Destin nu există decât în poezie, Miss

Înălţarea nebună a gândului tău
mi-acoperă umbra, dăruindu-mi lumina,
resfiră miresme şi aşază, tainic, poeme,
pe inimile solitare şi nemângâiate...

Mărinimia şi subtilitatea versului tău
mă-ntorc în absolutul tinereţii spirituale,
mă smulge din platitudinea banalităţii,
deschizându-mi partea de primăvară a inimii
şi asigurându-i singurătăţii mele
duioşia şi apoteoza zborului în doi...

E un suflu nou de substanţă
şi o tresărire a dezmărginirii,
căci, în curând, faima gândului comun
va deveni o sublimă melodie,
care va compensa staţionarea noastră
în micimea lumii, pe care o respirăm anevoios!

Iar eu, odată reprimenit în vers şi-n suflet,
captez adierile divine şi le transform, străluminat,
în poezia noastră, Miss,
o poezie ale cărei idei au luat foc...

A ne opri, acum, ar însemna o pauză
a sângelui şi un repaus al spiritului...
şi, după cum bine deja ai aflat, destin nu există
decât în poezie, Miss!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezonăm delicat şi extatic în vis

Am dat curs oficial poeziei, Miss,
şi ne-au crescut aripile până la Cer...

Cine, oare, mai poate opri palpitaţia
metaforei care zvâcneşte din instinctul
nefalsificat al sângelui meu,
din avalanşa de paradoxuri a cărnii tale,
din logica şi suferinţa cuvintelor care ne dor, Miss,
atunci când ele îşi părăsesc indiferenţa originară
şi folosesc Timpul ca pseudonim,
aşa cum se întâmplă cu poezia a cărei direcţie
merge în sensul umanităţii,
cu poezia care, în fond, este un spasm al ispăşirii tale
şi un spasm al ispăşirii mele – ispăşire echivalentă
într-o inimă comună şi o sete a spiritului în oglindă?

Ştii, Miss, că orice poem născut şi nu făcut
încetineşte, deseori, mersul inimii şi ne indică
distanţa până la Iad şi punctul ce mai îndepărtat
de Paradis?

Poezia, Miss, e o depravare umană,
în sensul celest al fiinţei,
e adâncime şi freamăt, lumină e, Miss,
ştii bine doar cum rezonăm delicat şi extatic în vis!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transcendent

Mutā-te-n poezie, Miss,
Şi stai acolo sine die,
Scrie cu sânii de sub ie,
Apoi, c-o floare de cais...

Aproape eu de tine mi-s,
De zborul tāu de ciocârlie,
Mutā-te-n poezie, Miss,
Şi scrie-ţi dorul pe hârtie.

Cāci transcendentul a decis
În Parnas, sā ne fim solie,
Eu ţie, Miss, şi-apoi tu mie...
În Paradis sau în Abis,

Prefā-te-n poezie, Miss!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai tu...

Numai tu, Miss, poţi să-mi
opreşti gândurile,
alunecând în poezie, ca
înspre tine însăţi.

Numai tu, Miss, poţi
să-mi opreşti răsuflarea
şi înserarea, strălucind
prin modestie şi melancolie
şi surâzând indescifrabilului
transcendent al timpului...

Nici extravaganţă şi nici
delir nu există
în poemele şi neprihănirile
cărnii tale...

Numai în preajma ta, Miss,
îmi ţiue tâmplele
şi, ah!, mă asurzeşti
cu lumina ta verde,
numai tu poţi născoci zei noi,
cu deprinderi rafinate,
care îmi stimulează frenezia
versului şi resortul inspiraţiei...

Numai tu, Miss,
îmi aminteşti că mi-s!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce auroră, Miss...

În poezie, totul devine suflet şi har
şi gândurile-ţi o iau razna spre Cer,
de dorul tău, te îmbeţi... ce mister!,
care-i, oare, jumătatea plină-n pahar?

Starea de eu a Neantului ţi-este soră,
lâncezeşti în veşnicie şi în clar-obscur,
melancolia din ochi îţi pluteşte-n azur,
uneori, Miss, eternitatea durează, o oră...

Timpul se-mparte-n mai multe răstimpuri,
din confuzia totului, înţelept, te desprinzi,
fluturi multicolori se-nmulţesc în oglinzi,
în poezie, iubirile, vai!, devin anotimpuri.

Ce vânt de căinţe ades ne cuprinde,
Ce auroră, Miss, din urmă, ne prinde!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi în zbor

Miss, poezia ta e-un izvor de delir,
dublu agent de legătură-ntre doruri,
duioşie pură, în forma ei elementară
unică pistă pentru înaltele-ţi zboruri...

Sete de impalpabil, în seninul eter,
delir estetic, vai!, sieşi întru-deajuns
visuri legănate, în prea fine azururi,
şi taină lăuntrică, ah!, greu de pătruns.

Miss, poezia ta e voluptate discretă.
precum elanul de puritate al vieţii,
trăiri ale imaculaţilor fluturi în zbor,
survolând punctul de rouă al dimineţii.

Făptura ta, Miss, e-o dulce poezie,
chiar dacă ascunde un plâns irizant,
pe scări tainice, tu urci înspre viaţă,
iar succesul te-mprejmuie electrizant...

Poemele tale, Miss, împrăştie ceaţa!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine, Miss, de-a pururea, eu mi-s

Vom cuceri, prin poezie, Miss,
Câte-o idee, câte-un Paradis,
Aşa cum transcendentul ne-a promis...

Şi chiar dacă abisul e deschis,
Noi tot avem luminii de transmis
Poemul nostru verde şi conscris,
De care, nicidecum, nu ne-am dezis,
Prin care, împreună, am decis,
Ca să avem ce ni s-a interzis,
Ah, dorul meu şi dorul tău, sui-generis,
Pe care Dumnezeu ni le-a trimis...

Cu tine, Miss, de-a pururea, eu mi-s!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet evanescent

Vorbesc cu-ale mele nesăţiose-nserări,
Le cert, Miss, uneori, le ador şi le mint,
Mi-s înfipte, în carne şi-n sânge, cu-n splint...
Vai, cum m-am rătăcit, înserat, pe cărări!

Te caut în vers şi-, apoi, în calde vibrări,
Te mângâi în spaţiu, te cânt, te ador, te alint,
Adesea, eu te beau, sub formă de-absint...
O, Miss, tu mi-alini tristeţi, înserări, disperări.

Distanţa dintre noi, prin vers, sublim, o testăm,
Tu mă bântui suprem, printr-un delir de absenţă,
La Masa tăcerii, din vis, cu Brâncuşi, adastăm,

Sunt mîndru de tine. Hei, Miss, tu pipăi esenţă,
În privinţa abstractului, consonăm, contrastăm,

Dar, vai!, e târziu... totul devine evanescenţă!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul poeziei

Ce mai faci, Miss?
Mi-e dor de necuprinsul poeziei tale,
de mugurii-ţi din suflet,
de albele petale,
ce-ţi ard în floarea ochilor căprii...

De-aceea, te întreb:
când ai să vii,
ca să sleim izvorul poeziei?

Când ai să plângi la marginile gliei,
de dorul Infinitului verzui?
Când ai să vii, tu, Miss,
de ce nu-mi spui?

Ori poate-n cerul tău
înfiorat de stele,
ai pus gând rău inimii mele?

Sau, cine ştie?, vreun clevetitor
ţi-a scris o telegramă pe un nor,
spunându-ţi, Miss, că eu,
la rândul meu,
lipsit de suflet şi de Dumnezeu,
aş vrea să-ţi fur şi inima, şi versul,
să chem la judecată Universul,
cerându-i, Miss, tribut şi socoteală,
că,-n poezia ta regală,
a introdus şi suflet, şi splendoare,
şi muzică, şi-arome de cicoare,
de toate florile din spaţiu,
iar lumea te citeşte cu nesaţiu...

De-aşa minciună, tu nu te grăbi,
ca să mă pui la zid, în zori de zi,
aşteaptă, ai răbdare, de-aproape
mă cunoaşte,
citeşte-mă în prima zi de Paşte,
citeşte-mă şi-n noaptea Învierii,
că-n versu-mi vei găsi dulceaţa mierii.
Aşa-i şi sufletu-mi, să ştii..

De-aceea, te întreb: de ce nu vii,
să punem punct melancoliei
şi să sleim izvorul poeziei?

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet gravat pe inimi

De ceva timp, ne locuim pe noi,
Plătind chirie-n versuri poeziei,
Livrăm poeme calde ciocârliei
Şi răsădim trifoi cu patru foi...

Noi tragem în eter cu verbe-roi,
Cedând frâu liber minţii, fanteziei,
Ce dulce-i, Miss, mireama poeziei,
Pe care-o fredonăm noi amândoi!

Ne punem între Cer şi Absolut
Şi, de puţinul lumii, ne salvăm,
Ştiu: poezia-i veşnic un strănut

Al Cerului din care, prelevăm
Esenţele cu care ne-am născut,
Pe care, Miss, pe inimi le gravăm!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel şoptit

Fiece cuvânt şoptit,
Prevesteşte-o-nmugurire,
Îl simt, Miss, dintr-o ochire,
Ca pe-un lucru insolit...

Sufletu-ţi adăpostit,
Întru spirit şi smerire,
Fiece cuvânt şoptit
Scânteiază-n complinire.

Lesne, mă las bântuit,
De-a ochilor tânguire,
De-a trupului tresărire,
Care, Miss, ţi-au înflorit...

Fiece cuvânt şoptit!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miss

Ai păşit, elegant, în apoteoza juneţii...

Ai grijă, totuşi:
viaţa e contrară Raiului,
fiindcă Omul trebuie să ispăşească
o vină care nu-i aparţine:
vina de a trăi!

Destinul ţi-a pregătit zborul, dar ţine minte:
zborul este scurtat întotdeauna de la naştere,
iar speranţa este supremul păcat al tinereţii!

Totul, Simm, este să ajungi la întâlnirea
cu Zeul Poeziei,
fiindcă, pentru poezie, îţi sunt deajuns
melancolia, azurul şi ondulaţiile Mării –
esenţele lirice ale vieţii!

Ştii bine, Simm, că –
dacă n-ar fi fost melancolia,
cea care ne-a dat dreptul la Majusculă,
sângele albastru al
poemelor noastre
nu s-ar fi conturat într-un florilegiu
atât de flagrant pentru muritorii de rând....

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul

Rămâi poetă, Miss,
dar zboară peste sine,
salvează-ţi, întâi, sensul
şi, apoi, absolutul...

În calea ta din vis,
eu îţi trimit salutul
şi-apoi, poemul-fluviu,
pe care ţi l-am scris,
pe margini de abis,
sfidând neprevăzutul
şi groaznicul diluviu,
ce ne-a furat Sărutul,
Sărutul lui Brâncuşi...

Ştiu, Miss
– acuşi, acuşi, acuşi –
în zborul tău invers
şi-al florii de cais,
străpungi un Univers!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Miss, Dumnezeule mic, elegant şi distins...

Nu amărăciunea, desnădejdea, furia şi ura,
ci sângele-ţi înfrunzit şi puterea ta de iubire
te vor vindeca definitiv, Miss, de singurătate...

Numai atuncea, Miss, vei cunoaşte măsura,
când vei aprinde cu trupu-ţi zoriorii, în neştire,
când verdele-ţi din sânge va avea întâietate

Şi când te va învălui agonizant, în îmbrăţişări,
poezia supremă, cu infinitul ei de necuprins,
când îţi vor cânta sânii-ţi din gurguiele murii,

Când dorul tău va zbura peste mări şi ţări
şi când lacrimile verzui, din ochii-ţi căprii,
pe sufletul meu înserat, se vor fi prelins...

O, Miss, Dumnezeule mic, elegant şi distins!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antreprenor de idei

! Antreprenor de idei
şi catastrofă exemplară,
pentru aceste vremuri
de bejenie,
pe o scară de lacrimi,
cu versu-i mocnit,
suie, agale, Poetul...!

! Suflet pur, decantat –
arta lui suferă în intensitate
devenind ispită şi stranietate
a spaimei,
căci, poezia adevărată
se stinge, născându-se,
şi învie, pierzându-se!

! Mila poetului e un lux,
fuga spre înlăuntru – o tehnică,
extazul – o religie,
recursul la abisuri –
poezia în sine!

! Des gustat de el însuşi,
poetul săvârşeşte
păcatul de a capta lumina
şi de a o elibera discreţionar,
prin poemele sale,
în timp ce iubita lui îi spune:

– Gata cu zorile,
scutură-mi carnea şi orgoliu,
nuanţează-mi instinctele,
cu versurile tale,
laudă poezia care atârnă de suflet,
laudă sufletul care atârnă de poezie,
fă în aşa fel ca, după păcat,
Poetule, să ne mai putem
răscumpăra demnitatea
de dinainte de prăbuşire,
Amin!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

100 de paşi...

– Miss, cât spaţiu vrei -
între mine şi tine?
– Cât să încapă
plenar poezia
şi cât să zboare,
solar, ciocârlia,
prin stranii luciri
celestine...

– Sir, cât spaţiu vrei -
între mine şi tine?
– Cât să se unească,
plenar, poemele noastre
şi-atâta cât să respire
muşcatele-n glastre...

– Miss, câţi paşi vrei -
între mine şi tine?
– Tot atâţia câţi sunt de
la pământ la soare,
plus multitudinea petalelor
de cicoare,
care surâd, inocent,
pe ponoare...

– Sir, câţi paşi vrei -
între mine şi tine?
– Tot atâţia câte titluri
conţine volumul nostru
de poeme "Tristeţi în Oglindă",

Adică, o sută, Miss -
simbol al Centenarului
Marii Uniri...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârtej unic al poeziei

Nu trăim în aceeaşi lume, Miss...
tu dai bice timpului,
grăbindu-te să zbori
în imediatul vital al sângelui,
eu implor timpul să steie pe loc
şi să-mi oprească, într-un gol vital,
înaintarea...

Ştiu: eu m-am născut trist,
prea devreme,
iar tu, surâzând, ai strāpuns lumina
prea târziu...

Surâsuri şi tristeţi în aceeaşi oglindă,
candide, stau gata, pe-amândoi să ne
prindă.

Înviorător şi eroic,
admit că drumul nostru comun
poate începe de la capăt,
fiindcă, noi doi consonăm
prin ceea ce avem mai adânc în spirit:
poezia, cea care absoarbe, instantaneu,
diferenţele fiinţei...

S-ar produce astfel o renaştere în doi,
întru uitarea celui care am fost
şi întru transformarea perfecţiunii şi aroganţei
trupului tău şi a înaintării tale fizice
în poezie...

Numai astfel vom putea egala voluptatea
de a convieţui liric:
printr-un vârtej unic al poeziei!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miss poezia

Sunt cam multe concurente
Şi frumoase si cochete
Rochii lungi sau strofe scurte
Şi bratari de aur scumpe

Daca-apare-un visator
Să dea nume stelelor
Fericita acea ce-n zi
Poezia Miss va fi

Şi cu zambet de regina
Asezata-ntr-o vitrina
Poezia Miss asteapta
Pe doi lei sa fie data

Nu e drept... cere-ajutor
La satira si umor
- Nu putem raspund în cor
Suntem şi noi doar decor

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de vară

Noaptea-ncet, ticnit se lasă -
Poezie, sau destin -
Lunca urcă, somnoroasă, -
Vino, vin!

Este linişte, răcoare,
Codrul e de farmec plin -
Pe sub teii încă-n floare, -
Poezie, sau destin.

În suavele parfume
Poezie, sau destin -
Ori pe unde-ai fi în lume, -
Vino, vin!

Îngerii deasupra noastră
Vor cânta un imn divin -
Ah, ce clară noapte-albastră, -
Poezie, sau destin.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te sărut, confratern

O plantă firavă
străpunge betonul,
ca glonţul cel iute!

Că-i spin sau agavă,
salută fotonul,
puteri neştiute...

Iar versurile-ţi, Miss,
străpung Universul,
întocmai ca planta firavă.

Prin flori de cais,
îţi zumzăie sensul
poemelor dulci, de iznoavă...

Hei, Miss, priveşte-mi în gânduri,
serveşte-mi, pe tavă, iluzii,
dă-mă cu capul de toate poemele tale,

Păşeşte-mă, mai des, în intrânduri,
de versuri ce-nfloare aguzii
şi-adastă-mi, de-a pururi, în cale...

Urma-te-voi, în formă şi-n conţinut,
în Cer, de ce nu?, şi-n Infern,
o, Miss, mintenaş, te sărut

pe rever şi pe ochi, confratern!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar recunoaşteţi-l pe "A-Fi", el este iubirea care vă va elibera din ghearele lui "A-şti". Hristos, sau "A-Fi" este infinit şi îşi dansează iubirea în toate formele acestei lumi. "A-şti" are întotdeauna şi fără excepţie drept maluri frica. "Mi-e frică să nu-l pierd pe "Dumnezeu" dacă nu fac voia gândului care pretinde că îl are la degetul mic." Dar un "Dumnezeu" care poate fi găsit sau pierdut e doar deşertăciunea gândului. Adevăratul Dumnezeu este Imuabil - nu poate fi pierdut, după cum nu poate fi găsit, căci atunci ar fi supus schimbării - EL poate doar fi recunoscut de propria noastră inimă! Iată de ce inimii mă adresez şi nu gândului, căci pentru gând tot ceea ce spun sună a nebunie, dar pentru inimă, este deja veşnica voastră libertate.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!