În câte feluri se poate tăcea? Când mi-am pus această întrebare, în primăvara lui 2008, intuiţia îmi spunea că se poate tăcea în fel şi chip, că tăcerea este un teritoriu la fel de întins ca limbajul.

începutul de la Teoria tăcerii de Iulian Tănase (2015)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerc polar

Tăcea floarea de pe masă,
Tăcea fumul de pe casă,
Tăcea ceasul pe perete,
Tăcea dorul în regrete,
Tăcea aeru-n ferestre,
Şi în sevele terestre,
Tăceau apele marine,
Fără coamele saline,
Tăcea iarba din câmpie
Şi lăstarele din vie.
Tăcea poarta lângă prag,
Cădeau lacrimi în şirag -
Pleca cel drag, cel drag
Pleca, pleca spre alt meleag.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânăr ucenic

Un Rimbaud ţăran s-a aşezat lângă mine, la masă,
cu iubita lui în ciorapi albi de mireasă,
un soldat Rimbaud, tânăr prin excelenţă,
s-a aşezat la masă ca o ilustră eminenţă;
ca pe o laticlavă princiară
şi-a desfăcut mantaua militară.
Tăcea, privind la fata cu fusta înflorată
şi cu bariş cum poartă la ţară orice fată,
tăcea soldatul tânăr,
tăcea,
tăcea mereu,
îi străluceau doar dinţii de straniu minereu,
ca-n apele de munte naivii bolovani.

Tăcea şi el ca mine la douăzeci de ani.

poezie clasică de Virgil Teodorescu din Semicerc (1964)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

a tăcea

A tăcea este singura înţelepciune.

definiţie de Luc van Brabant în N-o atinge
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte

Noi n-avem nevoie de cuvinte
îmi punea degetul pe gură
ca să tac
să nu-i mai şoptesc
însă
palmele îmi vorbeau
pe trupul ei

şi ce-i mai plăcea

îmi tăcea buzele cu un sărut
ca să nu-i mai spun
te iubesc
însă
trupul îmi murmura
pe şoldurile-i nuferi
recitându-le versul unduit
iar în tăcerea atingerilor ei
îmi spunea
Doamne
cât de multe-mi spunea

ah
şi cât de diafan îmi rima
pe albul dintre rânduri

privirea mi-o îneca
în ochii-i adânci
iar gura-mi înflorea
în poiana dintre rotunjimile ei
de afrodită

noi nu avem nevoie de cuvinte
noi ne respirăm
ne trăim
suntem viaţă

ea îmi tăcea vorbele
şi îmi vorbea tăcerile

noi n-avem nevoie de cuvinte

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se afla într-o situaţie fără ieşire. Dacă vorbea, lumea spunea: "Ia te uită ce prostii scoate!". Dacă tăcea, ziceau: "Ia uite, tace ca prostul!"

aforism de Iulian Bostan din suplimentul de umor "Buzunar"
Adăugat de Iulian Bostan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A vorbi poate fi incomod, a tăcea poate fi frustrant, a scrie poate fi mai practic.

aforism de David Boia (10 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica exprimă ceea ce nu se poate spune şi despre care nu se poate tăcea.

citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu mai tăcea

nimic nu mai tăcea,
din biserici psalmii urcau în cer,
pridvoarele coborau, pereţii se surpau,
se tulbura spaţiul cu toate turlele şi pietrele adormite.
până şi torsul pisicii făcute ghem era un sonor auzit.

neobosite, cuvintele sunau în urechi
scoţându-şi inima afară, strigând,
copacii dădeau alarma prin frunze.
adevărul începea să capete contur,
timpul îmi coborâse în palmă
ca o pregătire pentru raţiune.

totul a început cu harul silabelor
intrând în golul acela ca o rană,
până ai devenit chip din care a răsărit ultima silabă.
tăcerea a început să vorbească
scurtând distanţa până la pământ.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conversaţie

Netezeam părul unei furnici
iar moartea la umbră îşi agăţa un suflet
între urzici
cu ocazia asta am putut avea
o conversaţie
diferită
în care ea tăcea
eu tăceam
furnica tăcea
uimită
şi sufletul avea iritaţie...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste, tu

De fiecare dată
când te pierdeam
mi se jupuia pielea.

Ca o rodie
cu ochii mici şi însângeraţi
te priveam.
Dacă aş putea striga
aş tăcea –
să se deschidă
neantul în mine –
acolo
să pier
fără
tine!

poezie de Iulian Fruntaşu din Să fi fost totul o mare păcăleală? (2016)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre simulările iubitei imaginare

Ea simulează atît de bine dragostea
ai putea să juri că e dragostea însăşi
şi poate chiar şi este
de aceea el se îndrăgostea de ea încontinuu
şi îi spunea tu eşti dragostea, dragoste
ea râdea, îl iubea şi apoi se cufunda în tăcere.

Ea simulează atât de bine ploaia
când o întâlnea trebuia automat să îşi deschidă umbrela
ea râdea în aversă, îl privea torenţial
şi apoi se cufunda în tăcere.

Ea simulează atât de bine frumuseţea
că, nu se ştie cum, devenise frumoasă fără să ştie
încercase de câteva ori să îşi dea jos masca frumuseţii
dar era propria-i faţă
şi nu se putea elibera din capcana frumuseţii
fără a se mutila iremediabil.
De aceea, poate, de câte ori îi spunea că e frumoasă
ea se repezea la prima oglindă care îi ieşea în cale
şi se cufunda în tăcere.

Ea simulează atât de bine
dragostea
ploaia
frumuseţea
fără să ştie că, de fapt, dragostea, ploaia, frumuseţea,
simulează atât de bine chipul ei.

poezie de Iulian Tănase din Iubitafizica (2013)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

a tăcea tăcând tăcere
picură pe buze miere
se topeşte ochiul piere
pierde gândul din putere

a tăcea tăcând tăcere
picură pe buze fiere
nu ştii dacă e durere
poate-i vis poate-i plăcere.

poezie de Alexandra Theodora Oprea
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea nu înseamnă tăcere. Tăcerea este cuprinsă în Linişte sau tăcerea poate deveni Linişte. În clipele de tăcere, încă mai pot exista războaie interioare - aceasta nu este Linişte, căci nicio urmă de război nu poate exista în Împărăţia Liniştii. Tăcerea poate ascunde un vulcan interior, care poate erupe oricând şi la exterior. Tocmai de aceea este necesară această conştientizare: tăcerea are potenţialul de a deveni Linişte, însă, atâta timp cât încă mai există zgomot interior (conflict interior), tăcerea nu se poate integra în Linişte, căci, în Tărâmul Liniştii, tot ceea ce nu este Linişte nu îşi poate susţine existenţa. Prin conştientizarea şi acceptarea Liniştii de dinaintea zgomotului, conflictul îşi pierde din forţa de existenţă, iar astfel are loc transcenderea zgomotului şi eliberarea de sub efectul războiului interior. Această eliberare poate veni în mod spontan, dacă privirea este păstrată constant asupra fundalului în care se întâmplă ceea ce se întâmplă.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tu eşti a mea, dacă tu îţi dăruieşti eul tău-mie, atunci şi eu o să-ţi dăruiesc ţie şi tuturor celorlalţi lucruri frumoase, unice în felul lor... Altfel, crede-mă, aş închide buzele şi aş tăcea viaţa întreagă, căci nu ar putea vorbi cineva, dacă te-a piedut. Aş tăcea retras în mine, şi nimeni n-ar şti după moartea mea, că am trăit. Un singur izvor am pentru tot ceea ce fac: Tu!

Lucian Blaga în scrisoare către Cornelia Brediceanu (8 decembrie 1918)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea de mai

Noaptea de mai, cea slobodă la gură,
Tăcea cu tâlc;
Ciudată faptură!
Alteori îmi deschisese fereastra cerească,
Furasem un ceas şi-o faţă de masă
Cu brocart albăstrui si stele mărunte,
Mâncasem pe lună, o rugasem să-mi cânte
Ploaia-aria divină;
Cântasem, râsesem, ne ţinusem de mână.

Noaptea de mai, cea slobodă la gură,
Tăcea cu tâlc;
Si zorii tăcură!
Alteori ne-ntrecusem cu zorii de ziuă,
Alungasem cocoşii, bătusem timpul în piuă,
Speriasem soarele, lovind din două sandale,
Adunasem roua în două pocale
Sub zare;
Lăsasem ziua să zboare.

Noaptea de mai, cea slobodă la gură,
Tăcea cu tâlc;
Şi ochii-mi tăcură!

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În locul celei mai spectaculoase activităţi prefer liniştea inimii, iar în locul celui mai mirobolant discurs prefer limpezimea revelatoare a unei tăceri. Există multe feluri de a tăcea. Eu mă refer la tăcerea care, evitând gesticulaţia solemnă, face parte din construcţia unui mesaj, fiind retorică şi lămuritoare, rece şi calmă. În schimbul celui mai sofisticat mod de a fi, aleg să mă risipesc în mirajul celor mai sublime simplităţi.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cea mică asculta şi tăcea. Dară grădinarul, când intră în grădină, stătu în loc şi se miră. Apoi îşi închipui el că poate d-aia i se pare grădina mai frumoasă, unde nu intrase de mult într-însa. Peste câtva timp veni iarăşi o sărbătoare şi împăratul se duse la biserică iarăşi cu toată curtea lui. De astă dată fata cea mică se făcu bolnavă într-adins, rămase acasă şi se puse la fereastră. Argatul de al grădinărie scoase de astă dată nişte haine de argint, scutură frâul şi încălecă pe cal, carele venise cât ai clipi. Şi iarăşi încurcându-l prin grădină, o strică şi mai rău decât întâia oară şi iarăşi merse la biserică, făcu ca şi de-lalt rând şi se întoarse acasă, porunci calului să dreagă grădina, carele o făcu încă o dată mai frumoasă decât era. Fata împăratului cea mică privea de la fereastră şi tăcea. Îi spuseră surorile, îi spuse mumă-sa, îi spuse tată-său de tânărul cel mândru ce venise la biserică şi despre care nimeni nu ştia de unde era. Ea asculta şi tăcea.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cel rătăcit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima tăcere

când inima v-a tăcea
iar aerul... nici cel al primăverii
nici cel al iernii, nu-l vei mai avea
atunci în ultima clipă de viaţă vei exclama;
Doamne ce mi-am bătut joc de viaţa mea!

poezie de Viorel Muha (februarie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acul cu (f)aţă

Nu ştiu ce mi-a venit azi să mă uit
în gaura unui ac şi să văd o (f)aţă frumoasă
chemându-mă pe treptele unde
cosea urcarea de coborâre.
Era aşezată pe una din trepte
şi cu un deget subţire scrijelea în văzduh.
Nu se auzea nimic
decât un deget care îşi întreba sângele..
"crezi în mână sau în picior?
În picior sau în mână?"
Din jurul acului
se auzea
sau nu
"Eu urc şi cobor..
Eu urc şi cobor!"

Iar acul tăcea
tăcea şi mă chema...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Palomar spera mereu ca tăcerea să cuprindă în ea ceva mai mult decât poate limbajul să spună. Să fie limbajul într-adevăr punctul de sosire către care tinde tot ce există? Sau tot ce există, încă de la începutul timpului, a fost limbaj?

Italo Calvino în Palomar
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!