* * *
Am mii de harfe, dar ca David nu-s
Și nici ca fiii sinceri ai lui Core!
Psalmul ce-l scriu e-un răsărit apus,
Ochii mi-s două, plânse, mandragore.
Pe Cartea mea e sânge de Iisus,
Dar să îngenunchez nu am putere,
Chiar dacă știu că doar pe Cruce pus
Mai pot nădăjdui la Înviere!
Astfel se chinuie un brav intrus,
Din care viața a fugit, și moartea,
Din care toate rănile s-au spus,
Dar Dumnezeu tot nu-i închide Cartea.
poezie de Traian Vasilcău (13 mai 2018)
Adăugat de Traian Vasilcău

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre sinceritate
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre moarte
- poezii despre cărți
- poezii despre crucificare
Citate similare

Așa am păcălit moartea
în tot ceea ce am scris nu știu dacă
am scris cartea cărților
știu doar că
am scris adevărata poezie a lumii
o lume fără pretenții cu doar
câteva provizii
pentru atunci când moartea
mă va privi pe geam
în lumea aceasta
greu de definit
dimineața
la amiază și seara
fără ca cineva să se așeze
la masă cu mine
mă hrănesc cu aceleași cuvinte
cu firimiturile căzute
îmi hrănesc singurătățile
timp în care
ai mei
mă privesc îmbătrâniți din
fotografia uitată sub pioneza
prinsă pe grindă
nu
n-am scris cartea cărților dar
seară de seară
când Dumnezeu întoarce capul
crezând că voi termina
ultima carte
de morală
a lumii din mine
scriu pe timp cu sânge de înger
așa îmi păcălesc moartea
stau pieziș și împletesc șuvițe
din timpul rămas doar
doar îmi voi putea vindeca
mușcătura de pe suflet...
poezie de Teodor Dume (6 octombrie 2016)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre seară, poezii despre păcăleli, poezii despre îngeri, poezii despre uitare, poezii despre suflet sau poezii despre singurătate
Unui pseudoautor: cartea mea și "cartea" ta
La patru ani o dată eu scriu o carte, una,
Nu cinci pe an, ca tine, ce plagiezi întruna,
Dar cartea mea e mândră că plagiată nu-i,
Nu e nici agramată, nici plină de prostii!...
epigramă de George Budoi din Plagiere și plagiatori (2011)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre plagiat, epigrame despre cărți, epigrame despre prostie sau epigrame despre mândrie
De ce scriu poeme?
scriu pentru că visez,
scriu pentru că, dacă n-aș face-o,
aș muri chiar astăzi,
scriu pentru prieteni și dușmani,
scriu pentru iubitele mele
a căror imagine o port pe retină,
scriu pentru mine
să-mi împrospătez memoria
cu fumul și cenușa
prin care am trecut,
închin un imn soarelui
și mă rog să rămână acolo
așa rotund și frumos
pentru că el îmi dă viață,
închin un imn lunii și mă rog
să rămână pe bolta nopții
atâta timp cât va exista iubire,
scriu să încălzesc lumea cu cuvintele mele,
scriu să mă audă mama
de acolo din ceruri
că fiul ei visează frumos
și are trupul din ramuri de frunze,
care foșnesc în razele primăverii,
mă rog să nu mă lovească
fulgerul zigurat al lui dumnezeu
care m-ar mumifica într-o cruce
la răspântii
cu mâinile întinse între răsărit și apus,
scriu să-mi acopăr toate rănile
cu fășii de cuvinte,
să-mi acopăr inima
care sare din țâțâni la fiecare emoție,
să-mi astupe urechile,
să nu mai aud toate neroziile timpului,
să-mi adoarmă ochii pe visele copilăriei,
care încă nu mi s-au împlinit,
mă rog pentru toți nenăscuții lumii,
pentru aura și nimbul lor,
mă rog ca locurile să nu devină pustii,
să triumfe iubirea
ca aripa pasării albastre
care se-mpreună cu azurul cerului
și mă mai rog
ca somnul să-mi fie lin
sub umbra de cetini.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (23 noiembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre iubire, poezii despre somn, poezii despre cuvinte, poezii despre urechi, poezii despre primăvară sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
A fi român
Că sunt român, o știu prea bine,
Căci sunt născut pe-acel pământ,
Dar chiar mai mult, și mult mai sfânt,
Ea, România s-a născut în mine.
A fi român nu-i doar un nume,
Nici România doar un loc,
A fi român e-un tainic foc,
Ce-l port cu mine oriunde-n lume.
A fi român nu e doar grai,
A fi român nu stă în straie,
Nici doar a ști corect a scrie,
A fi român e-un colț de rai,
Ce-l porți în suflet zi de zi,
Asta înseamnă a fi român,
Și știu c-așa o să rămân,
Oriunde-n lume voi trăi.
Că sunt român, da mă mândresc,
Căci Dumnezeu așa a vrut,
Să pună-n chipul meu de lut,
Și-un strop din tot ce-i românesc.
poezie de Marius Alexandru (martie 2024)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre naștere, poezii despre mândrie sau poezii despre Dumnezeu
Cartea
știu c-odată și odată
am să scriu și eu o carte
despre mamă despre tată
despre vitregia soartei
și mai știu că-n cartea ceia
te voi pomeni de bine
am să scriu c-ai fost scânteia
soarelui aprins în mine
ș-oi mai scrie că ești mamă
fiului - mă umple plânsul -
cum nici nu bagă-i în seamă
și era să-l pierd pe dânsul
am să scriu că am nepoată
și că de acuma-i mare
și că-i seamănă lui tata
- ruptă ca și el din soare
și-ncă am să mai scriu că-n lume
toate-s vechi și noi sunt toate
- pe copertă -al tău nume
al meu nume- nu se poate...
poezie de Iurie Osoianu (24 octombrie 2017)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tată
- citate de Iurie Osoianu despre tată
- citate de Iurie Osoianu despre cărți
- poezii despre Soare
- citate de Iurie Osoianu despre Soare
- citate de Iurie Osoianu despre plâns
- poezii despre mamă
- citate de Iurie Osoianu despre mamă
Iată cartea cea mai stranie, în ochii noștri, pe care am scris-o, cartea care este cea mai puțin personală. O carte lugubră, care mai mult ne mâhnește decât ne îngrozește și care ne-a umplut de tristețe tot timpul cât am lucrat la ea. Astăzi, este ca un mort întins pe năsălie pe care suntem zoriți să-l scoatem afară... Ce este cartea aceasta? Într-adevăr, nu știu și aștept, cu o anumită curiozitate, părerea altora.
citat din Jules de Goncourt
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tristețe, citate despre cărți, citate despre timp, citate despre prezent, citate despre ochi sau citate despre moarte
În cartea Ta
În cartea Ta, ai scris și despre mine
Cu slove mari sau mici, ori de tipar
Eu nu știu, Doamne, însă știu prea bine
Că tot ce-ai scris, e drept și se cuvine
Să-mi pui în față-al vieții calendar.
În cartea Ta, sunt fapte cât și vorbe,
Și lucruri ce-am lăsat, și ce-am iubit,
Ce-am dat uitării, ce-am ținut ca normă
În cartea Ta, stau toate tipărit.
Acolo-n carte-i poate-un rând neterminat...
Adesea-ncep dar, nu duc pân' la capăt,
Sau poate unul gol... Aș fi putut să fac
Dar n-am făcut, sau am făcut din treacăt.
Tu bine știi ce-i Doamne-n cartea Ta,
Tot ce-am făcut și spus ai scris îndată
Și dacă e vreun rând neterminat
Acoperă cu dragoste și iartă.
poezie de Mihai Ghidora (3 ianuarie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Mihai Ghidora despre iubire, poezii despre tipografie, poezii despre iertare sau poezii despre calendar
S-a înnoptat devreme
I
S-a înnoptat devreme și astăzi, și-i târziu,
Și nici un gând în cartea de piatră n-am să scriu;
De soare toată ziua m-am tot ținut, arând,
Și s-a trecut și ziua de azi, nici nu știu când
Lumina nu mai este demult precum era.
Mereu lăsat-am cartea s-o scriu când s-o-nsera.
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, citate de Eusebiu Camilar despre lumină, poezii despre trecut, poezii despre prezent, poezii despre noapte, citate de Eusebiu Camilar despre noapte, poezii despre gânduri sau citate de Eusebiu Camilar despre Soare
Efectul unei cărți asupra noastră este real doar atunci când simțim nevoia să-i împărtășim intriga: să iubim când personajele iubesc, să plângem când eroii suferă sau mor.
Practic, dacă nu simțim toate acestea, poveștile rămân în starea lor latentă, adică litere moarte.
Cartea nu aparține nimănui. Nici celui care a scris-o, nici celui care o citește sau o cântă.
Desigur că Cioran este Cioran. Apoi devine Camelia când Camelia îl citește. Ioan, Tudor sau Filip când este citit de aceștia.
Noi suntem povestea cărții. Cartea suntem noi!
Când cineva îmi spune că îi place cartea mea și mă întreabă dacă o poate cânta, este uimitor pentru mine. Un scriitor scrie pentru ca alții să citească și să lase o moștenire.
Tot ceea ce scriu aparține oamenilor, eu sunt doar curatorul!
finalul de la Insomnii în alb-negru de Camelia Oprița (2007)
Adăugat de Catalin Angelo Ioan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre muzică, citate despre iubire, citate despre scriitori, citate despre plâns, citate despre moștenire, citate despre lectură, citate despre eroism, citate despre devenire sau citate despre Ion
Psalmul Răbdării
Ai Răbdare, ninsoarea va trece,
Spală-ți ochii în ea, fă-i curați.
Mâna dă-mi, e timidă și rece.
Dumnezeu ne-a rugat să fim frați.
*
Ai Răbdare, durerea va trece,
Ispășești prin ea ani întinați.
Acuprinde-mă, răul să plece.
Dumnezeu ne-a rugat să fim frați.
*
Ai Răbdare, și moartea va trece!
Vom călca-o sub pași vindecați!
Și-om cânta, fiindcă-n noua Lui Lege
Dumnezeu ne-a rugat să fim frați!
poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre mâini, poezii despre muzică, poezii despre legi, poezii despre durere sau poezii despre curățenie

Mi-a spus că tomul lui se cheamă Cartea de Nisip, pentru că nici cartea, nici nisipul n-au început și nici sfârșit.
Jorge Luis Borges în Cartea de nisip
Adăugat de patricia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre nisip, citate de Jorge Luis Borges despre nisip, citate despre început sau citate despre sfârșit

Eu nu-s
Eu nu-s vreun erudit așa ca tine,
Nu caut sensuri în tot ce se întâmplă,
Nu-s om de litere, o știi prea bine,
Eu am doar dorul ce mi se zbate-n tâmplă.
Am doar o inimă setată pe prea-plin
Și-un suflet dăruit cu bunătate;
La mine s-a gătat paharul cu venin
Dar s-a umplut cu dorurile toate!
Și chiar dacă memoria-mi joacă feste,
"Inteligența" mai lasă de dorit
Salut uitarea și îi dau de veste
În ciuda ei mai bun-am devenit!
Poate că nu-s ca tine, nici nu-mi doresc
Îmi place simplitatea, așa mi-s eu
Nu vreau mărire, nu vreau să mă fălesc,
Vreau doar să-l mulțumesc pe Dumnezeu!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre dor, poezii despre mulțumire, poezii despre jocuri, poezii despre inteligență sau poezii despre inimă

Între mine și cer e o umbră
nici nu știu dacă numele meu e teodor dume
și dacă stăpânul celui însemnat de Dumnezeu e
moartea într-un capăt și viața în celălalt
uneori prins între cele două liniști
îmi lipesc urechea de marginea pământului
și vorbesc cu tata în prezența căruia
am învățat să iubesc să sufăr
și să aprind prima lumânare
țin minte cum am sărutat-o pe mama
și m-am rugat lui Dumnezeu
să se joace cu mine
eram devorat de frică și de
întunericul decupat
din veșmintele lui tata
prins în acest sentiment ciudat
am ucis o lacrimă
am strigat și
moartea s-a zgâit la mine
ca la o pradă
nici nu știu dacă sunt fericit sau trist
știu doar că nu-mi aparțin
am privirile amputate și oscilez
între cer și o umbră leneșă
aș putea să mă prefac într-un băiat care iubea
sau într-o altă prezență în care numele
nici că ar conta
numai că
între mine și cer există o legătură
care definește viața și moartea
și totul sfârșește cu un alt anotimp
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre întuneric, poezii despre vorbire sau poezii despre tristețe
La liceu am cunoscut-o și pe doamna Iancu, Dumnezeu s-o ierte, căreia îi datorez în mare parte scrisul. În clasa a XI-a și a XII-a nu am făcut altceva decât să citesc vreo cinci cărți, pe care le-am comentat cu dumneaei în toate felurile. A fost primul om care a întrebat: "Cum ar mai fi putut să se termine cartea asta?" sau "Cum ar fi fost cartea asta dacă personajul X n-ar fi făcut nu știu ce?". Ne-a obligat să gândim cu capul nostru.
Mimi Brănescu în ziarul Adevărul (octombrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre liceu, citate despre iertare sau citate despre Dumnezeu
Nu sunt poetul abisal
Nu sunt poetul abisal, nici retor, nu scriu ziua,
Nici noaptea, dar eu scriu pe cer
și pe cuvânt de-onoare, nu-s saturnian,
nu-s fascinat de-un fond obscur,
nu umblu la subsoluri, nici Babilonul nu-l visez,
nici moartea nu-mi este iubită,
nici nu urăsc cum trebuie, cu migală,
dar ești poet? Mă-ntreabă-un lector ipocrit,
un semen de al meu, nu fac infarct,
scriu cum respir, când nu mai scriu,
duceți-mă la Morgă pe ascuns,
sunt Hyde și Jeckill, scriu, nu scriu,
astfel eu supraviețuiesc, nebun sau limpede
ca apa de izvor.
Brusc, ceva din adânc, din ceruri, din codru,
Viața, ca florile-n crâng, se duse ca Orbul,
Ce să-nțelegem și cum? Duminică a împăcării,
Trecutul pare doar fum, ostateci suntem întrebării.
Operă-bufă trăim, plângem zadarnic,
În ghilimele vorbim, Domnul nu-i paznic,
Mările, drogul, poem, visul Nirvanei,
bem fără să bem, iubim sfârcul Ioanei.
Se făcea că mările au secat,
Umblam în gigantice cratere,
Mă priveai cu alți ochi,
Eu mă scufundam în nisipul marin,
Un picior, un braț, un obraz,
jumătate eram afară,
tu străluceai nemiloasă,
apoi apele s-au așezat.
Părintele meu, ești de mult în pământ,
Eu mă mai caut în scris și în gând,
Eu te aud, noaptea, în vis,
Iar prin uitare nu te-am ucis.
Nu știu pe unde ne-om întâlni,
Nu cred în rai sau în iad, suntem vii,
Oamenii urcă, urcă mereu,
O înălțare spre Dumnezeu.
Tot ce-ai greșit, greșit-am și eu,
Dar mă înalț la Dumnezeu,
Vin generații, mă-ngroapă încet,
Ei vor greși, cum și eu mai greșesc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre greșeli sau poezii despre sâni
Mi-s ochii triști
Mi-s ochii triști și fruntea obosită
De-atâta priveghere și-așteptare,
Mi-e inima bolnavă, istovită,
De grea și îndelungă alergare
Și plânge ca o pasăre rănită.
Când ochii mi-i închid și cat în mine
Puteri să sui Golgota până sus,
O voce, un ecou din adâncime
Îmi spune blând: Viața e Iisus,
Mărgăritarul prețios e-n tine.
Privesc la dimineața minunată
A Învierii Tale din mormânt,
Ca Magdalena, ca și altădată,
Îngenunchez 'naintea Ta plângând
Și-s fericit și plâng cu Tine-n gând.
poezie celebră de Valeriu Gafencu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre păsări sau poezii despre fericire

Când tu sau eu, luăm o întâmplare ca fiind un dezastru absolut, pentru Dumnezeu poate fi un un fapt minor care va trece curând. El vede viețile noastre tot așa cum noi vedem un film după ce am citit cartea. La cinema, când ceva rău se întâmplă, simți cum cei de lângă tine tresar, speriați. Absolut toți, mai puțin tu. De ce? Pentru că tu ai citit cartea și știi că eroii cei buni vor reuși în final. Dumnezeu îți vede viața cu aceeași încredere și calm cum ai văzut tu filmul. Numai că... El nu doar că a citit cartea: El a scris-o!
citat din Max Lucado
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre filme, citate despre viață, citate despre încredere sau citate despre sperieturi

Revăd tot Jurnalul. Ce închide el, în fond? Numai două lucruri, două mituri proprii: mitul Școlii și mitul Fratelui. Și poate că nu sunt nici măcar două, ci e unul singur. Căci sunt eu însumi Fratele, care caută, prin Școală, împăcarea cu lumea: cu fiii ce vin, cu fiii ce pleacă în lume.
Constantin Noica în Jurnal filozofic
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre școală sau citate de Constantin Noica despre școală

Două celule de iubire
Două celule de iubire
Mi-au dăruit un trup și-n el simțire,
S-au dăruit ca prigonitul sfânt,
Părinții mei de pe pământ,
S-au dăruit întâi în mine,
Ofrandă-n lumea care vine,
Doar mai apoi s-au dăruit în ei,
Arhangheli sfinți, părinții mei
Și-am învățat să simt în sine,
Că universul este o miime
Din tot ce-ți poate viața dărui,
Prin ochii zămisliților copii,
Că n-ai să treci în cruntă disperare
Prin lumea noastră oarbă, trecătoare,
Pe cruce fiind in ziua cea de Paște
La pieptul unei mame care te-ar renaște,
Când ai primit iubire în atomi de gând
Pentru eternitatea din pământ
Și-apoi suflare sfântă în trăire,
În veacul care trece-n nemurire,
Că-n fond este atat de simplu să-ti urmezi menirea
Și să sfidezi și moartea și nefericirea,
Ce nu vor reuși în veci s-ascundă firii,
Celula stem, din definiția iubirii,
Al tatălui ce-ți este un răspuns în fapte
Al trecerii în zile dinspre noapte,
În curgerea destinului de zi cu zi,
Ca definiție a verbului "a fi".
Chiar dacă tatăl meu mă ocrotește dintre aștri,
Cu ochii lui frumoși și sincer de albaștri,
În mine și-n copilul meu,
Este fărâma lui, adusă de la Dumnezeu,
O flacără ce niciodată nu se stinge,
Chiar dacă masca vieții râde sau de plânge,
Pentru că-n a ei limbă și destăinuire,
Toate cuvintele se termină-n iubire.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre cadouri sau poezii despre zile

Lucian: Ah, dom' director... Dumneavoastră cum ați vrea să fiu?
Traian: Așa cum te știu: vesel, simpatic, plin de viață!
Lucian: Momentan nu pot fi așa...
Traian: Dar când vei putea fi din nou astfel?
Traian: Nu știu.
Traian: Luci, cum complici tu totul!
Lucian: Dom' director, nu complic nimic; doar știți ce i-am spus...
Traian: Mamei tale?! Știu. Dar asta nu schimbă situația; ar trebui să iei măsuri, altfel nu ajungem nicăieri. Nu vezi care-i rezutatul? Tu suferi, ea suferă, ba chiar și eu; cum crezi că mă simt văzând-o tristă și înlăcrimată? Iar mai târziu pe tine; și tu, tot trist... Ar trebui să punem capăt acestor suferințe; soluția ne e la îndemână.
Lucian: Mai bine să vorbim despre altceva.
Traian: Nu-i bine, Luci; fugi de problemele cu care te confrunți, în loc să le înfrunți!
Lucian: Să le înfrunt?! Nu acum, dom' director; poate altădată...
Traian: Bine. Să fie ca de obicei, cum vrei tu.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre suferință, citate despre schimbare sau citate despre mamă