Suflet de alint

La marginea tăcerii dintre noi a poposit apocalipsa.
M-au acoperit negurile... vântul suspină prin porii mei.
Îmi ascund visele în gândul tău protector
Am nevoie de viitor
Vom trece şi peste durerea aceasta
Şi curcubeul frunţilor noastre va păstra
Sudoarea incestului, sufletelor soră şi frate.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un frate şi o soră

Un frate şi o soră
fugeau din calea morţii.
Peste câmpii şi ape
în căutarea sorţii.

Lacrimi curgeau şiroaie
Din ochii lor plăpânzi.
Dar ei să ţineau de mână
Ca doi îngeri blânzi.

Soarta a fost crudă
Cu aceşti doi porumbei.
Au rămas singuri pe lume,
singuri-singurei.

Dar ei cu fruntea sus
Au înfruntat tot ce le-a ieşit în cale.
Zile grele au avut
Fără un pic de apă şi mâncare.

Dar timpul a trecut
Peste lume şi peste ei.
Acum au un nume şi sunt înconjuraţi
De copii şi nepoţei.

Dar nu vor uita niciodată
câtă vreme va mai trece,
Că un băiat şi o fată au rămas singuri,
În lume aceasta rea şi rece.

poezie de Vladimir Potlog (23 iunie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa

Încurcând apocalipsa
Azi, cu roiul de albine,
S-a împiedicat... distinsa,
Tot vorbind în... limbi străine.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stop!

Stop!
Iatac de gheţuri
Îmi adăpostesc imaginaţia
Înfierbântată de dor.
Vântul tăcerii suflă uşor...
Îngheţăm dragostea
Spre a o deştepta peste
Optzeci de ani.
Tic-tacul luminii
A intrat în repaos.
Surîsul e uitare şi haos.
În petala de trandafir căzută la picioarele mele,
Am scris cu cerneală din stele,
Dorinţa de a fii sărutată.
Mă voi pierde în ceţuri
Şi mă voi naşte din ele...
Un A. D. N. pasager, uitat la marginea universului
Ce veghează renaşterea mea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri în suflet

Ţi-am plantat îngeri în suflet
Şi taina am învelit-o-n lumină.
Mi-au crescut muguri de stele pe trup
Şi am udat cu lacrimi frumuseţea gândului tău...
Nu voiam să se ofilească.
Clipele îmi vor lumina drumul spre tine, acelaşi drum pe care,
Pe ingura bancă din univers,
A poposit sărutul sufletelor noastre.
Opreşte-te!
Îmi doresc să te pot ajunge
Până ce nu vei ajunge la linia ce face diferenţa dintre două universuri...
Dar ştiu că depinde
De timpul dintre noi şi de tine.
Te iubesc!
Ceasul s-a oprit să soarbă
Din mierea cuvintelor mele.
Te iubesc!
Ascultă tăcerea!
Ecoul ei vorbeşte despre mine...
Auzi?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soră dragă

nu vreau să crezi că te iubesc
frate
cu sora frate cu sora frate cu sora
să con
tinui? de ce mă ţii în braţe
soră sau frate dragă
ce
nu credeai că te spulber?
pe frontul
de est vestul pierde o vestă ca sita
făcută frate
făcută frate
dragă nu soră nu
foarte dragă -
făcută
să te îmbrace
în moarte

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mamei mele cu toată dragostea şi respectul ce îi port! - Mamă!

E ziua ta şi nu mă voi certa cu vântul
Că a rupt salcia din care voiam ramuri!
A rupt şi câteva muşcate de la geamuri,
Fără a cere nimănui consimţământul!

Mi-a răvăşit în noapte, visele şi gândul,
Şi sentimentele în mii de amalgamuri!
E ziua ta şi nu mă voi certa cu vântul
Că a rupt salcia din care voiam ramuri,

Să le-mpletesc şi oferi, mamă, în cântul
Păsărilor ce au poposit pe damuri.
Îţi dăruiesc în schimb sufletul meu şi lamuri
Din florile ce au acoperit pământul...

E ziua ta şi nu mă voi certa cu vântul!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra tăcerii

Gândul se luminează
În poalele visului
Când magma oaselor fierbe
În vulcanul sufletului.

Iartă-mă, de o mie de ori!
Am încurcat florile vieţii,
Stelele m-au călăuzit
În lumi neaşteptate.

Gândul meu se va lumina
Când tu vei netezi verbul
Cu gesturi alcătuite
Pe marginea de zbor a aripii.

Inima este cerul încercării
În parcelele visului
Ce întâlnesc ochii noştri
În două picături de nisip
Din clepsidra tăcerii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc

Privesc prin fereastra deschisă
Cum se scurge lumina
În adâncul unui ochi de tăcere.
Părul albastru al cerului
Se unduie lin,
Dansul fotonilor
Prinde în vârtejuri de taină
Un zâmbet al unui copil
Care a descoperit un fluture alb.
Surâsul din noi a evadat,
Iar acum suntem un vulcan
În care a încolţit sămânţa iubirii.
Curcubeul ascunde ca o sprânceană
Visele noastre,
Muguri şi flori,
Flanchează altarul de stele...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balanţa sufletelor noastre sunt faptele. Dacă ne clătinăm, ne putem risipi ca plaja sub mânia valului.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balanţa sufletelor noastre sunt faptele. Dacă ne clătinăm, ne putem risipi ca plaja sub mânia valului...

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul (cu dedicaţie maestrului Mircea Suchici)

Se zbuciumă vântul
Ca un arcuş pe coardele cerului...
Pe partitură aleargă litere negre,
Pe drumuri de fulgere...
Nici curcubeul nu-şi mai plimbă culorile
Pe aleile pe care
Praful de stele şi-a lăsat aurul...
O lacrimă a pătruns în lemnul uscat al viorii,
Un contrabas alungă tăcerea
Şi din orchestră,
Doar zumzetul ploii
Coboară peste sufletul nostru
Să-i lumineze întunecarea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa ascunsă

Casa fiecăruia dintre noi
Este sufletul.
Şi nu o putem înălţa decât prin faptele noastre.
Dumnezeu este în noi
Şi arde ca o făclie.
Cu cât sufletul se înalţă,
Cu atât flacăra este la adăpost
De vântul durerii şi al deznădejdii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci de sentimente

Prin porii pielii albastre
Mi-au rescut copaci de sentimente
Pe care au înflorit visele.
Frunzele-gânduri se leagănă
Sub greutatea cuvintelor.
Dureri răscolesc amintirile prăfuite.
Plouă floare de tei
În palma pe care ridurile
Au desenat tăcerea.
A picat lumina pe duşumeaua irişilor...
Crucea trupului a încărunţit.
Aşteptare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ciudat

Ce ciudat că în lună
Nu miroase a transpiraţie!

Dacă aş vedea
Pământul de departe
L-aş recunoaşte
După streşini:

Pe razele lui cum curge
Sudoarea frunţilor noastre!

poezie celebră de Marin Sorescu din din volumul "Astfel" (1973)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papilele universului

Papilele gustative ale universului
Şi-au definit rolul de nuntaşi ai pământului.
Lăute de stele s-au aliniat,
Timpul inima ne-a înjunghiat...
Goi, scurşi de cuvinte,
Doar naşterea ne-o mai aducem aminte.
Şi timpul în care,
Vânturi şi ploi,
Ne alergau prin ghiozdane.
Ne amintim de gutuile coapte
Şi de frunzele moarte –
Lumânări pe care noaptea le-a lăsat
Să ardă mocnit
Pe treptele timpului-schit.
Acum, E-uri şi vise se ngrăădesc
La poarta unui alt univers.
Am uitat de strugurii copţi,
De curcubeul pe care
Ploaia îl desena,
Cât noi alergam cu tălpile goale...
Penitenciarul tăcerii
Ne-a mecanizat sufletul,
Nu ne mai luminează cuvintele,
Nici arta, nici cântecul.
Era banilor e tot mai pregnantă...
Mâncăm mere de hârtie şi ciocolată...
Sărbătorile sunt mimate, din casă,
Nu mai chemăm să ne cânte
Colindătorii, în casă...
Am făcut altar propriei morţi,
Iar crucile atârnă mai grele,
Nu peste umeri,
Ci peste visele mele.
Salvaţi-mă dn strânsoarea tăcerii,
Până nu va fi prea târziu!
Cu voi vreau să fiu!
Vreau, cu mine să fiţi!
Să rătăcim în trecut,
Spre al bunilor mei început...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua naţională

O zi istorică ce-i scrisă
Adânc în inimile noastre,
Ca o icoană străluceşte,
Fiind acolo sus, între astre.

Ecoul bucuriei încă răsună
Pătruns în suflete-mpietrite,
Acum românul se trezeşte
Din visele ce-au fost cumplite.

Aleargă oameni peste tot
În locuri ce ne-au fost furate,
Dar nu se pot îmbrăţişa
Mamă cu fiu, soră cu frate.

Pluteşte fulgul de speranţă
Al zilei ce nu e departe,
Când dintre noi va dispărea
Hotarul care ne desparte.

Veniţi la Alba Iulia copii,
Pe piept cu panglici tricolore!
Cântaţi "Deşteaptă-te, române",
Prindeţi-vă cu toţii-n hore.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te îndemn

Să semeni sămânţă ce va rodi stele,
Să ari pământul
Ce hrăneşte cu duh şi cu adevăr,
Să porţi în pântecul sufletului
Toleranţa şi iubirea de semeni!
Să alungi nelinişte şi norii din preajmă!
Să te aliezi cu înţelepciunea
Şi cu lumina,
Născând prin pruncii tăi fericire!
Căci lor li se cuvinte ninsoarea de flori
Şi curcubeul de stele...
Al lor este altarul pe care au adormit îngerii...
Un frontispiciu al tăcerii
Şi al reveriei.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textura cerului

Textura cerului este mai puţin rezistentă...
E pământie...
Alertă!
Umbrele aleargă prin labirintul de tunete.
Fulgere-paşi
Calcă peste oraş.
Tălpile-s grele de ploi.
Ne prăvălim prin noroi,
Tăcerea şi gândurile,
Visele murdare de sângeri
De a apusului plângeri...
Ca nişte cocori obosiţi,
Cu aripi pendulând rar,
Poposim pe frontispiciul destinului,
Transformându-ne clipa-n altar.
Ne soarbe necunoscutul
Ca pe vinul divin
Poposit în paharul
De unică folosinţă.
Rugaţi-vă!
Cereţi iertare, poposind
Pe curata ninsoare
De aripi de îngeri!
Apus, lună plină...
Stelele ard – stele de gheaţă,
Din hazard răsărite.
Să v-aduceţi aminte!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Auschwitz

La Auschwitz e ploaie de lacrimi...
Dosarele s-au închis.
Gropile comune sunt dovada ororilor.
Camera de tortură
Are uşa deschisă.
Doar întunericul poposeşte
La fereastra spălată cu lacrimi.
Camera de gazare îşi cheamă pruncii şi mamele.
Adormiţi în osoare,
Morţii se strigă pe nume.
Îşi caută locul în lume...
Dinţii de aur şi de argint
Stau mărturie atâtor poveşti nerostite.
Prin ochelari prăfuiţi
Priveşte moartea
Spre cel mai întunecat veac.
Plete blonde se zbuciumă
În vântul tăcerii.
Se strigă la ceasu-nvierii...
Cel mai mare cimitir al Poloniei
Şi-a închis porţile,
Scriindu-şi istoria
Din urmele crucilor împodobite cu sânge,
Poposind pe carnea în care s-au sădit
Durerile sufletelor.
Morminte comune
Ascund durerea celor ce printre morţi
Şi-au aflat moartea.
Spânzurătoarea este o cumpănă
Între două ere.
Scheletele eliberate se tem de lumină,
Dar cred în ea.
O numesc libertate...
Fiţi lumina ce arde
Spre a le lumina calea!
Speranţa lor a fost mult timp un vis...
Voi sădiţi pacea, adevărul şi dreptatea
La care ei nu au avut acces!
În semn de mulţumire,
Vor fii cete de îngeri şi suflete
Ce vă vor susţine
Din univers...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La marginea lumii

Mi-am spălat tălpile în apa izvorului fermecat
De la marginea lumii.
Şi mi-au crescut aripi brodate cu smaralde
Şi mi-au crescut frunze de ametist
În tăcere, în noapte...
Dansau luminile valsul tăcerii...
Era o "Baladă pentru Adeline",
Într-un limbaj necunoscut vouă.
Miraj şi etern,
Balsam şi divin...
Doar eu eram acolo, ascunsă în oglinda cerului
Ce îşi deschisese poarta
Ruginită şi castă.
Vântul mă purta pe vrăjitele-i braţe
Şi leagăn de mătasă îmi odihnea sufletul.
Eu, numai eu şi o lume întreagă...
Continental iubirii
Despre care am citit doar în Cartea Viselor
Cu coperţi de argint.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!