* * *

din cele mai neaşteptate unghiuri
îmi sfidează sinele
tot felul de nemulţumiri
nimeni în afară de sudoarea imperfecţiunii
nu-mi cere mai răspicat s-o curăţ
de cioburile cu care adăp Vărsătorul
din ulcior de cutezanţă
ţinându-mă de ecoul
prăpasiei în care m-am golit de temeri
mă aplec peste marginile-mi
profund conectate
la trepte care-mi picură pe vise
rouă de curbe vibrând la atingerea
cu setea de noi altitudini

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din tavanul mansardei divine

mă picură plâns de fulgere aprinse
instrumente în care suflă pustiul

poezie de Eleodor Dinu din Stele de catran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umerii tavanului

prin care îmi treci
slăvile iubirii,
stalagmite de miere stelară.
Sprijină taina
de pe care dorul meu
plonjează
în ecoul peşterii.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Repar cercuri. Într-un
atelier arhaic
pe care Dumnezeu mi l-a
făcut
din chirpici de eternitate
şi lumină proiectată
din pălării de floarea-nopţii.
Fiecărui cerc rănit de
pătrate,
unghiuri,
dreptunghiuri
şi alte cauze care nu înghit
puritatea rotundă a
boabelor de rouă
îi ung articulaţiile cu
lapte de capre păscute
în Măiagul Gorjului.
Cînd eram fir de iarbă
răsărit
pe mormîntul moşilor şi
strămoşilor
acestui loc în care salcîmii
umilesc iarna
cu flori aprinse
pe rădăcinile timpului,
vrăbiile-i ciripeau numele
cutreierat de copilăria mea:
Valea Boului.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În turle de rouă binevestitoare
timpul îşi reglează pulsul
pe frecvenţa zborului de îngeri
şi tămâie arsă pe jar de nemărginire.
Păsări cu aripi de aur smerit
vin din ceruri
să-mpletească aerului respirat
de mirarea Maicii Domnului
cunună din muguri de duh înveşnicitor.
Pe fruntea bucuriei picură
miere de lumină din prisaca primăverii.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul de forma divinei neauziri

strâmtorează setea pietrei
o ascute
până se face-azvârlitură cu temerare tăişuri.
Nodurile cărei sfori de care atârnă
hamacul boltit cum craniul prăpastiei
sunt ţâţele supte
de oarba fulgerare a spaimei?
Au toate desfacerile cerşetoare
la vina rostogolirii
prin semeţia mahmurelor astre
care şi-au ucis supunerea la tainele cerului.
Fi-le-ar spinările grădini
umbrite de hreanul caniculei date
în patima beţiei cu miere de usturimi!

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul în care mă întârzii nu-mi este suficient să te mai amân. Setează-l pe Acum sau Niciodată!

aforism de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răutatea câtor spini

are de-nfruntat poezia,
până să-şi facă prieten drumul
care o intersectează cu nimeni!

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

de blândeţea văii în care m-am născut
îmi amintesc boii înjugaţi la numele mamei
sunt rodul iubirii amare dintre ea
şi dealul mierii
care mi-a purtat copilăria pe umeri

gogyohka de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii (câţi or mai fi) cu suflet, minte şi trup sănătoase urcă spre cer pe scări şubrede, iar cei ce par a fi oameni - pe scări cu trepte de fericire bolnavă.

aforism de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am stropit poveştile lăsate moştenire
de viaţa iluziilor
cu sudoarea vieţii alergând
spre nordul niciunde
m-a binecuvântat făţărnica luminii filtrate
prin pletele orbului Dumnezeu
să fiu gol înţepat de optimism şchiopătând
acesta este răzvrătitul din minele-mi
prin care mişună râme-nhămate
la cutuma-ngrăşerii dreptăţii
cu pământ slugarnic răimii

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea e un simptom de diabet zaharat

e timpul pentru o stacană de cucută
oricum prin inima mea curge ceva asemănător
nici urmă de sânge
nimic cald
oricât mi-aş întinde trupul pe o stâncă
arşiţa nu-mi pătrunde sloiul necunoaşterii
atingerea mea nu seamănă deloc cu atingerea lui midas
prin bunătatea acestei lumi îmi duc cu greu anatema
lup cu trup de şarpe
mă adăp cu sânge de căprioară
sunt vampirul sufletelor mari
sfâşâi cu nesaţ carotide de fluturi albi
nu-mi pot stăpâni setea decât cu lacrimi de floarea soarelui
din câmpul verde gălbui cerul pare răsturnat pe o dună
oază cu nuferi pentru cămila din mine
cocoaşele-mi sunt nesătule
limba aspră rupe tulpinile stelelor
rumeg cu disperare fiecare încercare de frumos
de prea mult numărat am ajuns să urăsc cifrele
de prea multă tăcere o să-mi fie drag şi ţipătul
în lipsa căldurii voi acumula toate iernile
să-mi fie bine îmbrăcat în alb
la nunta florilor

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu pleoapele muţeniei

mi se răsucesc lumânări
din ceara timpului
chefuind
pe amnarul junghiului
setea de rău purpuriu
mi-a-mplântat
în bubele milosteniei
amarul mioapelor amintiri
despre hohotul de foc
al râsului de apoi.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinele e atât de perfect încât chiar şi în jocul aparent al imperfecţiunii devine o parte a marii perfecţiuni. Forma umană este un mare vapor de navigat, lasă Sinele tău să fie căpitanul, nu mintea.

citat din Mooji
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

silită, primăvara pe tonuri de crengi revine
şi-n emfaza aglomerărilor de verde
caste legănări va petrece.
şi nu mă pot abţine a nu vedea
blajina cruzime a ierbii
ce-şi poartă capul înfipt în broboadă de rouă
si tălpile târâş pe obrajii ţărânei.

din când în când, primăvara ascunde soarele
sub dansuri de ploi
din care zidurile lucitor se adapă
şi roiuri de sentimente trec în semnificaţia oarbă
de gălăgioşi fiori.

e primăvară...
într-o preferinţă emoţională eu apar
cotrobăind brânduşe şi brebenei.
e vreme când o gnoză trece prin cosmetizatele grădini,
fumul îşi alege rodul
de sură lene pe spirale aventuri;
din unghiuri şi curbe se aud
strigăte pe mai multe voci în triluri date
ale păsărilor cu pofte de împerechere
şi învăţând paşii pentru nupţialele dansuri.

suspendat de univers
obişnuiesc la fiecare oră exactă să strig
spre efervescenţa verdelui haotic organizat
că afară e primăvară iar.
deloc deranjabil,
îmi las ochii să-mi cânte şi mie spre izvoare
şi la urmă,
îmi curăţ omoplaţii de mecanica crisalidelor
cu savoarea antitezelor în pluralităţi.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai impresia că un cordon înconjoară partea de sus a acestor creste semeţe şi că nimeni nu poate să treacă de el. Dar adevărul e că, la altitudini de peste 7.600 de metri, corpul uman este grav afectat de presiunea atmosferică scăzută şi, devenind imposibil să faci mişcări prea tehnice, chiar şi consecinţele unei mici furtuni ar putea fi fatale, că ar fi o mică şansă să reuşeşti dacă ai avea parte de cele mai bune condiţii meteorologice, că nimeni nu poate să-şi aleagă ziua în care urcă pe ultima porţiune a traseului...

Eric Shipton în Pe acel munte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

modestie

Modestia? Instrumentul la care trufaşii cântă fals.

definiţie aforistică de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea consumă iluzii care pun la îndoială sinceritatea oglinzilor.

aforism de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că nu-i pasă

de bârfa oarbelor traiectorii din jur,
luna cere sateliţilor să-i însămânţeze
obiceiul de a face sex cu divorţul
de frigidele nevoi din care
le fac rampe de lansare
pământenii.
Traversează cerul
cu mască de prezevative inapte
s-o apere de pofta vidului erotic.
Nu va naşte altceva
decât triumfuri în marş funerar.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul

M-am strecurat
sub aripa protectoare
a păsării de lut,
ca nimeni să nu-mi spună
s-o iau de la-nceput
cu nemurirea...

M-am strecurat
la subsuoara păsării de stuf,
ca nimeni să nu-mi spună,
că am lăsat să-mi scape...
clipa netrăită-n puf!

Şi m-am ascuns
în burdihanul păsării de fier,
ca nimeni să nu-mi reproşeze,
că mă tem... de Cer!

Dar numai cuibărit
la sânul femelei de pasăre-liră
a învăţat sufletul meu, zborul!
te miră?

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sufletele sunt păcătoase, ci coliviile în care au fost închise de păcate.

aforism de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!