
Cu câte poezii m-am îndepărtat de tine, lume, doar într-o singură zi!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (9 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Citate similare

Doamne, câte nopți albe într-o singură zi, câte morți într-o singură viață!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și aforisme despre viață, aforisme despre noapte, aforisme despre moarte sau aforisme despre alb

căut poezii
pe tărâmul celălalt
însă doar proză
haiku de Costel Zăgan din Cratima timpului (21 septembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai mult umor despre proză, umor despre poezie sau citate de Costel Zăgan despre poezie

Numai o singură dată mi s-a spart cerul în cap? Priviți câte stele verzi am pe tavan!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (13 octombrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre verde

Tândală: În ultima vreme, mergi mai mult cu capul în jos, Păcală!
Păcală: Domnule, m-am îndepărtat prea mult de pământ, și-l caut!
replici din Brașovisme de Costel Zăgan (21 aprilie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre Păcală

Absenți
Cât... cât să-mi dezgolesc sufletul
Ca să ajung la Cer, sau la tine?
Unde... unde am greșit sau cine...
Cine-a sortit soarta, numele nostru?
Cât... cât putem trăi... doar pentru...
A nu muri, doar pentru câteva clipe
În care cerul ne era și martor și...
Adăpost într-o margine de galaxie?
Câte, câte-am pierdut, câte cuvinte
Am prefăcut în tăceri și în lacrimi,
Câte păcate ale altora putem plăti
Într-o singură viață, singură clipă?
Unde, pe unde să ne mai căutam
În care unghere... suntem rătăciți,
Cine ne-a dăruit dăruirea din Noi,
Cine ne-a scris scrierea-n grabă?
Unde... unde ne așteaptă sfârșitul,
Când va bate ultimul gong de final,
Vom reuși să fim prezenți sau...
Sau ne va trece soarta... absenți?
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre sfârșit
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre plată
- poezii despre moarte
- poezii despre greșeli
- poezii despre cuvinte
- poezii despre cadouri

- volum de poezii
- Volum de poezii: rană întreruptă de azur.
definiție aforistică de Costel Zăgan din Definiții eretice (28 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre cărți

Atâția proști și doar o singură viață!
aforism de Costel Zăgan din Caratele... prostiei
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre prostie

Habar nu aveți de câte ori mor într-o clipă! Și totuși, o aștept pe următoarea.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am pierdut în labirintul ochilor tăi; ca să mă (sal)vezi, trebuie să renunți la... tine, Ariadna!
aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre ochi sau citate de Costel Zăgan despre ochi

Doar o singură cămașă
Doar o singură cămașă
Știe taina vântului
Ca o atingere
Înnebunită de dor
Doar o singură cămașă
Poate fi sau nu fi
Între mine și tine
Ca un târziu nedescifrat
Doar o singură cămașă
Poartă stigmatul
Parfumat al păcatului
Tânguitor ca o poveste
Doar o singură cămașă
Arde metaforic plăcerile
Din acele cuvinte
Nespuse de priviri
Doar o singură cămașă
Poate fi albă
Providențial
De albă.
poezie de Constanța Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre plăcere, poezii despre metafore sau poezii despre alb

Flacăra îndoliată
"Într-o lume relativă"
absolutul e de vină
că ni-i viața în derivă
și murind doar dăm lumină
Absolutul e de vină
ăla care este-n noi
tace iar limba română
printre strictele nevoi
Alea care suntem noi
o ni-i viața în derivă
parc-ar fi un car cu boi
"într-o lume relativă"
Absolutu-i vinovat
când se stinge un bărbat
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre relativitate, poezii despre lumină, poezii despre limba română, poezii despre foc, poezii despre doliu sau poezii despre bărbați

Dragostea valorizează divinul pulverizat în lume. Sau în tine însuți.
Costel Zăgan în Teme și inventeme: Scrisul? (2001)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Ard între două poezii. Restu-i cenușă.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (12 martie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre cenușă

Scriu poezii cum face luna umbră: luminând!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre timp

Despărțirea de Eminescu
Cum să mă despart de tine
e-atât de trist în lume
scriu tăceri și mi-e rușine
dacă ele-mi zic pe nume
E așa de trist în lume
frunză verde zău de toamnă
lumea asta-i doar pronume
verbele nimic nu-nseamnă
Frunză verde zău de toamnă
scriu tăceri și mi-e rușine
căci tristețea e o doamnă
cum să o despart de tine
Totul este trist în lume
d(o)ar Poetul e-o minune
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 septembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre verde
- poezii despre verb
- poezii despre toamnă
- poezii despre rușine
- poezii despre poezie
- poezii despre frunze
- poezii despre Mihai Eminescu

Doar mie
Astăzi nu mă sinucid:
Oricum e urât în lume.
O să-mi pun rana pe zid,
Două stele s-o consume!
epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (10 octombrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre stele sau epigrame despre prezent

Mai bine-i rău
Toți îmi oferă bucurii
al dracului cum să mai fii
m-am săturat de-atâta bine
fă-mi loc pe cruce lângă Tine
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (13 august 2013)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre crucificare, poezii despre cruce sau poezii despre bucurie
Într-o lume plină de frică, fii curajos. Într-o lume plină de minciuni, fii onest. Într-o lume în care puținora le pasă, fii plin de compasiune. Într-o lume plină de prefăcuți, fii autentic. Pentru că lumea te vede. Lumea își pune speranța în tine. Lumea este inspirată de tine. Lumea poate fi un loc mai bun datorită ție.
citat din Doe Zantamata
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre minciună, citate despre frică, citate despre curaj sau citate despre compasiune

Mai cred în poezia lumii
Acesta nu-i războiul meu
de câte ori să vă repet
să vă ferească Dumnezeu
ce chinuri are un poet
De câte ori să vă repet
că lume e-un dezastru
spre care alergăm încet
roșu fierbinte și albastru
Că lumea-i un dezastru
să ne ferească Dumnezeu
rănit vă luminează-un astru
acesta e războiul meu
De câte ori să vă repet
că nu-s Iisus nici Mahomed
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (9 martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre roșu, poezii despre religie, poezii despre creștinism, poezii despre astre, poezii despre albastru, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre Dumnezeu

Scriu cu teamă de-astă lume
M-am retras în casa mea, am dispărut din peisaj,
N-am bătut la porți străine, singură mi-am dat curaj,
N-am plâns, n-am cerșit iubire, am știut s-o cuceresc,
Dragostea păstrând-o-n taină pentru ea scriu și trăiesc.
Cei ce mi-au zâmbit continuu arătând prietenie,
Vrând să fie-atrăgători afișau doar viclenie,
M-am îndepărtat de ei, nimic nu aveau a spune,
Am fugit lăsând în urmă fumul de amărăciune.
Am descris realitatea cea furată, crunt destin,
De prin flori sau de prin pietre, din furtună sau senin,
Însetată-am fost mereu de dorința de dreptate,
Să-l ajut pe cel ce-înoată în ape învolburate.
În scutec de frunze veșted toamna m-a înfășurat,
N-am să scriu din obligații, nici să scap de vreun păcat,
Scriu cu teamă de-astă lume că rămâne-ndepărtată
De iubirea cea de suflet, de trăirea cea curată.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre realitate, poezii despre prietenie, poezii despre plâns, poezii despre peisaje sau poezii despre fum