Unica durată

un oftat
un ţipăt
un adevăr
înfioară piatra
nu o ucide
o streaşină de ceară
picură sânge
nu plânge

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colivia cu aripi

peste melancolia aripilor
căzute ca nişte braţe lipsite de sânge
oprite pe nota cea mai de sus între gratii
pătrunde căldura
rană
deschisă
prin ochii canarului înăbuşit în aerul sterilizat

pe deasupra trec icari
în foşnitoare zboruri
şi carnaţia păsării ostatice
prinde culoarea de ceară topită
iar coliviei îi cresc aripi mari
de vultur într-un ţipăt de triumf
uitând că a râvnit să iubească pasărea
în acea zi
când păsările mor frumos

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creator

după ce se insinuează în minte
o muzică celestă se aşază în gând
învaţă cuvintele să valseze
până îşi corectează erorile nu lasă loc la îndoieli
si ele devin adevăr viu
iar Tu îl transformi pe om în creator
în schimbul unei himere în aşteptare
şi gândul cu care Tu îi umpli mintea devine
zâmbet pe buze înflorit
sau un ţipăt slobozit din piept
sau o picătură de sânge cursă
din degetul arătător cu care leagă veşnicia
de durata timpului senin
pe care Tu îl îndemni să-l trăiască
şi nu-l găseşte nicăieri
decât în paradisul Cuvântului Tău blând

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna dăruieşte fără să ceară nimic în schimb - un frumos spectacol al culorilor.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decor de toamnă în vas de lut

aştept să aud un oftat sau un ţipăt
de pasăre rătăcită între frunze moarte
sunetele nu mi-ar lăsa loc la-ndoieli
nu m-aş mulţumi să mă inspire
le-aş da în forma cea mai plină de viaţă
o clipă de fericire omenească

cât or datora ochii mei pentru
cât surprind în această miniatură
pădure confidenţială clătinată de lumină
pe lângă ceea ce văd în afara ferestrei
broderii ale unor inimi
rămase din primăvară în anotimpul
ce recunoaşte doar clipa vibrând umed
deasupră-le subjugată de viaţa fără nume

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creator

după ce se insinuează în minte
o muzică celestă se aşază în gând
să înveţe
cuvintele să valseze
până îşi corectează erorile
să nu lase loc la-ndoieli
şi atunci ele devin adevăr viu
iar Tu îl transformi
pe om în creator
în schimbul unei himere în aşteptare
şi gândul cu care Tu îi umpli mintea
devine zâmbet pe buze înflorit
sau un ţipăt slobozit din piept
sau o picătură de sânge curgând
din degetul arătător de care se leagă veşnicia
în timp ce tonul modelează fiecare cuvânt
în durata timpului senin
pe care Tu îl îndemni să-l trăiască
şi nu-l găseşte nicăieri
decât în paradisul blând al Cuvântului Tău
răspândind în toamnă parfum de tufănele

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clar, omul nu va fi niciodată crocodil. Nu plânge devorând.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic mai mişcător ca piatra desprinsă din vârful unui munte, devenită nisip în adâncul unei mări.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când rostim un adevăr, e inutilă încercarea de a ne modula vocea, deoarece nimeni nu va ţine cont de acest lucru.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când rostim un adevăr, e inutilă încercarea de a ne modula vocea. Cel care aşteaptă să-l audă nu va ţine cont de acest lucru.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sprijin absolut

pe când cuvintele se zvârcolesc
gata să se înece la mal
fruntea-mi se înfioară de o atingere
din ramă albastră alb la faţă
Iisus veghează odaia
propteşte zidul dimpotrivă cu privirea
îşi mişcă mâinile în cruce
în nefireasca linişte
să nu aud zvonuri din noapte
cât de tare scârţâie veacul
să nu-l văd cum se prăbuşeşte
peste celelalte

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crez

când ajungi acolo unde ai ajuns deja
înfăşori lumina cu înlăuntrul
ca scribul ce reciteşte ultima oară manuscrisul
înainte să înmoaie pana în cerneală pentru punct
pentru a-l pecetlui cu ceară

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interval

când din toate sunetele nu aud
decât înflorirea
şi nu mai există alt adevăr
decât ninsoarea
călător cumsecade prin saharele memoriei
în regretul umbrelor ascult şi nu-s oarbă
cum încolţeşte încă un mugur de floare
lângă rana cea mai adâncă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai...

mai plec câteodată din mine, străin
mă caut,
mai ies din graniţe destin
aut.

mai fug afară de linii;
unii zic că greşesc,
dar simt nebunia s-o fac; vinii
plătesc!

mai cred câteodată adevăr
în minciună
şi beau să leşin, ca să mor,
de arvună.

mai simt ameţit de iubire
vârtejul
şi ţipăt ar fi "fericire",
dar uscat e... gâtlejul!

mai intru profund în abis
în neştiinţă
şi-o fi oare un vis
ce-i credinţă?

mai vreau înc-odată să nasc
mai deştept,
dar proştii şi iarba o pasc...
las deject!

mai mulţi dac-aş fi
n-aş mai plânge
că viaţa ar sfârşi...
mi-aş da unul la altul din sânge!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea

Păstorii se întorceau în somn pişcaţi de purici.
Îngerii n-au sunat din trâmbiţe,
Nu s-au cutremurat înălţimile,
Magii îşi iubeau pe covoare moi ţiitoarele.

Dar vitele în adevăr rumegau paie,
Maria se zbuciuma în adevăr în sânge,
Şi în vreme ce ochii lui Iosif creşteau văpaie,
Pruncul trandafiriu a prins a plânge.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea ce plânge

Şi piatra...
tulburată de urletul brazilor
în timp ce stâncile oarbe
opresc valurile norilor
în murmurul zorilor
unde străpunge polul
vârfurile gheţarilor
orizontul alb...
ce văd e numai veşnicia
ce respiră
şi plânge... plânge.... plânge tăcerea....

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strămoşii noştrii plâng cu sânge

Strămoşii noştrii plâng cu sânge
Când văd că proştii ne tămâie,
Iar viaţa noastră bâlbâie
Şi lanţul sărăciei strânge!

Durerea inima imi frânge
Şi storşi de vlagă, ca lămâe,
Strămoşii noştrii plâng cu sânge,
Când văd că proştii ne tămâie!

Iar nouă inima ne plânge,
Că azi ne-au oferit pe tavă
O cupă plină cu otravă
Şi lanţul sărăciei strânge...

Strămoşii noştrii plâng cu sânge!

rondel de Marilena Dumitrescu
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încununare

ochii lumii în lacrimi
slobozite să nu le vadă nimeni
vor străjui încununarea cu spini

se pregătesc să bată aleanul clopote dăruitoare de ceară
la lumina unei lămpi curăţată de îngeri
şi durerea e mişcată

alb primul miel născut e pregătit să se jertfească
în oasele fragede cuţitul împlântat se frânge
negustorii îşi văd mai departe de treabă
treptele templului au fost năclăite o dată
cu sângele ce le conţine pe toate

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basmele au nevoie de mame.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa se apără cu viaţă...

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roză purpurie

văzându-te cum înfloreşti roză trecătoare
tânjesc după
ziua aceea când îmbrăcam primul sarafan
şi tu eşti de catifea
eşti mâna mamei potrivind volanele blândă atingere
în mijlocul unei zile însufleţite
între depărtări eşti însăşi catifeaua
tu mă duci dincolo de mine însămi
în tăcerea dintre cuvinte
în care îmi găsesc un oftat calm
ca o alinare sub care există
ceva
pe care îl ţin minte
purpuriu

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!