cine ştie unde te va duce viaţa? Drumul e lung şi, la final, călătoria e, de fapt, destinaţia.

replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul a făcut să mă nasc în inima singuraticei Sardinii. Dar chiar dacă m-aş fi născut la Roma sau la Stockholm, nu aş fi fost diferită. Aş fi fost mereu ceea ce sunt – un suflet pasionat de vicisitudinile vieţii şi care percepe limpede oamenii, aşa cum sunt, crezând mereu că pot fi mai buni şi că nimeni în afară de ei nu-i împiedică să creeze împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Totul este ură, sânge, durere, dar poate că totul va putea fi cucerit într-o zi prin iubire şi prin gânduri bune.

Grazia Deledda în Trestii în vânt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea spre tine

Se poate încheia ceva vreodată?
Nici când renunţi nu are cum
pentru că altul se-nalţă
şi cade la fel, uitând cine eşti.
- Nec plus ultra -
Câtă iubire purtăm în noi!
Cu ea am scris pe cer, pe ape,
pe stânci, pe trepte,
în slove, în trupuri şi-n inimi.

Acum şi aici suntem
doar noi şi cerul albastru!
Vocea ta a rămas ascunsă undeva
în cele mai adânci cute
ale sufletului meu.
- Zborul tău pe buzele mele!
Simţi sărutul meu cum se plimbă
peste tot trupul, îl cuprind,
m-ameţeşte şi mă smulge,
aşezându-mă-n tine pentru totdeauna?

Păstrează un singur adevăr:
prin mine-ai găsit calea spre tine!
Acolo, o stea îţi spunea:
fiecare clipă
trebuie trăită cu intensitatea ei.
O altă voce îţi şoptea:
se naşte un schimb delicat, limpede,
ce-adie peste tot trupul
cu fiecare atingere de matase,
cu fiecare vibraţie, respiraţie şi freamăt,
cu fiecare revărsare de har,
aşa vom fi mereu:
mai fascinaţi de tot ce suntem,
contopiţi cu absolutul.

Ne-am cunoscut
în acea atingere a infinitului,
ne căutam de atâtea vieţi,
prin noi
curge zborul vieţii
acolo unde universul s-a aprins.

Irina Lucia Mihalca

poezie de Irina Lucia Mihalca (18 decembrie 2014)
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă-n salve găsi-vei alb

e semn că mă hrănesc cu praf de puşcă
un sunet scurt şi nu mai suntem
cad flori de cireş
pământul se îmbracă
dezgoliţi de emoţie
ne suntem mai străini
ca niciodată
şi cerbii sunt departe
şi lupii le caută urma
aşa cum noi ne căutăm spre devorare
mereu
de parcă viaţa asta ar fi doar
o pornire permanentă
spre a ucide
şi dacă-n salve găsi-vei sunete ascuţite
e semn că din durere
ştiu să fac un cântec

îmbracă-te rar, în ploaie,
până ce ultimul strop îşi va fi spus povestea

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă întreba

nimic în seara asta friguroasă
bagă un lemn pe foc
sau ultimul meu volum de poezii
închide televizorul care te minte
şi lasă sărutul să ne unească
strânge-mă-n braţe în tăcere
afară ninge grăbit de câteva ore

nu mă întreba nimic în noaptea asta
nu vreau să te mint fără temei
să ascultăm trecerea timpului
şi să ne iubim într-o goană nebună
apoi vom bea cuvintele din poezie

nu mă întreba de ce a rămas
coada mea afară după colţul blocului
ochii mei îţi împodobesc pomul
şi valeţii mei urlă la lună

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu visul...

Cu visul care spre ziuă dispare,
Speranţa rămâne într-o noua visare.
Şi veşnic departe şi aproape mereu,
Rămâi una cu sufletul meu.

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar şi iar şi iar vă reamintesc, observă ceea ce nu se mişcă din tine. Dacă fugi tot timpul cu privirea în afară vei vedea ceea ce se schimbă. În afară, chiar şi în tine pentru că ai să te uiţi în oglindă sau o să-ţi spună nu ştiu care "vai, ce ai îmbătrânit.." Dar când pentru prima oară mergi cu atenţia înăuntru şi observi ceea ce nu se schimbă, vezi că Viaţa nu are "viaţă" pentru că Viaţa n-are un timp. Dragii mei, Viaţa este atemporală! Corpul, efemerul care apare, temporarul care apare în Ea, apare şi dispare. Are 10 ani, are 15 ani. Dar Viaţa nu are "viaţă". Viaţa nu are timp!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprecierea şi recunoştinţa nu înseamnă doar folosirea cuvintelor "Mulţumesc", "Apreciez" sau "Sunt recunoscător", ci mai mult, contează intenţia de a valoriza oamenii şi evenimentele din viaţa ta. Când spui de exemplu "Tot ce mi se întâmplă este spre binele meu", asta arată recunoştinţă faţă de orice eveniment ca având o conotaţie pozitivă, o lecţie şi şansa de a evolua. Astfel, întreaga ta stare emoţională este de bine chiar şi în faţa evenimentelor potenţial catastrofale. Apoi, primul om din lume pe care ar trebui să îl apreciezi eşti chiar tu. Un aspect esenţial al fericirii este iubirea de sine, şi ea începe cu aprecierea şi sentimentul de mândrie pe care îl ai faţă de tine, faţă de atitudinea ta, faţă de comportamentele tale. Să îţi placă de tine pur şi simplu este primul pas către o viaţă extraordinară şi împlinită.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

într-o noapte ruptă de îndoieli

Când se întoarce cu spatele
Nu mai văd şi partea din faţă
şi nu se cade să mă ridic de jos
mai mult decât o linie

nu sunt un găsit de ocazie
cu buzunarele rupte de căutare
totul se petrece într-o tăcere locuită

nu ştiu ce poate să se lipească
ca o dorinţă fără sens
oricum nu mă pierd de mine

iubirea e o plagă greu de vindecat
supusă aceloraşi greşeli
pe care le fac în fiecare zi
fără să mă gândesc prea mult

într-o noapte ruptă de îndoieli
pe care n-o mai poţi opri
şi tu guşti din amărăciune
şi nu spui nimic

nu uita să-ţi laşi privirea acasă
poate cineva descifrează orizontul
spre care mergem împiedicaţi
cu inima-n palme

lumea dă din cap şi se miră
cum se poate clădi ceva din bucăţi
strânse dintr-un oraş plecat în afară

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!