Porcul şi scriitorii

Porcu-ales dintr-o eroare
Mai demult, şef titular
Peste-albine scriitoare,
Dovedindu-se măgar,
Postul şi l-a folosit
Să aducă-n stup pe-oricine
I-aducea lui un venit
Mascat, sigur, de albine.
Aşa au ajuns aici
Cârtiţa cam... securistă,
Dar şi şoareci şi furnici.
Şi cu-această-armată tristă,
Motivată de tembel
Cu premii sau decoraţii,
Şi-a atins josnicul ţel,
Să câştige-ale lor graţii.
Astfel, când a apărut
Concurentul pe-acest post
Un cal harnic care-a vrut
Stupului să-i facă-un rost
Şi să afle lumea-acum
Că albinele-n final
În creaţie fac drum
Ca în orice stup normal,
Porcul a şi dat semnalul
Şi cu slugi de el năimite
La alegeri, animalul
Obţinu voturi plătite.
Dar, deodată, supărate,
Multe-albine autoare
Au zburat din stup frustrate,
Nedorind ca porcul mare
Să le-ofere soarta tristă
De a profita din nou,
Cu o gaşcă securistă
De mandatu-acesta nou.
Astfel, stupul părăsit
Rămas fără creatori,
Porcului i-a dat cu flit!

MORALA:
Un porc poate, uneori,
Să-i piardă pe scriitori!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

FABULA SOLIDARITĂŢII

Prin forţa întâmplării,
Porcul,
Ajuns ministrul apărării,
Într-un guvern de javre,
Pe rezerviştii ţării
I-a dus, şi n u-s palavre,
Pe culmea disperării.

Ca şi primul ministru –
Un bou –,
Cu morgă de magistru,
Reduse la-ntâmplare,
Într-al crizei registru,
Pensiile militare,
La un nivel... sinistru.

Aduşi la disperare,
Curcani,
Gâscani cu grade militare,
Răţoii din rezervă,
Cocoşi de luptă care
Erau încă în vervă
Ieşiră-n curtea mare;

Acolo-au pus la cale
Un plan,
Ca prin metode sindicale
Să-nlăture guvernul
Ce dă legi criminale,
Deci, inclusiv pe ternul
Porc cu... patalamale.

Însă la adunare,
Pe-ascuns,
Venise-o cârtiţă care,
Lucrând la informaţii,
Vându pontul cel mare
(Ca să îi intre-n graţii)
Chiar porcului, se pare.

Acum, fiind în temă,
Porcul
Recurse la o stratagemă:
Să rupă Sindicatul.
Şi n-a fost o problemă.
Curând, repuse statul
Pensiile-n altă schemă.

Perfid recalculate,
Multe
Crescură pe neaşteptate,
Astfel că fericiţii
N-au vrut a se mai bate
Să-nlţăture bandiţii...

MORALA?
De solidaritate
Vorbesc doar oropsiţii!

fabulă de Pavel Lică din Flori de urzici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul porcului

bunicul omora porcul, plângeam
dar ştiam că porcul îmi va ţine de foame
cu o seară înainte porcul îşi făcea cruce cu copita
un porc credincios
se ruga Dumnezeului său:
Doamne, iartă-mi păcatele
am mâncat ca un porc
m-am purtat ca un porc
am trăit murdar ca un porc
am făcut totul albie de porci
dacă se poate, Doamne
aş vrea ca pe lumea cealaltă
să fiu Om

poezie de Ionuţ Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albinele

Ziua-n coşuri cu polen,
Duc cu trudă-n stup iubire,
Este-al primăverii semn
Dus în zbor de păpădie.

Nesfârşit e lucrul lor...
Ierarhia lor e clară,
Ele-adună miere-n stup
Şi bondarii ştiu să doarmă.

Stupul o regină are –
Mare stareţă aleasă,
Cu alesele-ajutoare,
Ea are grijă de casă.

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porcul înşelat

Un porc cu lături îmbuibat,
De corupţia celor fără de morală ajutat,
Ca director de şcoală
În funcţie-a fost postat.
Ospiciul la care pacient ş-apoi paznic a lucrat,
În şcoală profesională a fost transformat.
Acolo diploma uşor şi-a luat
Şi ca maistru a fost promovat.
Rapid pe director l-a înlăturat,
Şi el în postul lui s-a instalat.
Acum, porcul făcea tot de vroia,
Că la reclamaţii nimeni nu mai răspundea.
Găsi apoi o universitate de doi lei,
De unde, cu bani, diploma poţi s-o iei.
Dar când noul concurs de directori s-a dat,
Porcul o mare păcăleală a luat.
Pentru notă de trecere el şpagă-a dat,
Dar a ajuns şi fără bani, şi excrocat,
Căci postul a fost dat şi de alta ocupat.
Cu bot, pe toţi porcu'-i urmărea
Şi la ei el se plângea:
"Guiţ, guiţ! Banii mei i-am dat la unu'
Şpaga-napoi o vrea nebunu'!".
Morala:
Să ai grijă cui dai şpagă,
Să nu rămâi că porcul în ogradă.

fabulă de Cornelia Păun Heinzel din Youtube
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula javrei scriitoare

Se spune că-ntr-o curte mare,
Cu multe necuvântătoare
Ce-aveau şi scriitori de rasă,
Acestora le-a cam dat plasă
O javră, maidanez şiret,
Care-i prostise la pachet
Să îl aleagă-n fruntea lor.
Iar mediocrul scriitor
Ştiind că ei au slăbiciuni
S-arate că sunt cei mai buni,
A scos un tabloid banal,
Cu-a lui familie, normal,
Să creadă toţi că-s printre astre
Zburând în clipele albastre.
Şi astfel, cai deştepţi, cocoşi,
Dar şi iezi talentaţi, frumoşi,
Nepricepând jocul murdar
Al unui câine ordinar,
Care-şi voia păstrat ciolanul,
Că postu-i aducea lui banul
Din cotizaţiile plătite
De-aceste fiinţe fraierite,
Au rămas surzi atunci când calul,
Cel mai deştept, le-a dat semnalul
Că-i timpul s-aibă altă soartă,
Că el le va deschide-o poartă
Spre un regat unde cuvântul
Îi va purta pe-ntreg pământul.
Erau alegeri, prin urmare,
Şi se dorea marea schimbare.
Numai că javra a lătrat
Spre cei pe care i-a flatat,
Spunându-le perfid, că el
De n-o fi şef, va fi măcel.
De teamă, mulţi, cu mult talent,
Votară-un câine impotent...

MORALA:
Când javrele-au ca ţintă banul,
Din dinţi nu vor lăsa ciolanul!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

stup

Stup. O lume autentică a figurilor de ceară.

definiţie aforistică de David Boia (9 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

PORCUL ŞI ONOAREA MILITARĂ

Când porcul ce-a fost militar,
(La o popotă ospătar),
Ca rezervist, intrând şi el
În neopritul carusel
Al celor care fac în sat
Politică neîncetat,
A reuşit să încropească,
După metoda omenească,
Partidul lui, din porci cu bani
Şi din năpârci şi şobolani,
Numindu-l, că avea şi şcoală,
O "uniune naţională".
Deci, grohăind c-are,-n final,
Doar "interes national",
S-a cocoţat atât de sus
Încât, votat, a şi fost pus
Ministru de interne, care
Avea cam totul la picioare:
Curcani viteji să îl păzească
Şi o amantă-a lui... porcească,
La care ajungea de fel
Cu păzitorii după el.
De "interes national"
Uitase porcul-general
(Fusese, între timp, 'nălţat
La acest grad nemeritat).
Odată însă s-a-ntâmplat
Ca un curcan motorizat,
Fiindu-i antemergător
Când la purcea mergea cu zor,
Pe-un drum în lucru, desfundat
Să dea în gropi şi... a crăpat.
Cum câinii procurori, presaţi
De patrupezii revoltaţi
Că a murit în mod perplex
Curcanul, s-aibă porcul sex,
I-au întocmit dosar penal.
Şi-a plecat porcul în final,
Să stea ascuns, să uite toţi
Că-i cel mai josnic dintre hoţi.
Dar cum puterea-l atrăgea,
La troc de lux, vrând iar să stea,
În prag de-alegeri a ieşit
Printre votanţi, c-un grohăit,
Spunând că-onoarea militară
Îl scoate-n faţă pentru ţară,
Şi el la toţi le va spori
Tainu-n fiecare zi.
Cum l-asculta, un papagal
Strigă MORALA în final:

- Un porc poate avea onoare,
Atunci când va putea să zboare!

fabulă de Pavel Lică din O aia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea catârilor sterpi

Demult, demult, când Domnul Sfânt,
Umbla şi El pe-acest pământ,
Avu surpriza într-o zi,
Că-n cale i se repezi
O oaie blândă şi-un măgar,
Purtând, cu greu, pe-al lui samar,
Petiţia unde-au semnat
Toţi cei ce-n grabă au votat
Un biet catâr, ca domnitor
Al neamului nevorbitor.
Şi solii-aceştia l-au rugat
Să-i scape de handicapat,
Care visându-se un zeu,
Poate egal cu Dumnezeu,
A început să îi dezbine,
Să-i fie lui şi soaţei bine,
O catâroaică, evident,
Care-şi doreau în chip ardent
Domnia chiar şi-n bestiar
Şi asta-n mod ereditar.
I-au spus de-asemenea că el
Cu comportarea-i de tembel,
A-mpiedicat guvernul lor
S-aducă hrană tuturor,
Şi că, cerând sprijin extern,
El pare-a fi un domn etern!
Deci, Dumnezeu, îngrijorat,
Pe soli cu milă i-a mustrat,
Spunându-le că votul lor
Le-a dat astfel de domnitor,
Dar că în marea milă-a Sa,
El, totuşi, îi va ajuta.

Şi Dumnezeu, se înţelege,
A dat de-atunci cumplita lege,
Că pot catârii să trăiască
Dar nicidecum să se-nmulţească!

fabulă de Pavel Lică din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ignatul

"Ce foloseşte idolului jertfa? Că nici nu mănâncă, nici nu miroase (...)"
(Înţelepciunea lui Iisus Sirah 30: 19)

Vine Crăciunul, în sfârşit,
Când iar din teacă sare şişul,
Un patruped nefericit
Îi simte-acum în gât tăişul.

Ucidem astfel fericiţi,
Iar porcul nu ştie a plânge,
Şi, închinându-ne smeriţi,
Ne veselim în băi de sânge.

Azi a ucide nu-i păcat,
E sărbătoare-n zi de crimă,
C-aşa e datul de Ignat
Să ne smerim a pantomimă.

Mâncăm din porcul hăcuit
Şi, ghiftuiţi, dăm de pomană,
Iar sângele de pe cuţit
Alungă îngerii din strană.

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudofabulă

Defectele unui porc sunt supraevaluate;
Ia uitaţi-vă la om cum i le-ntrece pe toate!
Şi unde mai pui că, omul, se pretinde educat,
Pe când, pe sărmanul porc, nimeni nu l-a învăţat!

Porcul n-are maniere? Nici nu poate,-având copite,
Omul, mai presus de-acestea, pune ale lui ispite!
Şi-apoi, râtul nu-i prmite să vorbească elevat,
Omul poate, dar nu vrea, să se poarte manierat!

De decenţă, ce să spunem, porcul n-are de ales;
Omul însă, acţionează numai după interes!
Analizându-i pe ambii, alegi, cum ţi-o fi norocul,
Iar concluzia e simplă: omul e mai porc ca porcul!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colivie fără păsări, stup fără albine, casă fără copii!

proverbe franţuzeşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

FABULA TRĂDĂRII

Pentru c-au vrut, la votare,
S-aibă scorul cel mai mare,
Papagalul şi un bou,
Fiecare un erou
Al partidului în care
Era lider din născare,
Au decis, nu prin instanţă,
Să formeze-o alianţă,
Pentru a conduce-n sat.
Şi aşa s-a întâmplat.
Animalele prostite,
Au votat ca orice vite,
În speranţa că-aliaţii
Vor fi-n Parlament ca fraţii
Şi vor da legi bune-n stat,
Pentr-un trai îmbelşugat.
Iată, însă, din savană,
Leul, jinduind la slană
De oi şi berbeci din sat,
Pe bou l-a şi contactat
(Că-avea minte-napoiată),
Să-i dea raţia visată.
I-a promis că-l va susţine
Să ajungă el mai bine
Şi-n sat, să fie, normal
Mare, fără papagal.
Papagalul însă-a dus
Tratative cu un urs,
Ce poftea şi el la oi.
Astfel că, trădând, cei doi
Au rupt alianţa lor,
Vânzând un întreg popor!

Iar MORALA, prin urmare,
Ne arată ce oroare
E s-alegi, cum facem noi,
Între papagali şi boi!

fabulă de Pavel Lică din O aia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

despre minuni (4)

foaia aceasta aţi atins-o, ah
muchie tăioasă
un strop de sânge… nu-l speriaţi
lăsaţi-l, cel rămas în voi ştie
traiectorii
albine roşii, albine albe, stup vremelnic…
«ce el mână», prisăcarul
ţine pe genunchii săi o hartă
despre o minune

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trântorul e văzut de albine ca un stupid în stup.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un stup de albine e loc numai pentru un trântor...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catârul candidat

Catârul, după ce furase,
Prin acte false, şase case,
Ajuns, din pură întâmplare,
În sat un preşedinte mare,
A vrut, la mijloc de mandat,
Să se anunţe candidat
La funcţia aceasta-n care
Avea confort sporit, se pare.
Prileju-a fost o condamnare
A armăsarului, şef mare
Peste-un partid majoritar,
Ce guverna în sat cu har.
Dar cucuveaua-procuror,
Clocise un dosar de zor,
Ca el să fie condamnat
Pentr-un delict de ea visat.
Şi reuşi-n primă instanţă,
Încât catârul, cu prestanţă
Strigase fericit, spre toţi,
Că numai caii-s nişte hoţi,
Că ei, ce guvernează-acum,
Îi stau prosperităţii-n drum,
Că în politică-i normal
Să fii, nu cal, ci-ntâi... moral.
Iar armăsarul deci, degrabă,
E bine să devină gloabă,
Să nu mai fie imoral,
Să-şi dea demisia-n final.
Perfid, catârul ordinar,
Uitând că e un găinar,
Le-a incitat pe animale
Cu #rezist să se răscoale,
Să iasă-n piaţă şi să zbiere
Că lui, întregul sat îi cere
Să fie iarăşi preşedinte
Cu tot confortu-i dinainte.
Dar planul lui perfid a fost
Întors de câinii-aflaţi pe post
De magistraţi cinstiţi şi drepţi
Ce-n faţa lui nu au stat drepţi.
Şi judecând din nou dosarul,
Au constatat că armăsarul
Era politic condamnat.
De-aceea ei l-au achitat.
Iar la alegeri s-a văzut
Că pe catârul încrezut,
Nemaidorindu-l nicio babă,
Ajunse el, nu calul, gloabă!

MORALA, deci, e fără rost,
Când un catâr e hoţ şi prost!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

stup de albine -
cerul de primăvară
un curcubeu prins

haiku de Sandiana Ionela Gheorghe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă arta e un stup, e firesc să nu roiască în jurul ei numai albine.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un trântor în acest imens stup de albine care este lumea.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa regală seamănă cu un stup de albine, toţi muncesc şi apără, regina...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!