Familia

Părăsind pădurea, umbre-întunecate
Ies afară din peşteri
Flexându-şi muşchii.

Scrutează cu privirile livada,
Mestecând în marea de iarbă
Din jurul camerelor galbene,

Abia dacă-aruncă-o ocheadă-înăuntrul lor
Pentru-a vedea ce facem
Şi dacă mai suntem cum ne ţin minte.

Îi auzim sau credem că-i auzim;
Lumina lunii cernindu-se tăcut,
Dinţii într-un măr.

Mai pune-un buştean în foc,
Din nou Mozart la patefon –
Şi, totuşi, un fel de de tristeţe

Se strecoară-n camera noastră.
Ne-amintim peştera.
În visele noastre ne întoarcem acolo

Sau ei vin în vizită la noi.
Şi lor le place muzica.
Mâncăm frunze-împreună.

Ei sunt fraţii noştri.
Sunt familia
De care-am fugit.

poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce armonie auzim la poarta paradisului? Ce se poate auzi numai acolo? Dacă cu Bach simţim regretul după paradis, cu Mozart suntem în paradis. Această muzică este cu adevărat paradisiacă. Armoniile ei sunt un dans de lumină în veşnicie. De la Mozart putem învăţa ceea ce înseamnă conceptul graţios al veşniciei. O lume fără timp, fără durere, fără păcat... Bach ne vorbea de o tragedie a îngerilor; Mozart de o melancolie a îngerilor. Melancolia angelică, ţesută din seninătăţi, transparenţe, joc de culori.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taci!

Taci! Să auzim copacii înflorind,
În sunet dulce, parcă, de colind!
Deşi nu-i iarnă, printre frunze cad
Ninsori ce-abundă de trăiri în alb!

Taci! Să auzim cum dintr-un mugur crud
Ies frunze mici, în foşnet, tremurând
Şi cum se prind în marea înfrunzire,
Umplând cu verde, golul din privire...

Taci! Să auzim cum păsările-n zbor,
Se-ating orbeşte de senin, de nor
Şi cum îşi poartă zborul înspre luncă
Şi rând pe rând, tristeţile-şi aruncă.

Taci! Să auzim izvorul clipocind,
Prin mici tufişuri, apa, hohotind,
Iar printre firişoarele de iarbă,
Cum se strecoară o iubire albă...

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credo

Noi credem că cea mai scumpă posesiune a noastră e Viaţa.
Noi credem că trebuie să mobilizăm toate forţele Vieţii
împotriva forţelor morţii.
Noi credem că înţelegerea reciprocă duce la cooperare reciprocă:
cooperarea reciprocă duce la Pace;
iar Pacea este singura soluţie pentru supravieţuirea omenirii.
Noi credem că trebuie să protejăm, nu să risipim resursele naturale,
ele sunt moştenirea copiilor noştri.
Noi credem că nu trebuie să poluăm aerul, apa şi solul,
ele sunt condiţiile preliminare de bază ale vieţii.
Noi credem că trebuie să protejăm vegetaţia planetei noastre:
modesta iarbă care a supravieţuit cincizeci de milioane de ani
şi copacii măreţi apăruţi acum douăzeci de milioane de ani,
astfel pregătim planeta pentru oameni.
Noi credem că trebuie să mâncăm numai hrană naturală, curată,
proaspătă, alimente integrale, neprocesate şi fără chimicale.
Noi credem că trebuie să ducem o viaţă simplă, naturală, creativă,
absorbind toate sursele de energie,
armonie şi cunoaştere în noi şi-n în jurul nostru.
Noi credem că ameliorarea vieţii şi-a omenirii pe planeta noastră
trebuie să înceapă prin efort individual,
căci întregul depinde de atomii care-l compun.
Noi credem în:
Dumnezeu Tatăl,
Natura Mamă
şi în Frăţia Oamenilor.

poezie de Romain Rolland & Edmond Bordeaux Szekely, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă învăţăm să auzim fără nicio altă influenţă exterioară, eliberaţi de orice prejudecată, urechile noastre ne vor spune, în cele din urmă, dacă ceea ce auzim este frumos sau nu. Prin urmare, pentru mine, cel mai important aspect în lucrul cu o orchestră este să-mi menţin urechile şi inima deschise.

Vladimir Jurowski în ziarul "Adevărul", interviu (13 septembrie 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul are putere. Iar dacă gravităm cu toţii în jurul aceloraşi idei, o facem, poate, fiindcă acele idei sunt adevărate... înscrise adânc în noi înşine. Iar atunci când auzim adevărul, chiar dacă nu-l înţelegem, simţim că el rezonează în interiorul nostru... vibrând odată cu înţelepciunea noastră inconştientă. Poate că adevărul nu-l învăţăm, ci ni-l reamintim... îl re-memorăm... îl re-cunoaştem... ca fiind deja înlăuntrul nostru.

Dan Brown în Simbolul pierdut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea ne opreşte să judecăm după simple aparenţe, să credem tot ce auzim, să facem tot ce putem, să spunem tot ce ştim şi să cheltuim tot ce avem.

citat clasic din Oxenstierna
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sărutul nostru pare o rugăciune

în el ne auzim inocenţa
şi tăcem fără scuze

câtă cruzime

liniştea
se sprijină
pe un înger
şi zboară

strângem
bezna
sub un
deal de lumină

auzim porumbei
cum trosnesc
pe buzele noastre

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea ne opreşte să judecăm după simple aparenţe, să credem tot ce auzim, să facem tot ce putem, să spunem tot ce ştim şi să cheltuim tot ce avem.

citat din Axel Oxenstierna
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul Levy: De-a lungul vieţii suntem puşi în situaţia de a lua decizii extrem de dificile şi de a face alegeri de principiu. Doar unele sunt majore, cele mai multe sunt mărunte. Totuşi, alegerile pe care le facem ne definesc. Suntem, în cele din urmă, suma alegerilor noastre. Evenimentele se desfăşoară atât de imprevizibil, de nedrept. Fericirea nu pare a fi fost inclusă în planul creaţiei; noi suntem cei care, având puterea să iubim, facem ca universul nepăsător să capete un sens. Totuşi, cei mai mulţi dintre noi continuă să caute bucurie în lucrurile simple, ca familia, profesia şi speranţa că viitoarele generaţii vor înţelege mai mult.

replică din filmul artistic Delicte şi fărădelegi, scenariu de Woody Allen (13 octombrie 1989)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori tăcerile ne înspăimântă pentru că în ele auzim cuvinte pe care nu am vrea să le auzim.

citat clasic din Cesare Pavese
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne vizitează îngerii, nu auzim foşnet de aripi şi nici nu simţim atingeri ca de pene, dar recunoaştem prezenţa lor după iubirea pe care o iscă în inimile noastre.

citat din Mary Baker Eddy
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ne mai ameninţaţi, ne facem că nu auzim ceea ce vedem!

aforism de Victor Martin din Plimbare cu telemobilul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitasem însă că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putinţă în mintea noastră şi că, în urmă, toate câte vedem, auzim, cugetăm, judecăm nu sunt decât creaţiuni prea arbitrare a propriei noastre subiectivităţi, iar nu lucruri reale. Viaţa-i vis.

Mihai Eminescu în Geniu pustiu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

tot mai multe familii sunt distruse
de pe urma migraţiei
tot mai mulţi părinţi bătrâni
rămaşi să crească nepoţii sau
dureros de singuri
iar noi ne batem capul dacă
să fie familia într-un fel sau altul
(sau, cine ştie... să o desfiinţăm total...)

să facem un referendum despre
cum să fie răsplătită munca de mamă, de tată, de bunic
de copil rămas cumva orfan din cauza distanţelor
să facem un referendum despre cum toţi copiii bolnavi şi bătrânii noştri
să fie trataţi pe banii statului la clinicile mari din lume
dacă tot am distrus pe cele ale noastre...
să facem un referendum despre cum să redevenim o familie
noi toţi românii de aiurea
să facem un referendum prin care vrajba
să fie abolită
şi un ultim referendum despre
distribuirea ruşinii trădării
pe cap de politician

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care-am fost

Prin ungherele minţii licăresc amintiri,
Amintirile pastelate-ale celor care-am fost,
Imagini de-altădată, gingaşe-alcătuiri,
Zâmbetele de demult al celor care-am fost.

Erau toate atât de simple şi pline de candoare
Ori timpul ne-a rescris în întregime viaţa de atunci?
Dacă-am putea-o retrăi, spune-mi, oare
Am lua-o de la capăt?
Oare-am putea?

Amintirile sunt de-atâtea ori frumoase, iar
Tot ce-a fost trist uităm să ne-amintim
Sau abandonăm în urma noastră doar.
Oricum, de câte ori am râs ne amintim
Atunci când ne-amintim
De cei care-am fost,
De cei care-am fost...

Compozitori: Alan Bergman / Marilyn Bergman / Marvin Hamlisch, interpret Barbra Streisand

//www. imdb. com/title/tt0070903/videoplayer/vi3099376153? ref_=tt_ov_vi

cântec interpretat de Barbra Streisand, muzica de Alan Bergman / Marilyn Bergman / Marvin Hamlisch, versuri de Alan Bergman, Marilyn Bergman and Marvin Hamlisch din The Way We Were, 1974 (1974)
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrem să auzim şoaptele zeilor, trebuie să facem linişte.

citat celebru din Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Edificii pentru urmaşii noştri

Sunt eu firavul fir de iarbă
Ce-a răsărit pe dup-o stâncă
Sau bradul singur care umple
Sufletul nostru e norul rătăcit pe cerul de vară,
Pierind într-o clipă, într-al universului labirint,
Şi dulci adieri de vânt îl poartă
Dincolo de lumea ştiută de noi,
Pentru a nu putea vedea lumina
Ce ne înconjoară trupul pătat de păcate.
În albastru de Voroneţ, ne pierdem gândurile
Şi visele, rătăcindu-ne în noi înşine pentru ca nimic
Să nu ne mai poată despărţi de umbra noastră.
Căci singuri fiind, au termen de viitor,
De existenţă, de moarte.
Rămânem nişte sărmani stânci
Pe care sunt inscripţionate date şi nume,
Edificii pentru urmaşii noştri
Ce vor acoperi cu doliu, trupul golit de noi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica luminii

Ce este lumina? De alungă
Frica de intuneric, intr-o umbră!
Suntem opaci oare?
De am fii.. ar mai curge sudoare!
Părem de carne când ne atingem,
In plăceri de umbre...
Când iubim, ne intrepătrundem
Sufletele, intr-un fuior de sânge
Ridicându-ne din corpuri străvezii,
Contopiţi intr-o singură
Fiintă curcubeu sferă,
Unde inimile cântă sublime,
Iubirea ce o auzim in ochii
In muzica luminii!
Fără timp şi umbrele fricii de noi...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reporterul: Bună ziua, sunt de la un post de televiziune. Aş vrea doar să vă solicit o opinie. Sunteţi pentru democraţie sau pentru dictatură?
Primul şi al doilea (evident, bine dispuşi): Da, într-adevar, aveţi dreptate!
Reporterul: Într-adevăr, ce?
Primul: De ce se spune, domnu', că s-a schimbat salamul cu soia? Păi dumneata ai mâncat parizer din ăsta nou? Că-i mai rău decât salamul ăla de ni-l dădeau odată! De ce minte, domnule?
Al doilea: Adică, mă rog, poate că e bine că ne minte... că trebuie să vândă şi ei marfa, da... aoleu, ce se întâmplă cu stomacul meu, după ce mănânc porcăria aia...
Primul: Dar şi cu-al meu! Şi dacă mă apucă în oraş... ce mă fac? Că toaletele, adică veceurile, noa, cum să spun... costă scump. Că au privatizat ăştia până şi privata.
Reporterul: Credeţi ca mai suntem ascultaţi?
Al doilea: Pentru noi e la fel ca şi până acum! Nu ne ascultă nici dracu', nici tac-su.
Primul: Ba, dracul ne ascultă! Noi vorbim, noi auzim... Ba ne mai aude cârciurmaru'... care râde când ne-aude ca proasta-n târg.
Reporterul: Securitate? Mai există securitatea!?
Al doilea: Nu mai există, domnule...
Primul: Păi, ia ieşi dumneata după ora 9 seara... Ia să vezi cum te atacă derbedeii!
Reporterul: Bine, m-am lamurit! Eu vă mulţumesc pentru participare...
Primul: Să fiţi sănătos...
Al doilea: Şi să ne sunaţi, să ne spuneţi când ne daţi la televizor...
Primul: Că avem mobil... 074...
Al doilea: Ha! Ha! Ha. Că l-o uitat un zăpăcit la birt. Nu-i al nostru, că-i a lui... Da' sunaţi-ne, că auzim...

replici din Unda veselă, sceneta "Opinii, opinii" de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troieni

Eforturile nostre-s ale unor oameni predispuşi la dezastre;
eforturile noastre sunt ca cele ale troienilor.
Când suntem gata-gata să ajungem undeva,
să prindem puţină vigoare,
să devenim aproape curajoşi şi încrezători,

intervine întotdeauna ceva care ne opreşte:
Ahile sare dintr-un şanţ drept în faţa noastră
şi ne îngrozeşte cu strigătele lui violente.

Eforturile noastre sunt ca cele ale troienilor.
Credem că ne vom schimba norocul
dacă suntem fermi şi îndrăzneţi,
aşa că acceptăm provocarea, gata de luptă.

Dar atunci când sosesc marile probleme,
cutezanţa şi fermitatea noastră pălesc;
spiritul nostru se clatină, paralizat,
iar noi ne strecurăm pe lângă ziduri
încercând să ne salvăm vieţile prin fugă.

Suntem mereu siguri că vom pierde. Acolo sus,
deasupra zidurilor, se-aude deja elegia funebră.
Se jeleşte amintirea, aura zilelor noastre bune.
Priam şi Hecuba ne jelesc amarnic.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!