La Auschwitz
La Auschwitz e ploaie de lacrimi...
Dosarele s-au închis.
Gropile comune sunt dovada ororilor.
Camera de tortură
Are ușa deschisă.
Doar întunericul poposește
La fereastra spălată cu lacrimi.
Camera de gazare își cheamă pruncii și mamele.
Adormiți în osoare,
Morții se strigă pe nume.
Își caută locul în lume...
Dinții de aur și de argint
Stau mărturie atâtor povești nerostite.
Prin ochelari prăfuiți
Privește moartea
Spre cel mai întunecat veac.
Plete blonde se zbuciumă
În vântul tăcerii.
Se strigă la ceasu-nvierii...
Cel mai mare cimitir al Poloniei
Și-a închis porțile,
Scriindu-și istoria
Din urmele crucilor împodobite cu sânge,
Poposind pe carnea în care s-au sădit
Durerile sufletelor.
Morminte comune
Ascund durerea celor ce printre morți
Și-au aflat moartea.
Spânzurătoarea este o cumpănă
Între două ere.
Scheletele eliberate se tem de lumină,
Dar cred în ea.
O numesc libertate...
Fiți lumina ce arde
Spre a le lumina calea!
Speranța lor a fost mult timp un vis...
Voi sădiți pacea, adevărul și dreptatea
La care ei nu au avut acces!
În semn de mulțumire,
Vor fii cete de îngeri și suflete
Ce vă vor susține
Din univers...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre durere
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.