Anticarul

Cunosc mersul vremii
După cum îmi vând cărţile,
Jocul lor între rafturi
Şi restul lumii
E un indiciu sigur.

Când au versurile căutare
Se întâmplă nunţi,
Pântecul fetelor are nevoie
Să adoarmă frumos până seara
De cântece de leagăn.

După ce-l vând pe Homer
Am o oră de pace,
Când se întoarce la mine
Trebuie să rătăcesc zece ani pe mare.

Enciclopediile legate în piele de şoareci
Se urnesc cel mai greu
Şi când le văd în stradă
Împinse din spate de câte opt oameni cu pârghii
Îmi fac semnul crucii
Şi felicit secolul 18.

De la Tolstoi şi Dostoievski
Te poţi aştepta la orice,
Ori să ajungi cineva
Ori să-ţi pierzi slujba.

Fire de praf pe toate epocile
Sar să joace
În raza de soare
Mereu anunţată.

Acum toate cărţile
Vin vijelie spre rafturi,
Mi-au spart şi geamurile şi ochelarii,
Aşa ceva nu mi s-a mai întâmplat -
E noapte, e zi afară?
Ia uitaţi-vă şi dumneavoastră.

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci

Mi-ar trebui să fiu singurătetea.
Eşti ceva ce se întâmplă
făra să ştiu cum...
Când am venit te căutam în poezie
între cuvintele goale
şi scriam tăcerea.
Am proiectat dintr-o privire
toate anotimpurile dintre noi.

Va fi întotdeauna o fereastră
cu vedere spre mare
şi o casă cu toate vocile lucrurilor
arătând spre un apus de soare.
Eşti ceva ce se întâmplă
atunci când se întâmplă
ceva cu mine.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că există o clipă în viaţa lumii când toţi oamenii se gândesc la mama lor. Chiar şi morţii. Fiica la mamă, mama la mamă, bunica la mamă, până se ajunge la o singură mamă. Una imensă. Ce linişte trebuie să fie atunci pe lume! În momentul acela, daca ar striga cineva «Ajutor!» eu cred că ar fi auzit pe întreg pământul. Dacă aş avea o sticlă goală, aş scrie un bilet şi l-aş lansa pe mare. «Mamă», aş scrie, «mi s-a întâmplat o mare nenorocire. Mai naşte-mă o dată!» Prima viaţă nu prea mi-a ieşit. Cui nu i se întâmplă să nu poată trăi după pofta inimii? Dar poate a doua oară. Dacă nici a doua oară, poate a treia oară. Şi dacă nici a treia oară, poate a patra oară. Poate a zecea oară. Tu nu te speria, mamă, numai dintr-atâta. Şi naşte-mă mereu! Ne scapă mereu câte ceva în viaţă. De aceea trebuie să ne naştem mereu.

citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut portretul lui Hegel

Eu n-am văzut niciodată
Portretul lui Hegel,
Mi-a lipsit momentan
De pe toate cărţile.

Am auzit însă că există
La un anticariat.
Nu prea departe de-aici,
O fotografie de-a lui, înfăţişându-l
În clipa când trece
Peste toate sistemele filozofice,
Ca viermele de mătase
Pe frunzele de dud.

Trebuie să fie ceva neobişnuit şi frumos,
Electric.
Ceva ca omul.

Într-o zi o să-mi fac timp.
Mă voi repezi până-acolo
Şi, rugând toate cuvintele
Să mă lase singur cu Hegel,
Îl voi privi tăcut
Câteva minute.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mod neaşteptat, printr-o notă strecurată sub uşă, aflu că voi fi dată afară din această locuinţă peste trei zile!!! Las' că ea conţine doar un pătuc, o alcătuire din patru rafturi înguste în care îmi ţin cărţile, un fotoliu, o masă rotundă – toate ale casei – la care eu am adăugat pianul închiriat, televizorul şi cam atât. Deci, sunt aruncată în stradă. S-ar părea că totul s-a terminat. Adică orice idee de a începe (continua) o «viaţă nouă». Trebuie să mor...

Nina Cassian în Jurnal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Developare

Azi am fotografiat numai copaci,
Zece, o sută, o mie.
Îi voi developa la noapte,
Când sufletul va fi o cameră obscură. Apoi îi voi class:
După frunze, după cercuri, După umbra lor.
O, ce uşor
Copacii intră unul într-altul!
Iată, nu mi-a rămas decât unul.
Pe-acesta îl voi fotografia din nou
Şi voi observa cu spaimă
Că seamănă cu mine.
Ieri am fotografat numai pietre.
Şi piatra de la sfârşit
Semăna cu mine.
Alaltăieri - scaune -
¬Şi cel care-a rămas
Semăna cu mine.

Toate lucrurile seamănă îngrozitor
Cu mine...

Mi-e frică.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se ridică în momentul de faţă o generaţie de cititori de cărţi ai căror ochi nu cunosc decât negrul tipăriturii, o generaţie de oameni mărunţi, fără pasiune, fără temperament, cu ochii închişi în faţa femeilor, în faţa florilor, a obiectelor de artă, a întregului frumos din natură şi care cred că vor scrie cărţi. Cărţile – cărţile de valoare – nu se fac decât sub influenţa tuturor emoţiilor produse de aspectele frumoase sau urâte ale pământului într-o fire exaltată. Ca să faci ceva bun în literatură, se cade ca toate simţurile să-ţi fie ca nişte ferestre larg deschise.

citat din Goncourt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concedo...

Un plânset am oprit
Pe veci
De-atunci când ai vibrat în mine,
Un râs prostesc
Am îngropat
De-atunci când eu zâmbesc la tine...
În schimb şi tu-ai făcut ceva
Cu timpul...
Timpului i-ai pus capac
O, tu, copil gingaş, frumos...
Ce florile-ţi parfumă calea,
Iar soarele,
Cât e el de soare
Întoarce raza după tine...
Şi luna,
Luna îţi ia lumina
Să o răsfire-n jur...
Fluture m-aş face
Să-ţi umblu din floare-n floare...
Florile,
Pe care le faci atunci când vorbeşti,
Când atingi,
Când respiri...
Şi m-aş face o adiere de vânt
Să te port pe braţe lin
Acolo unde voieşti
Să îţi pot şopti
Lucruri nemaiauzite,
Să-ţi arăt
Lucruri nemaiîntâlnite
Dar...
Ca-ntotdeauna este-un dar,
La fel pot fi un univers
Să poţi cotrobăi prin el,
Prin toate colţurile
Doar de-ai da de mine,
Iubirea pe care ţi-o port...
Şi-atunci
Universul meu
Va fi universul tău
Sau invers...
Copil frumos şi suav,
Eu am oprit, ce am oprit
Dar tu-ai dezlegat un suflet,
Un suflet iubitor
De tine!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei scriitoare care, pe toate cărţile de până acum, a pus dedicaţia "Lui Mircea"

Lui Mircea îi dedică-ntruna
Cărţile - ca flori în glastre.
Când o să dedice una
Şi... literaturii noastre?

epigramă de Ion Calboreanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată când mă aflu într-o librărie sau într-o bibliotecă mă simt copleşit de toate lucrurile pe care eu nu le cunosc. Apoi, mă cuprinde o dorinţă puternică de a citi toate cărţile, una după alta.

citat din Arthur C. Clarke
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am lucrat nicio zi din viaţa mea fără să vând. Atunci când cred în ceva, îl vând şi îl vând cu toată puterea.

citat clasic din Estee Lauder
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Afară plouă ca şi toamna şi-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, şi atât.

În mine toate amintirile te-aşteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este nici un gând.

Vreau să citesc şi-mi cad din mână cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.

Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.

Rămân uitându-mă pe geam ca după tine
Şi tot aştept pe cineva ce nu mai vine.

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Afară plouă ca şi toamna şi-i urât
Mă uit pe geam ca după tine, şi atât.

În mine toate amintirile te-aşteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând,
În mine nu mai este niciun gând.

Vreau să citesc şi-mi cad din mână cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.

Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.

Rămân uitându-mă pe geam ca după tine,
Şi tot aştept pe cineva de nu mai vine.

poezie celebră de Demostene Botez din Antologia poeziei simboliste româneşti (1968)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nume proprii

Când a naufragiat antichitatea
Nu apăruseră încă sticlele
Şi tot ce era mai de preţ pe acolo
A fost făcut sul
În nişte nume proprii
Cărora li s-au dat drumul pe mare.

Numele au ajuns cu bine la noi.
Şi când destupăm câte unul,
Să zicem Homer, Pitagora sau Tacitus
Ţâşnesc spre cer jerbe mari de lumini,
Pe umeri ne cade un praf de milenii.

Să înmulţim din răsputeri
Avuţia de nume proprii a lumii!
Şi dacă se va scufunda pământul
Ele să rămână plutind,
Cai troieni cu toată omenirea în burtă,
Către porţile altor planete.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dimineţi, de tine, mă separi...

Mi te strecori sub piele, precum frigul,
Ce mă-nfioară pân' la os şi ştiu,
Că poţi să treci în noaptea asta digul
Opreliştilor, înspre-al meu pustiu.

Te-aştept la ţărmul îndoielilor amare,
La o şuetă cu un val pribeag.
Tu, să-mi faci semn, să mă arunc în mare
Şi-n spuma ei, în mine, să te-atrag.

Când te apropii, să-ţi dezbraci tăcerea
Şi să-mi reciţi din cărţile de lut,
Unde dospeşte-n litere durerea
Unui sfârşit ce-abia a început.

Eu voi cânta, cu-albastrul ce mă cere,
Cu un genunchi în vară îngropat,
Să-i fiu mireasă între emisfere-
Tu, c-o secundă ai întârziat.

Nu ştii ce vrei, în iad mă fierbi pe ruguri,
Ca pe-o ofrandă pentru zei barbari,
M-ademeneşti c-o vorbă în amurguri
Şi-n dimineţi, de tine, mă separi.

Acum alergi cu inelaru-n soare,
Cerşind sirenelor o perlă pe-un suspin.
Cine, iubirea, poate să-ţi măsoare,
Când, nu te ştiu şi încă-mi eşti străin?

Şi de mă vrei, aşa cum strigi la stele,
Măsoară-te cu-albastrul, ce-l pictezi
În ochii mei, ca două citadele
Şi-arată-mi, că nu vrei să mă mai pierzi!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când poţi accepta că durează 15 ani să obţii orice lucru cu adevărat valoros, se întâmplă ceva magic: - îţi dai seama că nu poţi aştepta 15 ani ca să te bucuri de viaţă aşa că în timp ce faci munca aia, călătoria de 15 ani, începi să trăieşti mai mult micile bucurii ale vieţii. - îţi dai seama că drumul înseamnă fericirea şi nu destinaţia aşa că începi să aplici asta în toate aspectele vieţii. - înţelegi că te poţi face pe tine bogat făcându-ţi nevoile mai puţine, şi în acelaşi timp realizezi că dacă ai un vis mare pentru care să te trezeşti dimineaţa, toate poverile sunt mai uşor de dus. - după câteva luni din această călătorie realizezi ce simplu e să fii fericit şi parca nici nu mai îţi doreşti să ajungi la destinaţie asa repede pentru că nu mai vrei să scapi de propria ta viaţă mizerabilă care acum are sens, şi descoperi că îţi poţi iubi viaţa şi te întrebi cum de nu te-ai simţit atât de bine până acum, pentru că deşi nu ai mai multe în exterior, simţi că ai trezit în tine uriaşe comori interioare care au fost tot timpul acolo. Ce altceva ai mai învăţat din călătoria ta?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucru foarte curios: cărţile care se vând cel mai mult sunt cărţile cel mai puţin citite. Sunt cărţile de bază, care alcătuiesc, din respect uman, biblioteca tuturor oamenilor care nu citesc – cărţile decor. Exemple: Voltaire, Thiers etc.

citat din Jules de Goncourt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trăit exclusiv pentru tine, de când te ştiu. Am venit după tine mereu, am ieşit cu toţi prietenii tăi mereu, am fost acolo, lângă tine, de câte ori am simţit că ai reală nevoie. Am fost femeia ta cum nu ştiu câte femei au fost ale altui bărbat, refuzând şi simplul gând de a fi cu altcineva. Am făcut lucruri pentru noi, am înfruntat oameni pentru noi, am plecat de-atâtea ori din lumea mea şi... m-am trezit singură, nu numai după visul de azi noapte, ci aşa, dintr-odată. E atât de aiurea să nu-l mai poţi crede pe iubitul tău, să nu mai ştii când îţi spune adevărul şi când te înşală, să nu poţi avea măsura iubirii lui decât când îi eşti în braţe.

Mihaela Rădulescu în Întreabă-mă orice (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce ţi se inoculează ideea că trebuie să consumi ca să fii cool, ţi se dă o mână de ajutor. Cum mai poţi fi tu un om liber când ai credite 10 ani de acum încolo? Când şeful îţi latră ordine? Cum mai poţi să fii liber şi independent, când ai teamă că îţi pierzi slujba? Cum mai poţi avea iniţiative şi personalitate atunci când eşti un sclav? Nu îţi plăteşti ratele un anumit număr de luni, se ajunge la executare silită şi chiar puşcărie. Mai sclav decât atât nu se poate!

Pera Novacovici în Descoperă-ţi vocaţia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Haide, Luci! Glumeam doar, ar fi trebuit să-ţi dai seama.
Lucian: Aha, glumeai, deci... Atunci, comandantul cel căpos te întreabă ce s-a întâmplat cu micuţa ta prietenă? Te-ai săturat deja de Ema?
Maria: Nu încă. Făceam doar o mică pauză, după care am să mă întorc de îndată la ea.
Lucian: Înţeleg. Şi până acum, ce-ai constatat referitor la ea?
Maria: Nimic deosebit, în afară de faptul că e o leneşă fără pereche. Nu s-a mişcat deloc de acolo, stă, aşteptând ceva, dar nu pricep ce. Să se petreacă vreo minune şi să aterizeze vreo insectă în pânza ei firavă?! Nu-şi dă seama că asta nu se va întâmpla în curând?
Lucian: Probabil că nu-şi dă seama. La urma-urmei, Ema e doar un păianjen. E normal să-şi aştepte prada.
Maria: Aşa e; doar un păianjen. Un păianjen care visează o pradă bogată... Ascultă, Ema o fi ea un păianjen, dar noi suntem oameni; şi între timp mie mi s-a făcut foame. Mai mult de asta am venit pe puntea principală. Eu nu pot aştepta, ca Ema, să pice ceva din senin. Ce zici, căposule, ne poţi servi cu ceva?
Lucian: Asta era... Sigur, se rezolvă imediat! Dar după cum ştiţi, nu vă voi putea servi cu ceva preparat de mine; Nis mi-a interzis acest lucru la jocul de cărţi. Deci, va trebui să vă mulţumiţi cu ce a pregătit Robby sau Felix.
Maria: Evident. Acum orice e bun. Mai ales atâta timp cât nu e necesar să le prepar eu.
Lucian: Vezi, într-un fel şi tu semeni cu micuţa ta prietenă pe care tocmai ai părăsit-o. Eşti la fel de leneşă ca şi Ema.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare jucător trebuie să accepte cărţile pe care viaţa i le aruncă pe masă. Odată ce cărţile sunt în mâna sa însă, el este cel care trebuie să decidă cum să le joace astfel încât să câştige jocul.

citat celebru din Voltaire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!