Absenți
Cât... cât să-mi dezgolesc sufletul
Ca să ajung la Cer, sau la tine?
Unde... unde am greșit sau cine...
Cine-a sortit soarta, numele nostru?
Cât... cât putem trăi... doar pentru...
A nu muri, doar pentru câteva clipe
În care cerul ne era și martor și...
Adăpost într-o margine de galaxie?
Câte, câte-am pierdut, câte cuvinte
Am prefăcut în tăceri și în lacrimi,
Câte păcate ale altora putem plăti
Într-o singură viață, singură clipă?
Unde, pe unde să ne mai căutam
În care unghere... suntem rătăciți,
Cine ne-a dăruit dăruirea din Noi,
Cine ne-a scris scrierea-n grabă?
Unde... unde ne așteaptă sfârșitul,
Când va bate ultimul gong de final,
Vom reuși să fim prezenți sau...
Sau ne va trece soarta... absenți?
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihai Marica. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre sfârșit
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre plată
- poezii despre moarte
- poezii despre greșeli
- poezii despre cuvinte
- poezii despre cadouri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.