Macul sau fulgul de nea?

Am devenit un mac, pierdut în zare
Cu frunzele-n vânt, cu petalele-zburând
Sunt liniştită că pot zbura fără efort
Vântul mi-e prietenul bun,
Mă strânge de trupul firav şi mă-ndeamnă
Să zbor, să zbor şi să visez mereu.
Singurii ochi ce mă privesc au adormit subit,
Albul ne orbeşte, ne gâdilă privirea şi-apoi dispare
Neaua e eterna alinare a unui suflet singur
Am plecat, am plecat cu ultimele cifre ale destinului
Şi pentru a limpezi mintea ta, cititorule
Îţi voi scălda privirea cu mantia de lumină divină
Apoi îţi voi da să bei din potirul sănătăţii
Şi să cânţi la vioara vieţii.
Am plecat... ca un fulg în devenire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo...

Am plecat spre cer, căci digul s-a rupt
Şi am sperat în visuri, chiar dincolo de credinţă,
Dincolo de zbor
Am creat valuri în ape tulburi
Am zâmbit pentru frumuseţea libertăţii cuvântului
Am pierdut trenul vieţii de două ori
Probabil că voi pierde tot ce nu mi-e de folos
Am să zbor cu visuri cu tot,
Dincolo de creaturile veacului 21.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor fără destinatar

Sunt un mărţişor fără destinatar
Şi sunt aruncată-n braţele tuturor,
Dar nu am loc nici în buzunar, nici la pieptul răvăşit
Sunt tot mai singură mereu...
Culorile nu mă mai cheamă
Le cânt, le strig, le-ndemn şi plec subit
Sunt tot mai singură şi vremea m-a liniştit de mult
Fulgii de nea din spatele ferestrei
Sunt singurii prieteni fără glas
Eu am crezut că pot schimba ceva,
Iubirea e mai mult decât o stea
Şi am sperat în fiecare zi...
Să fiu mai mult decât un mărţişor prea trist al inimii tale
Am tot crezut că lumea e frumoasă,
Dar în fiecare zi m-a pus la zid
Recunoaşterea n-o poate da nici cel mai mic intrus
Lumea vorbeşte, eu merg mai departe
Mă autodepăşesc şi sper că visul meu să mă alinte iară
Prin visul meu eu pot zbura mereu
Gândul mi-e tot mai departe... departe de zorii dimineţii
Stau ca o buburuză-n pieptul tău, iubită mamă...
Dar am plecat de mult, de prea mult timp...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor fără destinatar

(dedicat fiicei mele plecate printre îngeri, Alina-Izabella)

Sunt un mărţişor fără destinatar
Şi sunt aruncată-n braţele tuturor,
Dar nu am loc nici în buzunar, nici la pieptul răvăşit
Sunt tot mai singură mereu...
Culorile nu mă mai cheamă
Le cânt, le strig, le-ndemn şi plec subit
Sunt tot mai singură şi vremea m-a liniştit de mult
Fulgii de nea din spatele ferestrei
Sunt singurii prieteni fără glas
Eu am crezut că pot schimba ceva,
Iubirea e mai mult decât o stea
Şi am sperat în fiecare zi...
Să fiu mai mult decât un mărţişor al inimii tale
Am tot crezut că lumea e frumoasă,
Dar în fiecare zi m-a pus la zid
Recunoaşterea n-o poate da nici cel mai mic intrus
Lumea vorbeşte, eu merg mai departe
Mă autodepăşesc şi sper că visul meu să mă alinte iară
Prin visul meu eu pot zbura mereu
Gândul mi-e tot mai departe... departe de zorii dimineţii.
Stau ca o buburuză-n pieptul tău, iubită mamă...
Dar am plecat de mult, de prea mult timp...

poezie de Ileana Nana Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Matinală ca de fiecare dată, stau în scaunul pierdut...
Mă ridic spre a zări lumina şi apoi mă ascund...
O lumină vie mă acoperă cu un văl de lumină,
Suspin, lăsând loc adierii de vânt...
Stau în lumina din mine...
Mă apropi de vers,
Mă ancorez în sufletul meu
Descriu cuvintele până devin chiar lumină roz,
Privesc lumina până devin spaţiu...
Adorm cu ultimele cuvinte...
Timpul se adună...
Lumina devine ultima speranţa spre rai...
Dumnezeu îmi dă mâna şi mă priveşte atent
Sunt doar un om... visez şi mă luminez...
Timpul se risipeşte în vămi...
Sufletul mi-e luminat...
Ultimele cuvinte se scriu înrămat..
Devin o rază de soare... devin un fir de iarbă
Devin o stea sau poate luna ta...
Stai în lumină... timpul se risipeşte în zori...
Cuvintele vor reacţiona
Până ce lumea va fi mai bună
Împreună vom evolua
Şi vom risipi valurile tulburi ale întunericului.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa – cadoul semenilor mei

Ai zâmbit?
Şi eu am aprins flacăra divină
Ce va deveni o torţă şi va zburda efectiv
Nu mă-ntreba de viaţă?
Ea este un cadou semenilor
Sau o lecţie pentru sufletul nostru.
Zbor, precum un înger de lumină
Şi mă vei prinde-n cerc de foc
Acolo vom dansa deschis,
Până ce timpul va zburda printre capilare
Vreau lumina din fereastră sau poate visul în doi
Văd cum plouă cu pagini de lumină
Cum cerul se pierde în culorile iubirii
M-ai întrebat ce fac?
Privesc cerul şi adorm
Privesc cerul şi mă trezesc
Am îngeri de prins în zorile destinului
Plec odată cu visul...
Plec odată cu frumuseţea clipei.
Plec şi mă întorc cu tine... la poezie
Singurul refugiu, singura alinare, singurul vibraţio al iubirii.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre pagini de lumină

Ai zâmbit?
Şi eu am aprins flacăra divină
Ce va deveni o torţăî şi va zburda efectiv
Nu mă-ntreba de viata?
Ea este un cadou semenilor sau o lecţie pentru sufletul nostru.
Zbor, precum un înger de lumina
Şi mă vei prinde-n cerc de foc
Acolo vom dansa deschis,
Până ce timpul va zburda printre capilare
Vreau lumina din fereastră sau poate visul în doi
Văd cum plouă cu pagini de lumină
Cum cerul se pierde în culorile iubirii
M-ai intrebat ce fac?
Privesc cerul şi adorm
Privesc cerul şi mă trezesc
Am îngeri de prins în zorile destinului
Plec odată cu visul... Plec odată cu frumuseţea clipei.
Plec şi mă întorc cu tine... la poezie
Singurul refugiu, singura alinare, singurul vibraţio al iubirii.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra divină

Îngerii-mi vorbesc în noapte
Suntem departe de noi şi strălucim
Lumina se opreşte să mă vadă
Suntem pe pajişti atinse de lumina mea
Suntem aici să atingem cu mâna o flacăra divină
Şi apoi să respirăm prin culoarea gri a sensului vieţii
Îngerii văd armata şi câştigă un marş fără sens
O defilare, o zare, o metaforă aprinsă
Te voi căută cu zorile
Şi voi aduce un alt festin
Te voi ascunde în alt luminiş
Şi voi zbura cu fiecare parte din mine.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte staţii de lumină

Ating lumina, ating stelele şi luna
Ating viaţa şi mă voi adânci în suferinţa unui vultur
Zbor spre alte staţii de lumină
Cu gândul meu mă risipesc şi mor
Mor în fiecare zi şi renasc crezând că m-am născut întâia oară
Greşesc şi visez ca un om în deplinătatea atingerii lui
Am doar un an sau poate doi să sper
Căci ninge şi la noi în suflet cu iubire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

False suveniruri - I

Un gol fertil se surpă-n mine
Iluzii ard fără de păcat
Martire gânduri mint păcat:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Suveniruiri rămân încă-n sipet
Metaforele-n lire înalte tac
Îngerii din ceruri plâng şi înţeleg
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Adâncuri de ceruri vii divine
Întorc aripile în zborul scindat
Mă-ntreb cine sunt eu fără tine:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Mă uit la inelele de rouă-n care
Un anotimp captiv mai este căutat
Când arde aurul petale de-ntrebare:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Şi, vezi o picătură de sânge curge
Rubinul vieţii pare în noi iar înstelat
Cu timpul regăsirii ce-n amurg e:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul de lumină

Ai zâmbit şi eu am aprins flacăra divina
Ce va deveni o torţă şi va zburda efectiv
Nu mă-ntreba de viaţă?
Ea este un cadou semenilor
Sau o lecţie pentru sufletul nostru.
Zbor, precum un înger de lumină
Şi mă vei prinde-n cerc de foc
Acolo vom dansa deschis,
Până ce timpul va zburda printre capilare
Vreau lumina din fereastra sau poate visul în doi
Văd cum plouă cu pagini de lumină
Cum cerul se pierde în culorile iubirii
M-ai întrebat ce fac?
Privesc cerul şi adorm
Privesc cerul şi mă trezesc
Am îngeri de prins în zorile destinului
Plec odată cu visul...
Plec odată cu frumuseţea clipei.
Plec şi mă întorc cu tine... la poezie
Singurul refugiu, singura alinare,
Singurul vibraţio al iubirii.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liberă ca un fulg - varianta 1

Dormi? Te-ai liniştit acum când m-am transformat
În omul de zăpadă de lângă uşa ta?
Te privesc prin geamul îngheţat şi ştiu că
Şi tu ai devenit măcar pentru o noapte om de zăpadă.
Astfel ne putem întâlni în lumea noastră...
Păcat că deşi noi ne vom topi, iubirea nu e palpabilă, ea va dăinui.
Şi dacă m-ai pierde în noapte? Ştiu că sunt aici.
Sunt liberă ca un fulg de nea.
Tu, omul meu şi nu doar poetul inimii mele,
Vino în zbor odată cu vorbele dulci, odată cu viaţa şi iubirea,
Vino, călător printre stele.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelelor

Ating lumina, ating stelele şi luna
Ating viaţa şi mă voi adânci în suferinţa unui vultur
Zbor spre alte staţii de lumină
Cu gândul meu mă risipesc şi mor
Mor în fiecare zi şi renăsc crezând că m-am născut întâia oară
Greşesc şi visez ca un om în deplinătatea mulţumirii sufleteşti
Am doar un an sau poate doi să sper că ninge
Şi la noi în suflet cu iubire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

ai plecat femeie să cânţi în corul de îngeri
drumurile sunt astăzi pustii
nu e lună pe cer, nu e soare
cuvântul plânge pe drumuri târzii

e întuneric, în mine, în jur
de unde vin şi unde curg înspumate ape
mai trec în zbor râzleţ
şir lung de gânduri amputate

cuvintele au dispărut pe rând
cui azi să cânt balade într-o noapte
frumoasa mea cu ochi fierbinţi
tu ai plecat în cor de şoapte

locuiesc cu mine, cu timpul şi durerea
cad umbre adânci şi mă plâng
mă aşteaptă nesfârşitul
eu am rămas aici, să cânt la lăută, sfârşitul

o barcă alunecă agonic pe ape
în dansul înserării peste pleoape
cresc imagini himeric pe cer
ce să cer, ce să sper

aş pleca, dar cum să zbor
cu aripi arse de-al meu dor
mi-e sufletul zbucium etern
şi durerea mi-e soartă

legat de ţărm
nu plâng, nu gem şi nu blestem
sunt doar o umbră sau o rană
prin care mă încheg în apă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, cocor!

Te-am aşteptat cu flori şi trandafiri divini,
Tu n-ai ajuns decât în suflete...
Eşti plecat departe
Oamenilor de calitate suntem dispuşi să dăruim iubire.
Adio, cocor plecat printre norii grei, negrii,
Râuri de smoală se furişează sub aripa ta.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoinărind ca o vioară

Am plecat să culeg mure,
după o rimă de pădure,
Am plecat să prind un zbor,
după o ramură de nor,
Am plecat să smulg un sunet,
după raza de la tunet,
şi-am căzut de când cutreier,
în cântarea unui greier.
Unde luat la subţioară...
Am şi fost făcut vioară!

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retrospectiva rurală

Privesc în sat şi uliţa-i pustie...
Nici câinii nu mai latră... Satu-i gol.
Mi-e dor de anii de copilărie!
De casa părintească mi-este dor!

Îmi chem din zare,-n lacrimi, amintirea...
M-aşteaptă doar potecile pustii...
Înceţoşată îmi mai e privirea!
Au ruginit şi frunzele în vii.

Ramuri pletoase-n plecăciuni şoptite
Poveşti de viaţă-mi spun... Şi ruginii
Îmi sunt de-acum şi-aducerile-aminte,
Din vremea când... oh, când eram copii.

Şi ivărul e-nţepenit la poartă
Şi plânge chiar şi cumpăna fântânii.
În barbă albă lacrimi mi se-nnoadă -
Îmi plâng în suflet, prea târziu străbunii.

Sunt geamurile fumurii de toamne
Şi lacătul singurătăţii strânge
Amărăciuni şi suferinţi şi foame
Şi tulnicul dreptăţii noastre plânge...

Bisercă de-acum îmi e pământul...
Şi îngenunchi şi îl sărut uşor.
Lacrimă de sânge-mi e izvorul...
Să nu-mi trezesc străbunii buni din somn,

Păşesc uşor şi sufletul îmi plânge
Îndemn mi-e crucea vieţii în înalt
Se pleacă ramu-n tânguiri şoptite...
Pământu-acesta plânge c-am plecat.

Şi sunt român şi sunt din nou acasă,
Mă iartă mama-ţară c-am plecat!
Furtuni de suferinţă se revarsă...
Mie sufletul de-acum îndoliat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autobuzul şi gara, fără staţionare

După acest autobuz,
Ţi se cam lungi privirea
Eşti trist, sălbatic şi mofluz
Vezi că ţi-ai pierdut iubirea...

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu să zbor decât în versuri...

nu ştiu să zbor decât în versuri
altfel merg doar printre frunze agăţate
de-o primăvară în copaci
copacii cresc şi trec şi mor
şi aripile se duc şi ele-n zbor
de albatroşi, cocori şi alte călătoare...

doar pana mai rămâne
rătăcită-n zbor
să scrii cu ea şi versuri chiar
mai albe decât dor...


să ştii că-n lac încă mai cresc ei, nuferi
şi nu le scald parfumul lor
cu trupul meu
ci doar privesc
pierdută-n rotocoale de lumină
străină doar de valuri
şi senină
privind
doi ochi ştrengari
ce-şi pierd privirea de departe
în lac
să fie spre citire
de suflet
cald,
în rătăcire...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul pierdut

Poliţista-n fustă a strigat "alarma"
Trenul poliţistei a plecat grăbit...
Poliţişti în goană s-au pus la slăbit
I-a trezit ca ceasul, furtunos... alarma.

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vibraţia pianinei

Probabil că fiecare zi e un început
O evoluţie spre bine şi un progres
Un regres binevenit, un pas înainte
De fiecare dată am plecat pentru a visa
Am adormit spre a mă trezi din vis
Şi am sperat la bine, la evoluţie
Fiecare atingere a ta este o îmbrăţişare a sufletelor singure
Te iubesc cu fiecare por al dragostei mele
Te iubesc, până mă descarc de sentimente
De fiecare dată vibrez ca o pianină, fără pianist
Tulburată de vibraţia unui suflet între cele două lumi.
Doar tu poţi spune răspicat:
- Pleacă, suflete şi găseşte pacea!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!