
Voi înțelegeți că luna e oarbă: nu vede lumina soarelui ce o scaldă în veșnicie?
aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Citate similare
Orbi
Casa aceasta e oarbă,
Copacul de colo e orb,
E orb trecătorul și oarbă
E luna, în cercul ei orb.
Inima, o cârtiță oarbă
În clocotul trupului orb,
Lumina, lumina e oarbă
Și orbi sunt ochii pământului orb.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Foamea oarbă
noaptea coboară în beci
să consume ciuperci
să înghită cărbuni
să-și ia din perciuni
mai ales
noaptea are o foame
oarbă și-un brici
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna la Mamaia
în ziua aia
când cu eclipsa
s-a arătat la țărmul bulgar
la balcic
unde înotam cu ceafa în zadar
între munte și mare
chiar ea: luna, luna la mamaia!
și avea
fața dată cu roșu de sânge subțire
și stătea
lipită de cer ca un plasture-amăgire
și credea
că n-o vede nimeni cum tremură-n umbra
pământului
cândva românesc
de aproape
și de
bolnav din iubire
-n iubire
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea nu e oarbă, cum zic unii
Iubirea nu e oarbă, cum zic unii,
Cum poate ești tentat să îți imagini,
Ea vede peste marginile lumii
Și dincolo de ale vremii margini.
Ea vede tot ce e și tot ce nu e,
Te vede-n toate și pe toate-n tine,
Și doar icoana ta în ochi mi-o suie
Ca numai ei privirea-mi să se-nchine.
Ea vede roz când negru e în preajmă
Și negru vede când înjuri, când minți,
Imaginile lumii reci le sfarmă
Dând strălucire unei lumi fierbinți.
Iubirea nu e oarbă, dar să știi:
Sunt orbi doar cei ce nu mai pot iubi.
sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la ușă (noiembrie 2008)
Adăugat de Nicolae Silade

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fir de lună
Noapte, noapte
îmi dai șoapte,
de iubire și de dor,
sărutarea lui pe pleoape,
dragostea ca un fuior
ce se toarce zi de zi
în lumina soarelui
împletindu-se cu luna,
în brațele cerului!
Noapte, noapte
îmi dai vise,
pentru clipele ucise,
în zile de cumpene
când tânjeam de dragoste
și rugam păsările
să mi-l țină-n cântece,
cum lumina soarelui,
viața pământului!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina soarelui
Lumina soarelui crește pe pământ
ia înfățișarea zilei
și împinge prin pământ în sus
tulpinile
și acele oase care de asemenea și-au
scuturat țărâna de pe sinele lor
privind mai întâi
cu orbitele ochilor goale încă
cerul de deasupra capului
apoi în jurul lor
la imensitatea florei
și-apoi grăbit
fiecare se îndreptă unde-l cheamă
dorința...
lumina soarelui crește pe pământ
lumina soarelui
și printre razele ei gloate
de oameni abia evadați din beznă
poezie de Mang Ke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Categoria știulete
un lan de porumb un lan de fecioare
un lan de floarea
soarelui un lan de van gogh
un lan de ciori cu inima moale și ele fecioare
un lan de gloanțe băgate în orb
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Patentul
strânge din dinți ca un clește
patentat în urmă cu sute
de ani cu siguranță se teme
politica firmei (?!) nu
îl vede nicicând reciclabil
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Jos se vede lumina soarelui deja asfințind pe chipul de copil al fetei care merge așa, uitându-se în jur, însă pe chipul ei se vede și umbra bărbatului care se tot apropie. Dar bărbatul a și trecut, iar fața copilului se luminează de tot.
Franz Kafka în Aruncând o privire distrată pe fereastră
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Noroc mare
cu grafomania din ultimii ani:
cu nasul mereu am
plasat în hârtia... isterică (?!) abia de mai vede
ce se întâmplă în cur a
colo unde doare mai tare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniște
Elipsa tăcerii
coboară din senin.
Când simți lumina
cum îți inundă ființa.
Și lipsa
se preface în preaplin.
Și fiecare gând
devine rând.
În raza soarelui divin
ce scaldă blând
iubirea și dorința
poezie de Valeriu Butulescu din Versuri noi (2018)
Adăugat de alejandro

Comentează! | Votează! | Copiază!

Promit solemn: dacă
îmi trimiți o poză cu fața
ta, îți trimt
o poză cu spatele meu - chirurgia
nu stă acum
doar în cuțit, se mai scaldă și în
ciudatul jacuzzi
împănat cu organe de unică
referință
(îmi trimiți o poză cu fața)
din dragoste și voință!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fețele
printre fețele prietene
apare uneori câte una
frumos încruntată
așa cum e luna
când e plină de sine
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Idiotul știe
așa se vede
ce este semnificativ sau important pentru publicul
foarte larg - e
ste și gulerul prin
care pulele urcă (?!) așa cum țiparii
electrici în disperare
abia curentează
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fața în ecran
o! pe fața ta e o in
sectă care e
pe ecran
se vede acum cum
bâzâie lacrimi
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Scena
avem ochi și vedem
cum ar fi să trăim cu creierii-n patru
direcții secundare în care
vântul nu bate
lumina leșinată din scenă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru
că am iubit-o pe fericita
pe care am iubit-o dintr-o dată
în timp ce culcam la pământ
lanuri de floarea
soarelui coborât în cuvânt
eu
am iubit-o pe ea
deși s-ar putea
să n-o fi iubit și să nu
fi scris poemul acesta
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de gleznă
abia la gleznă se vede
iubirea
rupe barete
sandalele
uite cum râd în rafturi interminabile uite
de ce
oare de ce
nu se adună călcâiele?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aș fi crezut
să mă întorc după trei ani de apus
la răsăritul soarelui pe coline la Bencecul de Sus
la copiii
fără mamă și tată, în plasamentul
sentimentelor mele (?!) cimentul
am vorbit cu localnicii
îl punem să lege
câinii și găinile laolaltă
în faptul
durerilor de-altădată
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Che Guevara
cobor din balcon direct pe o frânghie
să mă usuc pe linia de tramvai cu plămânii scuipați
ca un tricou roșu aprins
între șuvițe de zahăr
în luna lunilor: mai! du-te-n bolivia. mori
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!