Melancolii fizico-chimice

Melancolia serii m-a pătruns
Exact atunci când mi-a venit şi mie
Să schimb afurisita de "chimie"
Şi "fizica" să-mi fie de ajuns.

Vindeam chimia ieftin, la tarabă:
"Ia, nene, că e ieftină ca braga!
Ia, tanti, dau angro, dau cu desaga!"...
Şi am pierdut, că m-apucase graba.

Am strâns ceva, dar nu îndeajuns,
Căci "fizica" nu-i ceea ce-mi părea –
E scumpă rău şi cere "muncă" grea...
Şi-aşa melancolia m-a pătruns.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am venit

când am venit

singur

atât de singur încât cuvintele

se regăseau în reţete

de tratat melancolia,

am descălecat umil timpul,

de atunci multe s-au întâmplat

ploaia a umplut cupele palmelor,

amintirile au croit biblioteci,

gândurile însă strigă după tăcere

mă las pătruns de cer,

voi lua cu mine câte ceva

cum ar fi iubirea, uitarea, durerea

le voi avea până la următoarea

reeditare a fiinţei.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam (după ce Joan pică examenul de fizică): Fizica e o materie grea.
Joan: "Fizica e o materie grea"? Asta sună ca varianta intelectuală a lui "nu eşti grasă."

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele şi criza

Am de plătit o taxă
Şi nu e mare brânză
În luna asta laxă,
Că am mai prins osânză.

Problema este alta
Cu care nu mă-npac:
Se asortează balta
Cu omul cel sărac?

E ea aşa cochetă
Şi drastic îl răreşte,
Sau ţine o dietă
În care nu e peşte?

Că nu pricep şi pace:
De ce, la noi în ţară,
Ca peştele se tace
Când marfa, de-i agrară,

E ieftină ca braga,
Dar peştele din baltă
Ţi-a şi golit desaga,
Sau banii toţi îţi saltă.

O iau spre lumea mare
Cu-n peşte în valiză,
Dar am o întrebare:
Om fi ieşit din criză?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai în iubire melancolia îşi atinge propriile ei culmi, căci numai Erosul transfigurează melancolia.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de copil

De-ai şti, tu, pom, ce supărată sunt,
mi-ai spune o poveste cu prinţese
ori cu croitoraşul care ţese,
sau... ce crezi tu ca dorul să-mi înfrunt,

Să pot şi eu să mă mai joc un pic
aşa cum îmi plăcea: cu păpuşica
pe care mi-a adus-o-n dar mămica
atunci când tata nu mi-a dat nimic.

El a venit o clipă şi-a plecat
iar azi mi-a zis că ar putea să vină,
dar n-a venit şi iar m-a supărat.

Nu ştiu ce a putut să intervină,
dar ştiu că ore-n şir l-am aşteptat
şi îmi e dor şi nimeni nu m-alină.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scumpă ţară şi frumoasă
O, Moldovă, ţara mea!
Cine pleacă şi te lasă
E pătruns de jale grea.

catren de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce combinaţie...

Cum tot este-o alcătuire din elemente disparate;
Cum om fărâmă-n plămădire-i şi lumea-i om în unicate?
Cum gându-i o înlănţuire de ergi înşiruiţi... conştiinţă?...
Cum nu-i şi fier, din plăsmuiri ce sunt... cum de nu-i fiinţă?

Cum cuarţul, ce-n cristale ţine, e evident că de el ştie,
Cum şi carbon şi musca ţeţe au toţi tipar de cum să fie?
Cum doar amestecul contează, toate la fel sunt în... fiinţate?
Cum calciul îmi alege osul să-mi fie... şi nu scoici uscate?

Cum apa, ce-o ţin, nu mă-neacă, este şi lacrimi şi oceane?
Cum dorul se-nfiripă el singur, însămânţându-mi-se aleane?
Cum foc şi arde şi se-mparte şi-n inimi... şi-i tot el un scrum?
Cum timpul nu-i, nu el se mişcă, doar noi parcurgem ştiut drum???

Cum aerul omoară peşte, ce tot din oxigen respiră?
Cum pomul frunza-şi încreţeşte şi nu-i la nimeni clorofilă?
Cum ştie dragostea chimie şi cum chimia nu iubeşte?...
Cum omul este tot secrete şi nu ştie singur ce este?

Cum sunt un lanţ în răsucire şi nu pot singur să schimb zale?
Cum drumuri sunt nenumărate şi singur nu-mi cunosc o cale?
Cum câinele ce-a fost un lup, iubire-mi dă mai mult de-un seamăn?...
Cum atunci lumea al cărui "in" îs, nu mă iubeşte... Şi-i sunt geamăn?

Şi chiar de-aş şti multe din ele -c-am învăţat, dar de la alţii-
Tot nu-i îndeajuns!... Răspunsuri nu-s, că genii-s presupus înalţii
Ce mi-au predat din bagaj gene; m-au osândit în foc şi fum
Şi sunt pierdut şi eu şi-ai mei?!... Tot întrebând... "De ce şi cum???"

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fizica este o ştiinţă care oferă acces uşor la efecte şi mai greu la cauze. De aceea fizica pune mai multe întrebări şi oferă mai puţine răspunsuri.

Ştefan Mîrzac în Cuvinte cu dor de miez, Fizică (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

fizică

Fizica – definiţie

Pentru oameni de ştiinţă
Fizica e o plăcere,
Pentru ceilalţi – neputinţă,
Iar pentru alţii... durere!

definiţie epigramatică de Cornelia Georgescu din Şi-am spart gheaţa...
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul Crăciunului

Adio scumpă Românie!
Voi emigra după Crăciun,
Căci Preşedintele-o să fie
Pătruns de Spirit, şi mai bun!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cupa de abis

Ziua fără tine mi-a părut
mohorâtă, searbădă şi lungă,
ca şi cum, pe-un ţărm necunoscut,
sufletu-mi nu reuşea s-ajungă.

Îmi părea că soarta mi-a întins
cupa cu amarnica otravă
care spre abisuri m-a împins,
pentru-a suferinţelor izbavă.

M-am simţit trecând un ultim râu,
cu monezi ce-mi apăsau pe pleoape,
într-un ritm de barcagiu lălâu,
ce vâslea prin hăul dintre ape.

Până când de noapte să se crape,
am sperat să vii, să-mi fii aproape.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Free will

Citeai un mare Will,
şi-n rol de Julietă,
frumoasă şi cochetă,
te strecurai, abil.

Din Rumi, mai apoi,
citindu-i poezia,
ai vrut cuvântul "Noi"
erai... melancolia.

Iar Osho... doar un pas
pe drumul spre iubire;
pe loc de-ai fi rămas,
uitai de nemurire

şi doar iubirea mea
ţi-ar fi ajuns o viaţă,
dar tu, iubita mea,
te-ai socotit măreaţă:

la mine-n braţe stând,
împrăştiai bezele,
cu inima pulsând
şi rânjete rebele.

"Free will" de vrei, ei bine,
îl ai... dar fără mine.

Daniel Vişan-Dimitriu

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litigiu

Nu-i sunt datoare vieţii! Ea îmi este,
Căci m-a târât în lumea asta rea,
Când condamnările nu sunt oneste
Îmi cere să ţin fruntea sus spre ea,

Eu aş împinge-o-ncolo cu piciorul
Şi mi-aş vedea de drum altundeva,
Căci nu-i cum să o iei cu binişorul,
Mai rău decât mi-a dat, ce-mi poate da?

Nu-i sunt datoare vieţii; ea îmi este,
Spre mine-ndreaptă pumnul ei calic,
Încearcă şi iubirea să-mi conteste,
Iar trupul meu e pentru ea nimic.

De-aceea am tristeţea ca redută
Şi dragostea din versuri absolută.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul din visul albastru

Mi-e gândul, în noapte, un astru,
Primeşte-l, cu ochii închişi,
La tine, în visul albastru,
Departe de zori interzişi.

Cuprinde-l în suflet o clipă,
Va fi, pentru el, de ajuns,
Căci gândul nu face risipă,
Odată, acolo, pătruns.

În visul ce scaldă, mirific,
Un ţărm devenit elizeu,
Vom fi, în momentul magnific,
Culori dintr-un vast curcubeu.

În gândul din visul albastru,
Eşti, nopţii, zeiţă, eu - astru.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ce te-ai bazat?

Esti mic băiete, mult prea mic,
Eşti alt pitic, în alt ibric,
Eşti piuliţa de la cric,
Tu nu scrii domnule nimic,
Eşti aburul din alambic
Şi nici măcar nu ai buric!

Aşa mi-ai spus atunci în toamnă,
Pe ce te-ai bazat scumpă doamnă?
Ce-ai vrut să-mi spui şi ce înseamnă,
Ce te frământă şi îndeamnă?

Să-mi spui doar pe ce te bazezi,
Eu am nevoie de dovezi,
Să nu-mi pui pe pereţi cai verzi,
Şi-n divagaţii să te pierzi!

Concret, mă nene, asta-i treaba!
La scris tu te-ai cam luat cu graba
Şi orice-ai scrie, scrii degeaba,
Ai fi mai vrednic la strâns iarba!

Nu zău, tu pe ce te-ai bazat?
Că n-avem freză de frezat?
Şi nici aspect civilizat,
Cu intelect organizat?
Când criticii m-au aşezat,
Pe-un eşafod improvizat!

Eu un pitic, aşa stilat?
Sunt un titan încovoiat!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fizică aplicată

În frumuseţea ta e-atâta gheaţă
încât privirea către tine face
ca sângele să îmi îngheţe-n vine,
iar inima să-mi zică: "Fugi în pace!"

Şi, nu-ţi mai spun, de cele picioruşe
ce n-au astâmpăr –parc-ar sta pe ace!-
c-ar sfârâi-ncotro-ar vedea cu ochii,
dar nu prea au, şi asta nu le place.

E-atâta marmură crescută-n tine,
că te-aş ciopli bucată cu bucată,
dar mi-este foarte frică de finalul
cu un gunoi din piatră sfărâmată.

Şi, poate, totuşi, eu aş fi în stare
să îţi topesc şi gheaţa din privire,
dar, la o încălzire foarte mare,
mi-e teamă că apare... aburire,

Şi-mi amintesc de sticla ce se sparge
iar ochii mei sclipesc şi... nu-i de bine,
aşa că te-ncălzesc mai de departe,
căci fizica, nu viaţa, ne desparte.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunga aşteptare

Era tăcut, pe-o bancă la şosea,
privind prin oameni şi văzând ceva
departe, poate doar în mintea sa,
iar uneori zâmbea: îşi amintea.

Îşi amintea de ea, vorbindu-i blând,
de cum erau alături, gând la gând,
şi se-ntrista adesea când, plângând,
ea-l mai certa timid, dar acuzând.

De unde ştiu? – mi-a spus-o chiar el, azi,
privindu-mă blajin, cu ochii-i fazi,
dar care m-au pătruns până-n adânc:

-Ai grijă-n ochii ei să nu decazi!
Eu ştiu, eram ca tine, doar un ţânc,
... ea a plecat... o-aştept... pân' la amiazi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Să-mi iau la revedere n-am să pot.
Sunt lacrimi multe între noi... şi dor,
De-aş colinda în gând pământul tot,
Cu lacrima nu am să-l mai măsor.

Pe pleoapa grea am scris cu nouri gri
Şi lacrimi ruginii de frunze-au curs,
Căci a trecut o zi şi înc-o zi,
În suflet, toamnă aspră, mi-ai pătruns.

Pe foi mototolite-ar fi-n zadar
Să-mi iau adio, ştiu că ar fi greu,
În toamnă m-aş ascunde iar şi iar,
Căci este toamnă şi-n sufletul meu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolia e somnul sufletului, tot aşa, somnul e melancolia trupului.

Calistrat Hogaş în Pe drumuri de munte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Energie

Am să încep, de mâine,
O cură de slăbire
Cu apă, doar, şi pâine
Căci, după cântărire,

Se pare că, în kile,
Sau, cine s-o mai ştie!
Stă, de mai multe zile,
Prea multă energie,

Din cea potenţială
Iar fizica ne spune
-Ştiu asta de la şcoală,
Şi-mi pare o minune-

Că totul se transformă
Şi, dacă nu se pierde,
O burtă-aşa enormă
Mi-ar da o undă verde

Ca, din potenţială,
C-o mică insistenţă,
S-o scot din amorţeală,
Şi să o fac... potenţă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!