Ce bine că pe lume mai sunt încă... copii!

Pe drumul vieţii tot mergând
Am pierdut îngeri, am găsit demoni...
Din ce în ce parcă mai mulţi demoni!
Aceasta însă nu mă sperie
Cât pe lume mai există copii.
Mă-ncearcă un demon şi noapte îmi face
Din zi însorită, din ziuă cu pace,
Mi-e frică... o iau chiar la fugă,
Dar un copil dacă apare
Ca printr-un farmec demonul dispare.
Si nu-i un mister - din inocenţa lui
Înger alb răsare, şi-n fâlfâit de aripi
Negura piere, lumina apare.
Ce bine Doamne, că mai sunt copii!
Cu armele lor ne-apărăm şi noi.
Demonul ştie că arme nu are
Cum are copilul:
Naivitate - tăiş de lumină
Şi puritatea de tărie fulger...
El are inocenţă de la Dumnezeu
O armă mortală - pentru demon rău.
Ce bine că pe lume, mai sunt încă...
Copii!

poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demoni...

Demoni de apă
Demoni de vânt
Demoni din flăcări şi din pământ
Demoni de suflet
Demoni cu gând
Demoni din ochi mereu sărutând
Demoni din mine
Demoni din tine
Demoni cu grijă aleşi din vitrine
Demoni cu aripi
Demoni de sânge
Demoni ce inima-n tine o frânge
Demoni serafici
Demoni din minţi
Demoni născuţi din ai noştrii părinţi
Demoni şi oameni
Demoni din fire
Demoni ce ştiu să lege iubire...

poezie de Vasile Zamolxeanu (31 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gloria zilei nu face cât demonul nopţii

şi nici cât o zăpadă prăfuită
sau cât un lac de sare fără punte
pe care îngeri trişti se-ncumetă să-l treacă
nutrind speranţe false
un fluture se-aşază
pe masa din odaie
cu fâlfâit de aripi
împrăştiind lumina
rămân în hora mică
de zâmbete şi soare
dar seara când prind somnul
ca hoţul
de picioare
vin demoni să îmi cânte
iubirile de care
legată sunt pe viaţă

şi trec din vis în vis
cu aspre condamnări
tresar la ore fixe
şi mă gândesc că poate
lăsându-mă la uşă
ca pe-un străin voi face
dreptate
în sfârşit

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii sărmani

De ce în suflete avem atâta răutate
Şi mame ce au sufletele blestemate
Care dau viaţă la copii
Apoi îi lasă ai nimănui
Nu au nici suflet, nici conştiinţă
Acei ce condamnă doar la suferinţă

Nu se gandesc la legea omenească
Copilul l-au făcut că să trăiască
E tot mai plin pământul de orfani
Copii abandonaţi, sărmani
Femei lipsite de omenie şi iubire
Copii fara copilărie

Prin plâns îşi strigă al său dor
Sunt prea firavi sa ceară ajutor
Sunt tot mai mulţi copii îndureraţi
Prin gări şi prin spitale abandonaţi
Sunt tot mai mulţi copii lipsiti de mângâiere
Ce poartă în suflete poveri grele

Cuvântul mamă pentru ei înseamnă răutate
Copilul e un dar de la divinitate
Nu este un animal de soi
Să-l aruncam prin lada de gunoi
Nu-i un ziar, o pungă reciclată
Să obligăm statul să îl crească.

Chiar Dumnezeu ne plânge din icoane
de un copil ce suferă de frig şi foame
E tot mai plin pământul de cretini şi ipocriţi
De acele bestii ce pretind că sunt părinţi.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga unei copile

Pentru pâinea de pe masă,
Doamne-Doamne, mulţumesc,
Fiindcă ştiu că-n astă lume,
Mulţi copilaşi flămânzesc.

Pentru hainele-mi puţine,
Rochiţe, pantalonaşi,
Fiindcă ştiu că-n astă lume,
Mulţi copii umblă golaşi.

Pentru patul vechi şi tare,
Zgomotos şi prea înalt,
Fiindcă ştiu că-n astă lume,
Mulţi copii dorm pe asfalt.

Pentru ghetuţele-mi roase,
Rău mă strâng şi Tu m-asculţi,
Fiindcă ştiu că-n astă lume,
Mulţi copilaşi sunt desculţi.

Pentru mami, pentru tati,
Ţine-i sănătoşi, fă-i sfinţi,
Fiindcă ştiu că-n astă lume,
Mulţi copii nu au părinţi.

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind în cer

Colind la Domnul meu, colind în cer,
Cu bunii mei plecaţi cândva, cu leru-i ler.
Şi îngeri ning, din ochii mei, de suferinţi,
Plâng pe pământ, loviţi de ger, copii cuminţi.

Vin Doamne Sfinte, sărbători, dar ce păcat,
Că pruncii noştrii, cina încă, n-au mâncat.
Produsele se tot scumpesc şi traiu-i greu,
De vremuri noi, mă îndoiesc, parcă şi eu.

Privesc biserica cu jind şi m-aş ruga,
În calea Ta să îngenunchi. Poate ceva,
Vei face Tu, din sărăcie să ne scoţi,
Că ne-au prădat şi biciuit atâţia hoţi...

Facturi prea mari ne osândesc şi e păcat,
Copii un brad împodobesc. Şi s-au culcat
Cei care focul au aprins în suflete...
Lumină nu-i în gândul lor, nici cald nu e.

Ne mor bătrâni, ne mor copii, speranţe mor,
Căci a trăi fără nimic nu e uşor.
E ură, crime sunt, dureri... Când leru-i ler
Eu n-am nimic, n-aveam nici ieri, în frigider...

Dar Doamne, dă mai bine Tu o lege sfântă,
În rănile tot mai adânci simt cum se-mplântă,
Cuţitul unei vieţi de iad. Zvâcnesc furtuni!
Mai sunt şi plâng, în lumea mea, şi oameni buni.

Covidul iar ne-a invadat. Şi în spital,
Ne mor bătrâni, ne mor copii... Ce gust amar
Simţim în noi. Cumplit destin, sfârşit de veac,
Sfârşit de lume, sau de vieţi... e tot un drac.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţii de suflete

Din voalul de borangic al cerului,
miriade de suflete candide au coborât pe Pământ...
Ochi inocenţi, ca stele strălucitoare,
strigă voioşi şi râd fericiţi
dar ceasul timpului orele marchează
şi anii verzi alunecă nepregătiţi.
Ce de cadouri pentru copii!
Unii vor avea în dar o maşinuţă,
altora le va fi dăruită o păpuşă...
Sunt multe şi diverse jucării!
Cadouri însă nu există pentru unii copii
căci ei întind mânuţele prin parcuri şi străzi...
ochişorii-s lipsiţi de strălucire ş-armonii,
cu frica-n sân păşesc spre-nfricoşătoare amiezi.
Pentru unii copii nici dulciuri nu sunt,
căci ei nu au nici măcar un colţ de pâine
şi nici un acoperiş pentru ale lor trupuri uitate de lume.
Sunt copii care nu vor avea o mitralieră jucărie
ci o armă adevărată căci jocul lor e războiul, cruntă barbarie!
Unele fetiţe nu vor primi în dar păpuşi căci inocenţa le-au furat
şi jocul nici măcar în vise sau visuri nu s-a mai arătat.
În spatele măştilor ce feţe pulhave ascund,
sunt hoţii de suflete ce darul copilăriei au furat
şi voalul de borangic al cerului au spintecat.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei sunt familia!

De n-aş avea atâtea datorii,
N-aş sta cu mâna-ntinsă la copii.
Bine că au de unde-mi da,
Că, tristă ar fi viaţa mea.

Lui Dumnezeu, îi mulţumesc
Că am urmaşi, ce mă iubesc!
O mamă fără de copii
În viaţă n-are bucurii.

Pe mine, Dumnezeu m-a răsplătit
Şi mi-a dat doi copii cuminţi.
E-adevărat, am şi muncit,
Alţii fac la fel şi nu sunt fericiţi.

Doamne, eu pentru asta-ţi mulţumesc!
Şi-ţi mulţumesc şi pentru că trăiesc!
Zilnic, te voi ruga să ai în grija ta,
Copiii şi nepoţii. Ei sunt Familia!

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (28 martie 1993)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O greşeală mare pe care părinţii o fac este supra protejarea. Intenţiile lor sunt bune, însă şi drumul spre iad e pavat cu intenţii bune. Ei îşi iubesc copii şi vor să le uşureze cât mai mult misiunea. Însă ce se întâmplă dacă creşti un câine sau o pisică în casă, îl hrăneşti numai cu mâncare de la magazin, îl dezmierzi şi apoi într-o zi îl pierzi şi animalul rămâne singur. Cu toate simţurile atrofiate, nu ştie să îşi procure singur hrana, nu se poate apăra de alte animale pentru că nu s-a bătut în viaţa lui, simte că lumea e prea mare şi are un singur destin. Cel de victimă. La fel e şi cu oamenii astăzi. Priveşte o clipă în jur. Uită-te la televizor, uită-te la vecinii tăi. E plin de victime. Guvernul e de vină. Soarta e de vină. Nu am noroc în viaţă. Am fost păcălit. România e o ţară de rahat. Nimeni nu mă ajută etc, etc, etc. E plin de oameni care se văd ca nişte suflete nevinovate prinse într-o lume mare şi rea. Toate astea pleacă de la părinţi. Pentru că în loc să îşi educe copii să lupte în viaţă, să ştie că orice problemă apare, există soluţii chiar dacă de multe ori nu sunt soluţii instant sau uşoare, în loc să îi crească în spiritul "ce semeni, aduni" şi "viaţa e o luptă", părinţii de multe ori, fără să vrea, le taie creanga de sub picioare propriilor copii.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martirii

Chiar aceasta-i legea firii –
Să plângă-n mormânt martirii,
Strigând cu îngrijorare
Plâns de jertfă şi onoare.
Au suferit (de ce oare?!)
Chinuri mari, îngrozitoare,
Au fost arşi şi prigoniţi,
Iar acum, îngeri şi sfinţi,
Veghează peste pământ,
Eternul lor jurământ.
Voi copii şi voi părinţi,
Eu vă rog să vă gândiţi
La-acei copii chinuiţi!
Au murit ca nişte sfinţi.
Au murit cu foc pe gură...
Vă rog să luaţi o măsură!
Cei răi fie pedepsiţi
Pentru eroii adormiţi.

Nu-i nimic pe lume, Sfinte,
Cum e dorul de părinte.
Pruncul plânge la morminte,
Dorul lung şi dorul greu
Şi privind spre Dumnezeu
Întreabă cu-nfrigurare:
Cu ce am greşit eu, Doamne?!
Ce pedeapsă am avut?
Ce copii! Şi i-am pierdut...

(poem încinat celor ce şi-au pierdut viaţa în clubul morţii – Colectiv)

poezie de Livia Mătuşa din Poezia, pansamentul sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de lacrimi

Zâmbea.
Visa.
Iubea.
Credea în tot şi în nimic.
Credea în tine.
Doar atât.
Şi îi era de ajuns.
Nu-i trebuia alt vis, alt gând
Sau alţi îngeri care să-i cânte imnul iubirii.
Îl ştia de la tine
Şi întreaga ei lume
Era plină de o adâncă fericire.
Întregul ei univers avea viaţa şi culoare.
Doi ochi căprui şterseseră orice urmă a trecutului.
Erau ochii lui,
Atunci ai unui înger,
Acum ai unui demon,
Dar a unuia şi aceluiaşi vis tainic de iubire.
Era aici,
Era lângă ea.
Şi el o iubea,
Dar a plecat
Lăsând doi ochi înlăcrimaţi
Şi o lume care s-a prăbuşit peste ei.
Sunt ochii ei azi trişti şi înneguraţi,
Înecaţi în gustul amar al durerii.
Sunt ochii ei frumoşi
Cei care nu mai au lumină
Şi nu mai văd nimic.
Sunt ochii ei cei care nu-l mai văd
Şi plâng,
Iar sufletul îl strigă,
Dar în zadar.
Lumea aceea frumoasă nu mai există.
Nu a luat-o cu el
Căci ea nu a vrut să i-o dea,
Dar prin ruperea visului
S-a stins şi ea.
Un cântec de lacrimi a rămas în urma tuturor.
Doar el mai spune că a existat un înger,
Că astăzi este demon
Şi că ea plânge.
O tânără ridică ochii spre cer
Şi înalţă o rugă de iertate
Pentru ea, pentru un înger
Şi pentru un vis pierdut în zare.
Sunt ochii ei cuminţi cei care tac
Şi plâng de când el a plecat.
În lumina lacrimilor reci
Ea caută lumea pierdută,
Dar tot ce astăzi mai găseşte
Este cântecul de lacrimi
Pe care în ruga ei îl spune
De dimineaţa până seara
Şi în visul tăcut din noapte.

poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înlăuntrul durerii, se ascunde mai multă dragoste decât în dragostea firească. Căci, dacă suferi pentru celălalt, îl iubeşti puţin mai mult. Dragoste cu durere înseamnă să strângi în braţe pe un frate de-al tău care are demon, iar demonul să plece. Fiindcă dragostea care îmbrăţişează, dragostea duhovnicească cu durere, dăruieşte făpturilor lui Dumnezeu mângâiere dumnezeiască, îi îneacă pe demoni, slobozeşte suflete şi vindecă răni cu balsamul dragostei lui Hristos pe care îl varsă.

Paisie Aghioritul în Patimi şi virtuţi, Cuvinte duhovniceşti vol. V (2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim prin albul unor clipe

Să ne iubim prin albul unor clipe
Să repetăm poverile-aurii,
Să ne predăm şi viaţa-n noi să ţipe,
Să inventăm o lume de copii!

Să ne-ntrebăm cum îngerii trăiesc
Şi pe pământ, şi-n cer, oriunde ar fi,
Şi cât de bine dânşii zămislesc
O lume fascinantă de copii.

Să ne-adunăm cu sfinţii în altare,
Trudiţi mereu de verbul,, a trăi''
Să ne-ntâlnim ca păsări la hotare,
Să ne rugăm, să fie azi copii!

Când lumea-mbătrâneşte fără milă
Şi toate se grăbesc a obosi,
Iar timpul ne-mbrânceşte, azi, cu silă,
Să inventăm o lume de copii!

Să ne iubim cu teama unor zile,
Prin arcul timpului ce poate şti
Că ne-am lăsat speranţele-ntre file
În lumea fascinantă de copii.

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între bine şi rău

Totul se-ntâmplă-ntre bine şi rău
Şi îngeri şi demoni şi sufletul tău
Şi lacrimi tocite, lumini în priviri
Şi dricul mai trece, iar unii sunt miri.

Te zbuciumi în tine, un simplu plebeu
Şi-n regi este zbucium şi-n toţi Dumnezeu
Şi-i rugă fierbinte şi-amarnic blestem,
Le-ndură şi iartă Stăpânul Suprem.

E multă iubire-ntre bine şi rău
Şi ură se-aprinde-n venin de călău
Şi-i lună şi soare şi stele sclipesc
Şi pare-a fi iadul şi raiul ceresc.

Se-mparte dreptate dând mieii la lupi
Şi mierea-i a altor' la tine în stupi
Şi roua pe faţă îţi cade în zori
Şi soare răsare şi poţi iar să zbori.

Totul se-ntâmplă-ntre bine şi rău
Şi viaţa palpită şi viu sunt şi eu...
Eşti, Doamne, cu noi, lăcrimând pe pământ,
Lumină şi cale, iubire, cuvânt.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (3 februarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menuet

Vine un copil, face o reverenţă
şi moare.
Vin doi copii, fac o reverenţă
şi mor.
Vin trei copii, fac o reverenţă
şi mor.
Vin patru copii,
fac o reverenţă.
Vin cinci copii,
fac o reverenţă.
Şase vine singur.
După el vine o hienă,
după ea vine o liră.

Deodată apare Îngerul.
El mă ţinteşte cu ochii lui ficşi în ochi
în timp ce zăngăne în mâna dreaptă
o monedă.
- Cap sau pajură? mă întreabă.
- Pajură!

poezie celebră de Nichita Stănescu din Măreţia frigului (romanul unui sentiment) (1972)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil nebun

Eram un suflet rătăcit în noapte,
Speranţele mele au dispărut, toate...
Un înger cu aripile rupte, frânte,
Trecut prin furtuni, lupte, multe...
O mână de copil nebun mi s-a întins,
Interesant, o flacără s-a aprins.
O privire mi-a atins inima sfâşiată,
Inimă de aur, speranţă împrăştiată,
Tu... tu ai apărut în viata mea bizară,
O, tu, copil nebun, floare rară!
Aripa ta a vindecat-o pe a mea,
Am căzut la pământ, lume rea,
Demoni mascaţi îmi vânau soarta,
Prieteni, duşmani, s-a întors roata.
Necunoscut erai tu pentru mine,
Însă ai ştiut să mă citeşti bine.
Sunt o carte deschisă pentru tine
La fel cum eşti şi tu pentru mine,
Scrisă cu litere de aur, diamante,
Toate astea sunt bine păstrate.
Sufletul e secretul ascuns de fiecare,
O singură persoană o cheie are,
Tu... copil nebun, eşti acela oare?

poezie de Larisa Oancea
Adăugat de Larisa Oancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demon ronin iubirii

Şi vă zic vouă măşti oglindă
Ce pe lângă mine se perindă...
Ce mi-ati arătat ce am dorit
Şi-n vortex ascuns subit

Mi-aţi smuls culori de zenit
Să vă recoloraţi prea amăgit...
Credeti voi oare că ati reuşit
Să îmblânziti demonul ivit!

Din abisul fără de sfârşit
Cu o cădere de sunet târşit..
Unde-ţi răsari mugur de aripi
Pentru a iesi din nou să ţipi...

Vă inselaţi cum vă înşelaţi
Cu amăgiri reflexii-ntre voi!
Eu sunt din infern cu trifoi
negru de acei-n veci damnaţi!

Ce voi nu puteţi in veci
Să-i atârnati-n lilieci!
In turle de nisip vechi
Ce nu poti să-i deochii.

Căci demonul nebun, ronin
Nu are in efemer stăpân
El de iubeste nu decade
Cum poate îngerul în infinitate...

El viata şi-o dă pentru ea
E singura care poate
Să-l albească în noapte
Şi să-l albăstrească-n ea

Iubirea ce e hrana, apa
Totul aici... in cruda, casapa.
Lume de iaduri de lut
Cu urlete de umbre-n rut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madonna

Voi ca Madonna nu cântaţi,
Căci Dumnezeu nu v-a-nzestrat,
Dar aţi putea să vă-ntrebaţi:
Eu câţi copii am înfiat?

Cu fruntea până la pământ,
Mă plec în faţa vocii sale,
Dar cad cu sufletul înfrânt,
De bunătatea dumisale...

Nimic nu este mai util,
Şi nu-i nimic mai omenos,
Decât să saturi un copil,
Ce numai piele e şi os...

Suntem pe lume miliarde,
Ce ne pretindem buni şi blânzi,
Dar o-ntrebare rău mă arde:
Dece mai sunt copii flămânzi?

Vă rog cu sufletul zdrobit,
Să dăm pentru copii doi roni,
Să facem cerul însorit,
Să fim Madonne şi Madonni...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, copilărie!

Poate că-n Cer sunt îngeri care scriu
Şi cărţi pentru copii, într-un târziu,

Că prea sunt toţi adulţii rătăciţi
Sub cerul lor de grijă cenuşiu.

E lumea-n ochi de îngeri, plai cu flori
Şi joc, cum vrea copilu-n veci zglobiu,

E lumea dor de viaţă fără nori
Şi fără un sfârşit într-un pustiu.

Ştiindu-mă copil, îngerii-au vrut
Poet, ca ei, pentru copii să fiu...

poezie de Pavel Lică din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt singură!

Am un rost aicea, pe pământ,
Dumnezeu în grija lui mă are!
Am copii, deci singură nu sunt
Şi, un prieten avem fiecare.

Văd un bătrânel fumând tutun,
În baston găseşte sprijinire
Şi, în timp ce-l urmăresc, îmi spun:
"Toţi avem pe lume, o menire!"

Viaţa e din ce în ce mai grea,
Dacă ai copii este frumoasă!
Întreabă, pe orişicine-ai vrea -
Ai copii, ai veselie-n casă!

Azi, prietenia vă ofer,
Inima o dau ca amanet.
Singur, nu eşti astăzi, nici stingher;
Mulţi prieteni am, astăzi, pe net!

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (7 noiembrie 1998)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu face nicio deosebire între monahi şi mireni, şi, în calendarul nostru, sunt mai mulţi sfinţi mireni decât călugări, mult mai mulţi. Adică soţ, soţie, copii în familie. Or, rugăciunea de care vorbeşte Dumnezeu, asta în duh şi-n adevăr, se poate face chiar mai bine pe ascuns, în familie, decât în public, în mănăstire.

Adrian Făgeţeanu în Viaţa mea mărturia mea (2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!