Anticarul
Cunosc mersul vremii
După cum îmi vând cărțile,
Jocul lor între rafturi
Și restul lumii
E un indiciu sigur.
Când au versurile căutare
Se întâmplă nunți,
Pântecul fetelor are nevoie
Să adoarmă frumos până seara
De cântece de leagăn.
După ce-l vând pe Homer
Am o oră de pace,
Când se întoarce la mine
Trebuie să rătăcesc zece ani pe mare.
Enciclopediile legate în piele de șoareci
Se urnesc cel mai greu
Și când le văd în stradă
Împinse din spate de câte opt oameni cu pârghii
Îmi fac semnul crucii
Și felicit secolul 18.
De la Tolstoi și Dostoievski
Te poți aștepta la orice,
Ori să ajungi cineva
Ori să-ți pierzi slujba.
Fire de praf pe toate epocile
Sar să joace
În raza de soare
Mereu anunțată.
Acum toate cărțile
Vin vijelie spre rafturi,
Mi-au spart și geamurile și ochelarii,
Așa ceva nu mi s-a mai întâmplat -
E noapte, e zi afară?
Ia uitați-vă și dumneavoastră.
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.