Gândul tău
Voi pătrunde
În marea neagră
Din a ta privire
Un tărm tăcut,
Fără de fund.
Voi rătăci prin vise,
Gându-ți voi fura
Și ić voi purta
Prin lumea mea
Împodobit cu șoapte
De dragoste,
Și luciri de stele.
Îl voi ascunde
Ca pe o comoară
In a inimii cămară,
Să crească
Să dospească
În a iubirii flacără.
Îl voi lăsa apoi
Să curgă șuvoi,
În lacrimi sărate,
Adevărate perle,
Sidefate mărgăritare
Adunate toate,
Cu dorurile mele
Peste gene,
Pe visele mele,
Pe care-ți scriu poeme.
Cu lacrimi de iubire
poezie de Alexandra Gălușcă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dacă ai fi...
Dacă tu ai fi cuvânt
Ca pe-o rugă te-aș rosti,
Și mi-ai fi mereu în gând
Versul ce mi l-aș dori.
Aș preface în ruine
Ziduri triste de orgolii,
Ți-aș împodobi în versuri
Irișii, doar cu magnolii.
Dacă tu ai fi o floare
Încrustată-n a mea vină,
N-aș lăsa lacrimi amare
Să atingă-a ta tulpină,
Te-aș uda cu lacrimi calde
Izvorâte din iubire,
Și aș strecura-n petale
Doar parfum de fericire.
Dacă-ai fi doar o cometă
Rătăcind prin galaxii,
Ți-aș crea decor din stele
Prinse-n pletele-argintii,
Te-aș urma prin căi lactee,
Spațiu ți-aș crea din unde,
Ți-aș aduce numai soare
Printre genele plăpânde.
Dacă-ai fi marea albastră
Ce îmi lacrimă prin gene
Ți-aș aduce-n dar corăbii
Doar cu dorurile mele.
Dacă-ai fi o clipă tandră
Petrecută-n al meu vis
Aș crea din spațiu, timpul
Viitorului promis,
Aș preface-acea secundă
În eterne, calde șoapte,
Mângâiere ce-ți alintă
Roua strânsă printre pleoape.
De-ai fi gândul ce se zbate
Între dor și neputință,
Ce aduce-n suflet lacrimi
Prins de-a inimii dorință
Ți-aș găsi azi fericirea
Într-o lacrimă de stea,
Te-aș lăsa să-mi iei lumina,
Să o strângi.. în palma ta...
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi doi și... norii
Te iubesc... ș'-acum
Și te voi iubii mereu
Cu-o teamă de nebun
Și chiar de vei fugi,
Eu în urma Ta... voi rătăci
Și nu o clipă doar,
O secundă, sau o viață!
Voi rătăci și Eu și Tu
Prin lumea fără Noi
Prin nopți fără de vise
Prin inimi tot mai înghețate,
Prin timpul fără de hotar,
Prin mii de lacrimi și amar
Până ne vom regăsi din nou!
Iar Noi...
Vom fi cu-o clipă mai târzii,
Cu-o clipă mai bătrâni,
Cu-o viață mai pustii
Cu ochii plânși,
Secătuiți de atâtea lacrimi.
Ne vom întoarce la izvoare,
În alte vieți trecute-n asfințit!
Vom asfinți în depărtări
Doar Noi, Noi doi și... norii!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe malul unui gând
iubire,
te caut în noapte
în clipe ce dor
tu n'ai să vii femeie
sau poate o să vii în zori de zi
tu n'ai să fii doar un sărut
mereu neînceput, ca la început
eu iți aduc un strop de vis în paradis
nu, nu-ți cer nimic
din șoapte line, cristaline
țes o scăriță către cer
să duc, să duc spre stele
iubirea, dorurile mele
mă vor privi întrebător
unde e ea
ea, visul tău
șoaptă fierbinte de amor
am rupt un ciob din lună
să scriu pe sânii tăi povești de dor
îmi este aprig dor
de a ta îmbrățișare
de sărutări, ce ard, ce dor
offf, Doamne, ce fior nebun, sublim
și totuși trecător
tu unde ești acum
mi's pașii grei
drumul este lung
cum să ajung
cum să te cuprind
să rup tăcerile din mine
cu furia primului sărut
de ce nu vii, de ce nu vii, iubire, într-o zi
amurgurile sunt azi pustii și lacrimi curg
mi-e dor de noaptea noastră
în taina sfântă a iubirii împărtășită
de întâiul țipăt dăruit iubirii
cum te frângeai duios
sub sărutări, sub mângâieri
să dormi, să dormi în cuibul meu
tu pasăre măiastră
să acopăr buzele fierbinți
cu sărutări ce ard, ce dor
să te învelesc încet
cu gândul, cu șoapte de amor
am picurat pe țărm pulberi de stele
să vii, să vii în noapte
pășind ușor prin ele
să plecăm împreună în zbor
din lacrimi de iubire
pictez un râu într-o privire...
nu ai băgat de seamă
priveai un zbor de cuci, prin lanurile vieții și prin lunci
nu te-am găsit atunci și nici în veci
deși te căutam mereu pe tainice poteci
în seri târzii cobor pe malul unui râu
să caut chipul tău
în clipocitul stropilor de dor
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scenariu de viață
frământ entuziastă în coca nopții stele
sa dospească în tihnă pâinea de lumină
dulci clipe de visare-s căutările mele
eu mi-am țesut credința pe o etamină.
gânduri mă frământă ca pe un aluat
să crească în mine pronia cerească
am avut în viață un destin minunat
sufletul a știut lumea s-o iubească.
voi lăsa în urmă roiuri de poeme
stoluri de vise să zboare peste munți
povești nețărmurite despre trăiri boeme
cu iubirea mea pentru îngeri și sfinți.
dar până la final mai e destulă vreme
să cuceresc cerul cu gânduri cuminți.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O ultimă dorință
Voi rătăci prin lumea largă
Și-am să las valuri să mă poarte
Iar când durerea o să se spargă
Voi fi de mult uitat departe.
Și gândul meu, pierdut prin șoapte,
Va rătăci și el tăcut,
Pierdut prin zări, uitat de moarte.
Iar eu n-oi vrea decât atât:
Să las uitarea, rânduri-rânduri,
Să ți se-aștearnă peste chip
Și să te stingi încet din gânduri
Cum vântul spulberă nisip.
Și să te pierzi și tu apoi
Precum deșertul fără rost;
Să se topească-n amândoi
Tot ce putea fi dar n-a fost.
poezie de Ionel Ivașcu (4 iunie 2011)
Adăugat de Ionel Ivascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Perle din lacrimi
Prima ninsoare
m-a găsit cu lacrimi
pe obraz.
Fulgul curat
pe-o lacrimă s-a așezat
și-a înghețat.
Perle izvorau din privire,
se rostogoleau prin omăt
și creșteau apoi cât un om de zăpadă!
Prima ninsoare
m-a găsit cu lacrimi
pe obraz.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri și lacrimi
Prefaci poemele în lacrimi,
Sărutul lor cade pe ele,
Ești pasiune și ești patimi
La fel cum sunt și ale mele
Oftatul tău de fericire
Mi-aduce sufletul în palmă,
Iar de acolo, prin iubire,
Eu îl trimit la tine Doamnă
În ochii tăi se oglindește
O dragoste, imensitate,
Care pe noi ne izbăvește,
De tot ce e singurătate
Cad lacrimile peste versuri,
Răsar în ele trandafirii,
Iar noi alegem universuri
Ce poartă numele iubirii
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te caut
iubire,
te caut în noapte
în clipe ce dor
tu n'ai să vii sau poate o să vii
în toamne reci, târzii
tu n'ai să fii doar un sărut
mereu neînceput, ca la început
eu iți aduc un strop de vis
nu, nu-ți cer nimic
din șoapte line, cristaline
țes o scăriță către cer
să duc, să duc spre stele
iubirea, visurile mele
mă vor privi întrebător
unde e ea
ea dorul tău
șoaptă fierbinte de amor
am smuls un ciob din lună
să scriu pe trupul tău povești de dor
din lacrimi de iubire pictez un râu într-o privire
nu ai băgat de seamă, atunci
priveai un zbor de cuci, prin lanurile vieții și prin lunci
în seri târzii cobor pe malul unui râu
să caut chipul tău
în clipocitul stropilor de dor
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise 🌸
Noaptea-i blândă și e dulce când amurgul încet dispare
În a verii bătrânețe cuprinsă de nepăsare.
Luna-și varsă strălucirea pe-orizontul aurit,
Tu... suflet neprihănit, de n-ai fost îndrăgostit,
Azi, pe câmpul înverzit te îndrăgostești de stele
unde sunt visele mele.
Printre stele de lumină și prin miresme din flori
Vei găsi scânteie-n ele care îți vor da fiori.
Și prin umbre colorate ce fac legea pe pământ
Vei vedea mărgăritare în zâmbet și-al meu cuvânt,
ce-s doar versuri cuprinse de-un fierbinte jurământ.
Iar... De raze de lumină vor străbate a ta privire,
Răsăritul fiind dovada veșnică a nemuririi,
Vei găsi pe-n înfloritele câmpii,
Chiar și-n cei mai aspri spini,
doar dovezi ce-ascund în ele
dorul și visele mele.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visele mele...
Visele mele,
portal deschis, între pământ și stele,
realități paralele în viața mea și trăirile mele,
mănunchi de fiori în mii de pelegrinări,
vii culori în nopțile grele.
Visele mele,
cununi de amintiri, din vechi și noi trăiri...
scenarii de film, fără pereche sub stele,
frământări spre enigmatice dezlegări,
pe fruntea înrourată de sudori,
în dimineți fără stele.
Visele mele,
zbateri în tăcere,
cu premoniții bune sau rele,
nelipsite pe drumul vieții mele,
viața îmi împliniți, nu mă ocoliți!
Cât voi trăiți și eu trăiesc,
printre vii morți sau morții vii,
numai Dumnezeu știe,
să decodifice bine,
visele lumii și ale mele,
,, Nimic nou sub stele"
poezie de Valeria Mahok (17 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
nu plânge noaptea
prin lacrimi de stele
lasă capătul lumii
și vino spre mine
ia o coardă de suflet
și fă-o sunet minune
cheamă prin vise
începutul luminii
lasă-mi, te rog, vie făclie
inima-mi care se zbate
în imagini și-n clipe
nu lăsa ghețuri veșnice
să crească grele-n mine
nu vreau negre uragane
în suflet ucigașe
nu mă alunga-n deșert
să pier în pustie
te rog mult, lasă să vie
destinul să-mi fie
un gând, o filă, o carte
scrise pe șoaptele tale
într-o noapte
cu lacrimi de stele
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din adâncul inimii mele zdorbite
"Să nu privim în urmă", am spus;
Cum puteam ști
Că o să-mi fie atât de dor?
Singurătatea acum o simt,
Mă golește pe dinăuntru.
Ce să fac,
Unde să merg?
Și tu, care nu mi-ai auzit
Toată tristețea din lacrimi,
Toate suspinele din speranțe;
Ai știut măcar
Că încă îți simt lipsa într-un fel?
Din adâncul inimii mele zdrobite,
Sunt doar două sau trei lucruri
Pe care aș vrea să le știi,
Ai fost prima mea iubire, adevărata mea dragoste,
De la primele săruturi până la ultimul trandafir;
În ciuda timpului,
Care mi-ar putea găsi pe altcineva nou,
Tu ai fost adevărata mea iubire,
Până atunci nu am cunoscut iubirea,
Până nu ai existat tu...
poezie de Alexandra Irimie
Adăugat de Alexandra Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritual de toamnă
hai să ne luăm de mână și să fugim prin toamnă
cu amintirile strânse buchet,
ne scânteiază ochii de fericire,
tu o icoană, eu un profet.
hai să ne recitim poemele vieții
și să ne amintim cum a fost,
să n-ascultăm ce ne spun poeții,
noi am trăit un vis la restant-post.
tu veneai de departe, din visele mele,
erai iluzia ce mi-o doream,
eu veneam de neunde, din gânduri rebele,
din lumea de vise ce mi-o cream.
deschide întâiul poem al dragostei noastre
acum când toamna hoinărește prin noi,
și udă cu lacrimi o floare din glastre,
nostalgice gânduri prin vânturi si ploi...
saturn îmi trecuse prin zodie viața
și cripta din mine privea către cer,
natura, săraca, schimbase iar fața
și eu, făt-frumosul, veneam să te cer.
deși era toamnă, o toamna de vise,
stele si lună si cerul rebel
dansau printre noi ca dulci paradise
când ți-am pus pe deget primul inel.
am uzurpat totul în toamna aceea
și m-am ascuns în inima ta,
atunci am văzut ce-nseamnă femeia,
ce patimi și vise ascunde în ea.
sună timpul a iarbă de toamnă,
trupurile noastre pierdute-n candori,
s-au ridicat a nu știu câta oară,
prin universul plin de stele si sori.
hai să ne luăm de mână, iubita mea doamnă,
așa ca nebunii pe scări de mătase,
să facem din vise poeme de toamnă
să urcăm către ceruri prin ploi si vântoase...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (11 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Veghează soare peste noi
Ființei mele dăruindu-i viață,
Urmează mersul ei în toi
Prin revărsarea lui măreață.
O, lună tu, nu te-ntrista,
Pe-alei de nopți nu te ascunde,
Speranțe noi îți vom lansa,
Șoptiri de dor te vor pătrunde.
Degeaba stați îngândurați
Și-n gene fulgere aprindeți,
Voi, norilor cei supărați,
Obrajii Terrei voi mângâieți!
În inimi visele se-aprind,
Privesc la bolta mea și a ta
Și fie ploaie, fie vânt,
Rămâne-vom alăturea!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasă...
Închid ochii și se așează sub pleoape
Înger de șoapte, în noapte.
Și fiecare șoaptă este o catacombă...
Cad lacrimi în trombă...
Amintirea se disecă în mii de tăceri.
Este timpul de ieri...
Când eu - mireasă a verbului ruginit,
Îmi amintesc de-nceput.
De mireasa de rubin, cu voaluri din care,
Din râuri de sânge-am țâșnit,
Cu tălpile goale.
Căutam să cunosc fericirea
Din laptele mamei dulce și alb.
Prin Dumnezeu mi-a rămas
Far și catarg.
Au trecut ani...
Am devenit femeia-mireasă,
Femeia frumoasă, frumoasă, frumoasă...
Pășind spre altar
Cu sete de viață.
N-am gândit niciodată
Că sub pleoapele ninse
Se vor scurge deodată,
Lacrimi, gânduri și vise.
Am trimis la plimbare
Timpul iute trecut
Și sub lespezi de Soare m-am ascuns - început.
În alt timp am plecat
Și să plâng m-am decis,
Printre munții de doliu,
Pentru ultimul vis.
Și trecutul acela în zadar a apus,
Toate visele vieții ca o clipă s-au scurs.
Despre visele mele
N-am nimic să vorbesc.
Am prea multă durere,
Dar tot vreau să iubesc...
...............................................................
Pașii-aleargă prin mine,
Sunt un gând de cristal
Dintr-o vară rămasă
Rătăcită la mal.
Și din nou sunt mireasă,
Mire mi-e Infinit
Și la tâmple-mi anină
Ramuri-valuri de mirt.
Îmi e voalul un val
Peste umerii goi,
Peste umeri de ceară,
Dar e-un vis fără noi.
Doar buzele mele sunt încrustate-n nisip,
Ca urmele pașilor
Trecători prin... peste timp.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
El, primul bărbat
El râde privindu-mă cum mă dezbrac de mantia inocenței
Cum îmi las visele să-mi curgă pe umeri
Dacă ridic o singură mână deasupra mea e cerul plin de stele
În podul palmei luna mi se rostogolește ca un bănuț
Cheamă-mă îmi spune și râsul lui mă îmbracă în femeie ușoară
Palmele lui alunecă pe umerii mei curgători
Își lipește buzele de buzele mele ca o pecete
Timpul pășeste tiptil privind în urmă
Am să înfloresc toate florile iubirii în trupul tău imi spune
Alunecând fir de apă să-mi ude rădăcinile
Îl simt gâdilandu-mă cum îmi urcă prin vene,
El, primul bărbat ce-a ales sa fie seva iubirii mele fără sfârșit.
poezie de Valeria Tamas Iacob
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de menestrel
îmi simt trupul vibrând cu ardoare
într-un dans știut numai de el
cu iubire nesfârșită scăldată în soare
la margine de vis cântă un menestrel.
nu știu ce e ziua fără soare-n cuvânt
nu știu ce e noaptea fără licăr de stele
miresmele de vară se-mprăștie în vânt
prin versatile rime trec secundele mele.
în lumina ochilor dragostea se joacă
să nu mai curgă lacrimi arzătoare
seducții ancestrale sufletul descarcă
nu mă mai tem de moarte sunt o visătoare.
prin iubiri am găsit mângâierea cerească
le ordonez în versuri expresii curgătoare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mulțumesc
cu umilință și iubire creștină
pentru tulburătoarele comentarii făcute poemelor mele...
aseară, măicuța mea m-a întrebat
-maică, tu de ce nu ești în USR.... scrii, scrii, nu dormi deloc
-în primul rând nu am făcut cerere, în al doilea rând nu m-a băgat, dintre ei, nimeni în seamă, ce să facă cu un poet rebel... eu scriu să pot respira, scriu în primul rând pentru Dumnezeu...
''rătăceam în necuprinsul zărilor
ploaia îmi spălase ultimii pași
venisem din lutul milenar pe o rază de suflet
cu aripi de cer să zidesc o lume
din lacrimi și cuvinte
vroiam să-Ți vorbesc în ecou murmurat
pe câmpuri de maci
visam o punte din culorile iubirii
să o arunc peste abisuri de suflet
să urc, să urc la Tine
în strigât de lumină
să piară eternitatea pe trupul Tău
în șoapta unei lacrimi''
apoi scriu pentru mine iar dacă plac cuiva versurile mele, sunt fericit,
i-am răspuns...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge cu stele, iubito
Ninge cu flori de cais, ninge cu stele,
Ninge cu fluturi, îngeri de dantele...
Am strâns în pumn, iubita mea, lumină.
Ești ruptă din materia divină!
În noaptea asa, vers de-aș fi, în ceară
Aș încrusta iubirea mea solară.
Vreau s culeg săruturile toate,
Apoi să rătăcesc prin văi de șoapte,
Să-ți pun apusul nopții la fereastră.
Să treacă îngeri pe desupra noastră
Și să ne coase stelele pe pleoape,
Să fim mereu, mereu, tot mai aproape.
M-aș face sculptor. Dalta, fie-mi versul...
Aș răscoli în timpuri universul...
Sub sânii tăi un câmp de flori în soare,
Să pot zidi iubirii osanale.
Mausoleu de vise și de stele,
Spre-a te-nălța în cânturile mele,
Mireasă albă și atât de pură...
Vreau să pornim spre-nalturi împreună.
Dar ești stihie... înger al luminii,
Te-au exilat sub stele pelerinii
Și crini și roze-ți odihnesc sub pleoape.
Tu întregești pământ și cer și ape.
Femeie, lumea-i goală fără tine!
Când treci, să-mi lași o lacrimă-n privire!
Mă pierd străin, tăcut, în triste zări...
Femeie, tu ești câmpul meu cu flori!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi...
Dă-mi azi, sensul vieții mele,
Dă-mi un gând de dor purtat,
Dă-mi cununa mea de stele,
Dă-mi iubirea ce-am uitat.
Dă-mi duioasa mângâiere,
Dă-mi în palme dulce-alint,
Dă-mi a ochilor sclipire,
Dă-mi șoapte de mărgărit.
Dă-mi a vieții mele rost,
Dă-mi sărutul tău cu sete,
Dă-mi din viața fără cost,
Dă-mi surâsuri alegrete.
Dă-mi din taine neștiute,
Dă-mi atingerea de mână,
Dă-mi din ochi pe cele vrute,
Dă-mi ceva ce-o să rămână.
Dă-mi azi zborul spre visare,
Dă-mi norii ce scriu pe gânduri,
Dă-mi acea iubire mare,
Dă-mi-o scrisă printre rânduri.
Dă-mi senin în vise albe,
Dă-mi a brațelor iubire,
Dă-mi sărutul florii dalbe,
Dă-mi tărâm spre nemurire.
Da-mi somnul pe brațul lumii,
Dă-mi sclipire-n loc de lacrimi,
Dă-mi lumina cald-a lunii,
Dă-mi iubirea fără patimi.
Dă-mi speranța către mâine,
Dă-mi iubirea ce-am sperat,
Dă-mi lumina care vine,
Dă-mi din toate, am meritat.
Dă-mi să pot să dau la toți,
Dă-mi iubirea Ta Celestă,
Dă-mi să las și la nepoți,
Dă-mi ce tot nu se contestă.
Dă-mi cărări de viață lungă
Dă-mi din bunătatea Ta,
Dă-mi iubire să-mi ajungă,
Dă-mi, de Tine n-oi uita.
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!