Zig-zaguri
viața și dragostea vin din mările agitate unde nici delfinii nu-și mai caută perechea
aceștia nu se simt singuri trec prin cercuri concentrice întinse de mâinile prietenilor- oameni
și se retrag ca niște scoici imperiale
sub pietre
ascult tumultul existențelor cum freamătă arcul de triumf al iubirii
apoi văd germenii sădiți în piept
soldați triști ai unui apus crepuscular
vioara are urcușul rupt
dar cântecul ei trece peste zig-zagurile cotidianului
se pare că începutul lumii va crea genii imortale
ce vor traversa propriile nesiguranțe
echipate cu niste clăpari uriași
iar tu artist second hand vei fi bulversat de cifrele ce nu se divid
așa precum la disneyland zîmbetele se multiplică în destine
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Portret în sepia
Zilele acelea cu incandescențe și nestarea ta,
Lumile, portretul meu în creion...
Toate sunt doar sedimente peste care
Voi suprapune stele eliberate de gravitație.
Din oraș se scurge uleiul zilelor
în sepia
Și așteptarea se multiplică devenind un cataclism violet.
Probabil dragostea se hrănește la ore fixe
Cu artificii și timpi paradoxali;
Numai tu simți zăpezile care cresc sub cartiere, agonia firului de iarbă ce încă pulsează!
Hai să alergăm spre centrul civic,
unde vor defila soldați de paradă!
Să ne înnodăm inimile de Arcul de Triumf
ca niște saltimbanci deveniți eroi peste noapte,
liberi în orașul cu politicieni instabili
și cu seri nesfârșite de poezie.
Toamne și caravane cu melancolii...
Tatăl meu așezat drept în inima orașului
de muncitori...
S-ar putea să îmi recuperez antisentimentalismul
de pe rafturile de la Cărtărești,
unde mișună populații de viitori
oameni fără nicio emoție.
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oase de fosfor
locuiesc în inima șarpelui
care bate cu limbile sâsâind
precum un pendul în pereți
peste mâinile mele trec amforele verii
lipite cu ceară
verile acelea cu cozi de gușter mi se lipesc de palme și beau halucinant
secunde să pot străbate mările
lumii cu oase de fosfor
cai ai câmpiei scuipă peste pragul lumii
aburi de sare
morțile s-au deghizat în gutui
miros a lumini și au gust de
melci striviți de luminatoare
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
iarbă cu rouă -
lăcuste agitate
sar prin băltoace
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creuzet
lumea pare cu un numar mai mică
decât trollerul unde îți reașezi prioritățile
poți omite sincerități dimineți blurate
cafele scurte
dar visul de-a egreta stupii de pe deal mâinile bunicii
nu le poți așeza decât până la refuz
într-un alandala din care ies doar cei ce
ca niște pietre se rotunjesc porționând singurătăți
cuvintele se rotesc peste creuzetul lumii
într-un limbaj infernal despre tactica
de a fi oglindă sau ochi opac
în păduri cu drujbe pornite
precum malaxorul de amestecat vii cu mai vii
însetați cu prea însetați
culmi creste cinteze copaci carnivori
cai cilibii
case coarne cuvântări cireșe
catetere conabii
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lampioane
aceeași fată cu pantofii în mână mereu cu inima zdruncinată precum o eclipsă de soare sau de lună îți caută
cravată cu dungi verticale și rupe
cu mâinile reci umbre culcate pe asfalt ireale
erai cu sufletul împărțit între două emisfere harta scrisului tău mi se pliase în palme și aș fi înghițit-o să-mi rămână fidelă
să nu umble cu parapanta prin lume să nu poată sări în nicio stratosferă
acele teiubescuri longiline surâdeau ca pe Marte iar eu mă temeam de război și de mările roșii negre sau moarte sau de ani de război de cactuși de amalgamul iubirii galactic
pictam în ulei ramura de măslin și încercam să mă obișnuiesc cu firescul de a contempla lumea furnicilor tinere
anii trecuți ziceam că ne sunt poveri anii ca niște lampioane ce se înalță triumfător dar peste orice iubire timpul trece cu șenile nu mor decât ceasurile
amintirile înfloresc c lujeri ai nopții înfipți în pământ care cresc și descresc
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Ilinden
Eu simt al limbii dulce sunet
Și-mi place trandafirii roșii
La sărbători precum Ilinden
Să-i port precum purtau strămoșii.
Aceștia au luptat cu turcii
Pentru credința pe rit vechi
Și limba s-o păstreze slavă
Tradițiile lor străvechi.
Macedoneni din lumea toată
Cu Soarele în piept și-n suflet
Își poartă steagul printre semeni
De Ilinden, ziua cea sfântă!
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
păsări negre zboară
în cercuri nesfârșite
peste inima câmpiei
lampioane se aprind
peste umerii tăi
gogyohka de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflux
eu nu văd oameni doar păsări
și zbor de măiastră
văzul meu este asemenea lupului alb/singuratic
văd fericiri ținând oameni în lesă
străzi unde automatismele
/zâmbet-grimasă/ trec pe bandă rulantă
lumea asta nu este decât
o esplanadă un soare striat
în sute de figuri
îți trebuie o înțelepciune de unicorn să cerni nisipul
ca pe niște pietre filosofale
așa voi asurzi cu mine în mine
voi vedea sunete până la dezmorțire
oamenii îmi vor bea aburul viului
fericirea-instant mă va decora
poezie de Angi Melania Cristea din Căutătorul de pokemoni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traseul
viața la parametrii normali
are un lung traseu
nu zguduie mentalul colectiv
doar se pliază pe ventriculul stâng
iubiri filiforme trec prin tine
ca printr-un cap de pajură
mecanismul lor subtil are un resort
înfipt în sol
cine manevrează sentimentele
aura lor diformă?
focuri înalte îmi joacă pe sternul
din care albul se scurge grunjos
mă aplec în piața publică să culeg
penele paiațelor
din care voi făuri guri de canal calde
aburii dragostei tale îmi alunecă pe pielea
translucidă
și ca un caligula deghizat în melc
îmi văd viețile rănite pe asfalt
așez pe rana adâncimilor fier-beton
apoi picioarele cu care ai călcat norii de vată
lumea mea anormală miroase a timp jupuit
a somn întins firesc peste creierul meu
care îți răsucește arcul de triumf
viața asta ca toate viețile se developează ușor
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Papaya
soarele care se uită pe geam
este atât de amar
miile lui de raze aprind sahare
și parcă se agață de păianjenii cinefili
uitați de vreo penelopă în sălile pline
râzi de stop-cadrul care pare a surprinde
exploziile zilelor nimic din banalitatea de a trece strada nu ți se pare un ritual și totuși
oameni trăiesc doar pentru a te ridica de pe banca în culori șterse a vieții cu acalmiile lor în derivă
a venit vara aceea albă cu espadrile în picioare
când timpul urlă deșucheat
prin tavernele unde bei cu paiul papaya rece
vara în care avioanele trec silențios peste suflete-paparude
simt că îți este teamă să îmi strângi mâna
de parcă stăm între cele două corei și nu aș fi
încă sarea clipelor-saltimbanc
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
vară cu cireși -
graurii trec în stoluri
peste deal haihui
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
pescăruș în zbor -
în scoici freamătul mării
și perle albe
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ochii pruncului -
doar două palme albe
întinse spre cer
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt miros de iarbă
în sandalele umede.
Secundele se așază ca un polen
pe mantaua tinereții.
Va ploua; dragostea va înflori din cer.
gogyohka de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul de unde vii
are străzi nepavate îmi țin
tocurile în maini cum aș ține sufletul tău
gravat
într-o albă singură noapte
aburul râului se întinde pe alei
ca niște limbi de șarpe degustând un asfințit
ziua se dă cu parapanta
între noi doi arborii lumii tac infinit
orele se scurg pe asfalt
miroase zurliu a război și a morți
pe acoperișuri pisici zvelte torc
în mâinile tale inima mea se golește de sânge de ani și de sorți.
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
râu învolburat -
doar pietre rotunjite
pe fundul apei
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solfegiu pe portativ
vreau să fur cântecul din grădina secretă
să cânt precum mierla între corole verzi
să fiu solfegiul iubirii în lumea concretă
înconjurată azi și mereu de aezi.
să pătrund în gama notelor duioase
fremătând ca frunza pe geană de cântec
pianul și vioara să-mi vibreze în oase
din tumultul vieții mâhnirea să spintec.
vreau să plec în zborul lin cu albatroșii
să găsesc printre valuri drumul către far
să mă oglindesc în ape precum chiparoșii
unde nu-s dureri, lacrimi și amar.
vreau prin cântecul meu să bucur strămoșii
port ca pe o comoară dorul lor în samar.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
777 de amintiri
zilele trec cu șenile peste lacul unde orăcăitul broaștelor pare o incantație suavă
mă apropii de partea carosabilă a inimii tale
cumva asfixiată de gazele de eșapament ale
celor care trec într-o dezordine simplistă
zile și nopți negre/albe din care cresc cercuri de libelule ce se așază tăcut în luminatorul unde bem dragostea ca pe un vin bisericesc
știu că stai la intersecția spre via Toledo unde muzicanții strâng instrumentele la miezul nopții și se îndreaptă sec spre
spre noaptea muzeelor
vor să simtă spectacolul vieții boeme să își sprijine arcușul de coasta statuii unei zeițe romane
arta este un zbor spre panorama universului nud
vreau să îmi pictezi tabloul unei vieți de ambuscadă să ne apucăm de privit la microscop roua cireșilor din livadă
ți-aș întinde cele 777 de amintiri cu degetele
mele de pianistă și aș închide claviatura
fără nicio emoție
așa cum dansezi când partenerul este fix cel
care te susține ca un microcip subcutanat
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Requiem
respiram sare apa învolburată camufla sentimente
era rece până dincolo de cer nu-mi ajungeai
mie cea cu ponei jucăuși cu umeri mirosind a nopți asudate
parcă ieri trezeam cocoși aurii
sinceri și tineri/ internauți elegiaci
mi-ai întrebat mâna stângă unde se sparg valurile
pietre crestează orizontul cu singurătatea lor romboidală
aici poți sta la rând doar ca să țipi nu e timp
pentru requiem!
apele lumii irup precum falii ale timpului viu
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antiartă
sângele meu slav construiește ziduri de antisentimente
tu parchezi în spatele teatrului național
apoi iei la pas centrul și îți pare că vezi
umbrele demitizate ale poeților craioveni
cum fumează din țigări electronice
și încearcă să aibă o viață birocratică
asediați de rutine și de metaiubiri
am mâinile lipite de omoplații tăi pulsez ca la imperius însă descopăr în tine
mediocritatea clipei saliva amară cu care
îți întoarce ceasul
tu deverbalizezi partea mea yoyo și din toată
aritmia ții strâns în palme
fashionismul meu iconic
antisentimentele prin care te-am așezat în
livrescul zilei
se face politică și demonii urbei beau la taverne
falii de existență plutesc crepuscular
iar și iar românismul se propagă în eter
iar eu simt cum dematerializarea politicului și a cuvantului
sapă gropi funerare
tu vei fi întotdeauna copacul cu rădăcini
înfipte în beton
acel lemn ud din care fabrici ore în timp ce dezavuezi arealul
călare pe retina unui timp-voiajor
te voi citi prinsă în capcana orașului înnobilat de funcționari publici și de artiști veleitari
cu sângele meu slav manifest antiprozaism
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!