Requiem
respiram sare apa învolburată camufla sentimente
era rece până dincolo de cer nu-mi ajungeai
mie cea cu ponei jucăuși cu umeri mirosind a nopți asudate
parcă ieri trezeam cocoși aurii
sinceri și tineri/ internauți elegiaci
mi-ai întrebat mâna stângă unde se sparg valurile
pietre crestează orizontul cu singurătatea lor romboidală
aici poți sta la rând doar ca să țipi nu e timp
pentru requiem!
apele lumii irup precum falii ale timpului viu
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.