Noaptea de mai

Noaptea de mai, cea slobodă la gură,
Tăcea cu tâlc;
Ciudată faptură!
Alteori îmi deschisese fereastra cerească,
Furasem un ceas şi-o faţă de masă
Cu brocart albăstrui si stele mărunte,
Mâncasem pe lună, o rugasem să-mi cânte
Ploaia-aria divină;
Cântasem, râsesem, ne ţinusem de mână.

Noaptea de mai, cea slobodă la gură,
Tăcea cu tâlc;
Si zorii tăcură!
Alteori ne-ntrecusem cu zorii de ziuă,
Alungasem cocoşii, bătusem timpul în piuă,
Speriasem soarele, lovind din două sandale,
Adunasem roua în două pocale
Sub zare;
Lăsasem ziua să zboare.

Noaptea de mai, cea slobodă la gură,
Tăcea cu tâlc;
Şi ochii-mi tăcură!

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerc polar

Tăcea floarea de pe masă,
Tăcea fumul de pe casă,
Tăcea ceasul pe perete,
Tăcea dorul în regrete,
Tăcea aeru-n ferestre,
Şi în sevele terestre,
Tăceau apele marine,
Fără coamele saline,
Tăcea iarba din câmpie
Şi lăstarele din vie.
Tăcea poarta lângă prag,
Cădeau lacrimi în şirag -
Pleca cel drag, cel drag
Pleca, pleca spre alt meleag.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânăr ucenic

Un Rimbaud ţăran s-a aşezat lângă mine, la masă,
cu iubita lui în ciorapi albi de mireasă,
un soldat Rimbaud, tânăr prin excelenţă,
s-a aşezat la masă ca o ilustră eminenţă;
ca pe o laticlavă princiară
şi-a desfăcut mantaua militară.
Tăcea, privind la fata cu fusta înflorată
şi cu bariş cum poartă la ţară orice fată,
tăcea soldatul tânăr,
tăcea,
tăcea mereu,
îi străluceau doar dinţii de straniu minereu,
ca-n apele de munte naivii bolovani.

Tăcea şi el ca mine la douăzeci de ani.

poezie clasică de Virgil Teodorescu din Semicerc (1964)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există lacăt pentru o gură slobodă.

aforism de Sarghis Sakaian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conflict întrerupt

Virusul s-a cătrănit,
Soacra nu tăcea din gură
Şi-atunci a intervenit
... I-a pus masca pe figură!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (28 februarie 2020)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

a tăcea

A tăcea este singura înţelepciune.

definiţie de Luc van Brabant în N-o atinge
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când viorile tăcură (I)

Viorile tăcură. O, nota cea din urmă
Ce plânge răzleţită pe strunele-nvechite
Şi-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă,
Pe visurile stinse din suflete-ostenite.

Arcuşurile albe în noaptea solitară
Stătură: triste păsări cu aripile-ntinse
Păreau c-aşteaptă semne şi strunele vibrară.
Ah, strunele ce tremur de viaţă le cuprinse!

Şi degetele fine, în umbră, sclipitoare,
Păreau ca nişte clape de fildeş, ridicate
Pe flaute de aur în seri de evocare
A imnurilor triste din templele uitate.

Murise însă cântul de veche voluptate,
Şi triste şi stinghere viorile părură,
În noaptea-ntunecată de grea singurătate,
Fecioare-mpovărate de-a viselor tortură.

poezie clasică de Ştefan Petică din Opere (1938)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vioarele tăcură

Vioarele tăcură. O, nota cea din urmă
Ce plânge răsleţită pe strunele-nvechite,
Şi-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă
Pe visurile stinse din suflete-ostenite.

Arcuşurile albe în noaptea solitară
Stătură: triste paseri cu aripile întinse,
Păreau c-aşteaptă semne, şi strunele vibrară,
Ah, strunele, ce tremur de viaţă le cuprinse!

Şi degetele fine, în umbră sclipitoare
Păreau ca nişte clape de fildeş, ridicate
Pe flaute de aur în seri de evocare
A imnurilor triste din templele uitate.

Murise însă cântul de veche voluptate,
Şi triste şi stinghere vioarele părură
În noaptea-ntunecată de grea singurătate
Fecioare-mpovărate de-a viselor tortură.

poezie clasică de Ştefan Petică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În câte feluri se poate tăcea? Când mi-am pus această întrebare, în primăvara lui 2008, intuiţia îmi spunea că se poate tăcea în fel şi chip, că tăcerea este un teritoriu la fel de întins ca limbajul.

începutul de la Teoria tăcerii de Iulian Tănase (2015)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acul cu (f)aţă

Nu ştiu ce mi-a venit azi să mă uit
în gaura unui ac şi să văd o (f)aţă frumoasă
chemându-mă pe treptele unde
cosea urcarea de coborâre.
Era aşezată pe una din trepte
şi cu un deget subţire scrijelea în văzduh.
Nu se auzea nimic
decât un deget care îşi întreba sângele..
"crezi în mână sau în picior?
În picior sau în mână?"
Din jurul acului
se auzea
sau nu
"Eu urc şi cobor..
Eu urc şi cobor!"

Iar acul tăcea
tăcea şi mă chema...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte

Noi n-avem nevoie de cuvinte
îmi punea degetul pe gură
ca să tac
să nu-i mai şoptesc
însă
palmele îmi vorbeau
pe trupul ei

şi ce-i mai plăcea

îmi tăcea buzele cu un sărut
ca să nu-i mai spun
te iubesc
însă
trupul îmi murmura
pe şoldurile-i nuferi
recitându-le versul unduit
iar în tăcerea atingerilor ei
îmi spunea
Doamne
cât de multe-mi spunea

ah
şi cât de diafan îmi rima
pe albul dintre rânduri

privirea mi-o îneca
în ochii-i adânci
iar gura-mi înflorea
în poiana dintre rotunjimile ei
de afrodită

noi nu avem nevoie de cuvinte
noi ne respirăm
ne trăim
suntem viaţă

ea îmi tăcea vorbele
şi îmi vorbea tăcerile

noi n-avem nevoie de cuvinte

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea cu lună

În noaptea cu lună
Prepar ceai negru
Cu flori de prună
Şi frunze de cedru.

Îl beau în singurătate,
De vorbă cu luna,
În ferestrele-ngheţate
Bate ploaia-ntruna.

În noaptea cu lună
Prepar ceai singur...
Un cântec răsună,
Al cicadelor, desigur...

poezie de Alina Gurban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tic-tac

Dac-aş prinde timpul la o cotitură,
I-aş da două palme şi un pumn în gură,
I-aş da o bătaie să mă ţină minte,
Să-l pot da în urmă, când e înainte,

Să-şi îndrepte pasul când şade pe loc,
Să îmi fie ceasul vieţii cu noroc,
Să nu treacă nicio clipă fără sens,
Fericirea toată s-o trăiesc intens...

Dar nu bat eu timpul, ci mă bate el,
Tic-tac, ziua toată, şi noaptea la fel.

poezie de Marius Robu (22 aprilie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-lui Dimitrie Ghica

Beizadea mult strălucită,
Căptuşită-n decoraţii,
De-ai tăcea pitic din gură,
Ai fi slava astei naţii!

epigramă de Constantin Bacalbaşa
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce numărase secundele

fusese ca un zeu alungat pe sânii unei statui
atât de ipocrit
atât de familiar sorbindu-i muncile
pe jumătate mort
tăcea
tăcea ca o fericire în armură de cavaler

două răzbunări albe
două amănunte venite din viciu
numai ţinând timpul şi trupu-i negru
creşteau în pieptul lui

nimeni nu mai urcase atât de mult
nimeni nu mai revenise din iernile galbene ale uitării
drumul şi rătăcirea
penetrau gândurile
ca pe-o virginitate răstignită

important e că era întreg
ca un fluviu gata să-şi desfacă aripile
să înţeleagă mai bine ce i s-a întâmplat
acelui ţinut sălbatic
cel mai înalt avanpost
se rotea parcă să ardă adâncurile nopţii
luna şi balansoarul vechi
umbletul prin iarbă
copilul încărunţit
cuvintele nu le va şti niciodată

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conversaţie

Netezeam părul unei furnici
iar moartea la umbră îşi agăţa un suflet
între urzici
cu ocazia asta am putut avea
o conversaţie
diferită
în care ea tăcea
eu tăceam
furnica tăcea
uimită
şi sufletul avea iritaţie...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gură la gură

nu mai îmi amintesc
de tine decât printre unele picături
de cianură -
parcă aşa ne îndulceam amândoi
gură la gură

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Gură la gură
nu mai îmi amintesc
de tine decât printre unele picături
de cianură -
parcă aşa ne îndulceam amândoi
gură la gură

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Voi trece pragul de iarbă
sub care curge raiul din noi,
păsări cu aripi de porţelan ni se arată în vis
iar mâinile care vor să le atingă se fac poeme-
dintre acelea ce înfloresc numai în barba lui Dumnezeu.
Ştiu că iubirea e pâinea frământată de îngeri,
de aceea ne vom aşeza la masă
şi vom tăcea până ce luna îşi va arăta ochiul,
iar atunci când noaptea ne va lua de mâini
ne vom lumina reciproc.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Nici o pasăre nu zboară noaptea
numai eu de dor de tine zbor noaptea.
Nici un arbore nu are umbră noaptea
numai eu de dor de tine am umbră noaptea.
Nici o stea nu străluceşte ziua
numai mie de dor de tine
noaptea mi-e ziuă.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Emil
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama soacră

Soacră-mea-i femeie bună,
Ca picamberu-n asfalt,
Ziua nu tace din gură,
Noaptea sforăie în pat.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!