Taci!
Taci! Să auzim copacii înflorind,
În sunet dulce, parcă, de colind!
Deși nu-i iarnă, printre frunze cad
Ninsori ce-abundă de trăiri în alb!
Taci! Să auzim cum dintr-un mugur crud
Ies frunze mici, în foșnet, tremurând
Și cum se prind în marea înfrunzire,
Umplând cu verde, golul din privire...
Taci! Să auzim cum păsările-n zbor,
Se-ating orbește de senin, de nor
Și cum își poartă zborul înspre luncă
Și rând pe rând, tristețile-și aruncă.
Taci! Să auzim izvorul clipocind,
Prin mici tufișuri, apa, hohotind,
Iar printre firișoarele de iarbă,
Cum se strecoară o iubire albă...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Ion Cristea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.