În vie

Ciorchinii negri vor ajunge-n doage
Supraexpuşi la raze ultraviolete
Se lasă sărutaţi de-apetisante fete...
La Dionyssos toamna să se roage?

Amurgul nu-i Pinot noir, e doar rozé
Mere stând să cadă îmbie la păcat,
Erotic anotimp, ce-i pus pe dezbrăcat,
Şoptind: "de dragoste nu e, nimic nu e"

Policrom şi tainic e codrul de stejari
Doi câte doi se rătăcesc pe-ale lui cărări,
Pe-acolo unde de demult haiduci călări
Fugeau în trap cu prada înspre Nicăieri

Se aude cum în crucea nopţii fierbe mustul
– E frământare, reverie, contemplare –
Iubito, refuză amintirea, refugiul în uitare,
Amprenta mâine mele îţi memorează bustul...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ion Pillat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul Pinot Noir

De multe-n viaţă poţi uita,
De draga care te-ncânta,
De vechi tovarăşi de pahar,
Cadouri ce-ai primit în dar,
De stelele ce strălucesc,
Cum fetele se cuceresc,
Dar nu şi vinul Pinot Noir,
Cu gustu-i extraordinar.

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (21 aprilie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, vine toamna!

Iubito, vine toamna peste noi,
Făcând să plece vara în uitare!
Ţi-aş da, subit, o caldă sărutare,
Pe ceafa şi pe umerii tăi goi.

Iubito, vine toamna peste tot!
Cad frunzele ce-mpodobeau copacii.
În stoluri mari, plecat-au pitpalacii,
Iar timpul prins-a verdele-n chivot.

Iubito, vine toamna peste văi
Cu paşi târşiţi, de frunze buimăcite,
Ce s-au trezit din vise năruite
Şi rătăcesc pe neumblate căi!

Iubito, vine toamna peste deal,
Cu ploi şi vânt, călcând însingurate,
Pe sufletele noastre tulburate,
Surpând în crez, supremul ideal.

Iubito, vine toamna peste munţi
Şi se prăvale-nscăunând stihia,
Uitând să ia-n desagi anestezia
Şi să arunce înainte punţi!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alint de stea

Ajută-mi rochia ca să cadă,
La pieptul tău să mă aduni,
Vreau ochii tăi vrăjiţi să vadă,
Umbrele lunii peste sâni

Răneşte-mă încet, erotic,
Dar vindecă-mă mai târziu,
Într-un decor de vis, exotic,
Sub cerul nopţii, argintiu

Şi să nu adormim devreme,
De fapt, să nu dormim deloc,
Să fim iubirea care geme
În al plăcerii tainic joc

Hai lasă rochia să îmi cadă,
Chiar dacă par că nu aş vrea,
Să fiu a ta, să-ţi fiu întreagă,
Iar tu să-mi fii alint de stea.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apreciere

Cum îl ştiam spiritual
Şi-a început a fierbe mustul,
I-am dat să bea dintr-un pocal
În care-i încăpea... şi bustul.

epigramă de Dumitru Grigoraş din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind aiurea

deschide uşile, iubito, la casă, suflet, univers
că vin din terra incognita şi uit fărâmele de vers
cu care voi să pun la cale un atentat la armonia
în care am fugit la vale să-mi urc pe dealuri nebunia
deschide măcar geamul dragă, să mă auzi şi tu mai bine
cum mulg o umbră de baladă din echivocuri selestine
cu aspru păr din cozi de cai şi cozi molatece de epe
te rog, iubito, smulge scai din ochii mei ca nişte cepe
închide porţile, iubito, căci am uitat puţin colinda
hai lasă, lasă, lasă sita, dezleagă-ţi de la ochi oglinda
că eu mă duc la alte fete să le colind în lung şi lat
şi care-s naibii de discrete chiar dacă asta e păcat
oricum e anul nou la noapte şi vreau să mai aprind o stea
muşcând cu saţ din mere coapte şi scăpărând scântei din ea...

poezie de Iurie Osoianu (14 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre în cadenţă

Iubito, eşti binele meu, matur şi acut!

Când pe străzi, baluri, se arată,
în patimi de vânt arde un dor.
Se aude sălbatic cum bate în poartă
turme de frunze şi vocile lor.

Mâine, poimâine, acelaşi decor,
umbre în cadenţă aleargă călări.
Poeţi, scriitori ne arată cum mor
în ploaia măreaţă din sufletul lor.

Şi apoi, încă o zi vine, trece,
o moşteneşte, fără să ştie de unde a venit.
Fierbe senină, duhuri, la rece,
se şterge la ochi că a ruginit.

Un bătrân calcă o umbră
ce pare legată de un zâmbet amar.
Priveşte la ea, gol, până în fibră
cum îl salută spoită cu var.

Puţine mai sunt, repede zbor,
umbre cu pasul felin.
Par doar basme fără fior,
ruine jertfite cu colţi de venin.

Statura lor este înaltă,
iezme în azilul de mult pierdut.
În preajmă îmi stai, frumoasă, şi toată,
Iubito, eşti binele meu, matur şi acut!

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

E-atâta pace în ninsori
Şi-n fulgii care stau să cadă
Că-şi lasă pasul în zăpadă,
Amprenta, de mai multe ori

Iubita mea cu trup de ger
Înhamă caii suri la sănii
Cu-argint şi zurgălăii. Să ni-i
Mânăm ca nişte mesageri

Priveşte-n jur: poclade albe
Acopăr răni câte mai sunt
Şi se revarsă pe pământ
Lumina blândă-a unor salbe

Coboară îngerii şi-şi lasă
Un strat de pur şi diafan
Şi plângem fiecare an
De răutatea ce ne-apasă

Şi-atâta pace-ncet se cerne
Din înălţimile albastre
Pe triste sufletele noastre
Cu uscăciunile lor terne.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

E-atâta pace în ninsori
Şi-n fulgii care stau să cadă
Că-şi lasă pasul în zăpadă,
Amprenta, de mai multe ori

Iubita mea cu trup de ger
Înhamă caii suri la sănii
Cu-argint şi zurgălăii. Să ni-i
Mânăm ca nişte mesageri

Priveşte-n jur: poclade albe
Acopăr răni câte mai sunt
Şi se revarsă pe pământ
Lumina blândă-a unor salbe

Coboară îngerii şi-şi lasă
Un strat de pur şi diafan
Şi plângem fiecare an
De răutatea ce ne-apasă

Şi-atâta pace-ncet se cerne
Din înălţimile albastre
Pe triste sufletele noastre
Cu uscăciunile lor terne

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet nocturn

şoaptele iubirii se răspândesc în noapte
sub baldachin de stele fac dragoste îndrăgostiţii
unde este iubire viaţa-i miere şi lapte
în baie de raze se ard superstiţii.

iubirea începe în braţe de luceferi
sub mângâierea lunii tumultuoasă
ai steaua ta nu te lasă să suferi
cerne peste ţine vise, aura luminoasă.

când mă rătăcesc şi sunt de lupi pândită
ca o oaie speriată părăsită de păstor
steaua nu mă lasă să rămân osândită
şi mă călăuzeşte înspre Creator.

sunt ca un nor de vânt răspândită
între aurore cu lumini de viitor.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demult pierdut

Demult un suflet pierdut în adânc
Oamenii i-au şi făcut mormânt
Nu se aude nimic, e doar vânt
S-a pierdut un om în adânc

Printre crengi se abate o trist-adiere
În aer se pierde o altă suflare
Tu porţi în suflet mare durere
Te pierzi şi tu în marea tăcere

Unde e amintirea
Unde s-a pierdut iubirea
De ce oameni-au uitat
De toţi cei care-au plecat

Când pleacă unii dintre noi
Chiar dacă nu sunt eroi
Amintiţi-vă c-au fost cu noi
Aprindeţi o lumânare şi voi

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu-i dor

Nimic nu-i alb... opacitate,
Cuvinte gri, fără de rost,
Culese cu tenacitate
Pentru a fi falsificate
De un eretic anagnost.

Nimic nu-i nou... butaforie,
Decor de anotimp vital,
Când pică frunzele în vie
Şi pana... de la pălărie
A unui ins, proverbial.

Nimic nu-i clar... nesiguranţă,
Nervi, ignoranţă, refulări,
Puse adesea în balanţă
Cu o anume inconstanţă
A verbelor... fără cărări.

Nimic nu-i vis... ilaritate,
Viaţa-i cu timpul în consens
Şi pune numere la toate,
Ca semn pentru eternitate
A lacrimei, ca un condens.

Nimic nu-i dor... fără durere,
Bătăi de inimă ce fug
Spre indecentele himere
Care incită la plăcere
Şi arde sufletul, pe rug.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea din noi

Fiecare-şi duce-n spate
Crucea, după cum i-e dat,
Şi şi-o duc cu demnitate
Făr' să cadă în păcat.

Chiar de-i crucea noduroasă
Iar esenţa-i cea mai tare,
Luciu-i dau şi-o fac frumoasă
Tot frecând-o de spinare.

Ei şi crucea sunt un tot,
Un întreg, s-au contopit,
Când să cadă, zic "mai pot!"
Fiindcă-n cruce s-au proptit!

Greutatea să-i doboare?
Ei devin mai întelepţi,
C-au privit tot înspre soare
Şi-s puternici azi şi-s drepţi.

Alţii, alte caractere
Chiar de crucile-s mai mici,
Strigă, urlă de durere
Parcă sunt loviţi de bici.

Şi plâng şi-s plini de ură,
Zici că crucile purtate
I-au sleit fără măsură
De i-au cocoşat de spate.

Crucile nu-şi vor a duce
Şi-s atât de aroganţi
Că doresc cuiva s-arunce
Să i-o care, doi talanţi.

Vreun creştin cu suflet mare
Se gaseşte de-l ajută
Şi-i ia crucea în spinare
Celui care îl insultă.

Nu-l ajută pentru-arginţii
Aia ce-i văzu pe jos,
Ci că mai demult părinţii
L-au crescut creştin frumos.

Noi suntem mai păcătoşi
Şi mai judecăm, nedrept,
Tu însă ne vezi frumoşi
Că eşti pur şi înţelept.

Doamne, binecuvântează
Oamenii crucea să-şi poarte,
Sufletele luminează
Să şi-o ducă mai departe.

Florentina Mitrică
08.04.2018

poezie de Florentina Mitrică (8 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii îşi vor îndrepta pieptul înspre femeia de care se simt atraşi, chiar dacă au o conversaţie cu altă persoană. Semnul este valabil şi la femei, aşa că îţi poţi studia concurenţa observând ce femeie îşi ţine bustul îndreptat înspre "prada" ta.

citat din Janine Driver
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, a venit iarăşi toamna...

iubito, a venit iarăşi toamna,
încă o toamnă ne condamnă,
închidem trişti ochii sub geane,
ne dor uscaţi de multă vreme

e tot mai mare depărtarea
nu ne găsim prin toată zărea,
cuprindem negrul trist al nopţii
prin ceaţa ei, nu ne văd ochii

iubito, a venit iarăşi toamna,
nu poate să închidă rana,
ne umple cănile cu ploaie,
îi bem amarul din şiroaie

încet încep iarăşi să cadă,
din pomii trişti, frunzele pradă,
ne numără ce-a mai rămas,
ne depărtează pas cu pas

iubito, a venit iarăşi toamna,
în urma ei păşeşte iarna,
o să ne ningă fulgii ei,
pe anii noştri tot mai grei

ne vom căuta prin amintire,
acoperiţi de-un alb subţire,
ne vor durea păreri de rău
şi-argintul meu, şi-argintul tău

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se lasă amurgul peste sat

Se lasă amurgul peste sat,
Peste păduri, câmpii, izvoare.
Satul pare un colţ de rai,
Unde veşnic soarele răsare.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste casa părintească.
Bătrâna mamă stă cu Dumnezeu la sfat
Şi cu ochii la fereastră.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste salcâmi şi tei în floare.
Apare un ţăran pe o cărare,
Părând că duce soarele-n spinare.
Se lasă amurgul peste satul meu natal,
Peste câmpii şi turme de mioare.
Apare luna după deal.
Frumoasă ca o fată mare.

poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă dragoste nu e, nimic nu e. Dar şi când e, câte complicaţii?!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

Nu mai rătăcesc prin gânduri,
nici prin versurile mele.
Mă cuibăresc între rânduri
scrise-n noaptea fără stele.

Îmi arunc privirea-n stradă,
înspre umbre trecătoare,
îi las pleoapele să cadă,
ferind irişii de soare.

Pe retina-mi obosită,
o poveste odihneşte
o frumoasă adormită
şi-un sărut care-o trezeşte.

Păienjenii-şi poartă crucea
printre pânze de mătase,
că demult şi-au aflat pacea
în pustiul unei case.

Aud cariul cum tot roade
fusul vremii care toarce
firul unei vieţi neroade
ce nicicând nu se va-ntoarce.

Peste toţi ninge tăcerea
cu tristeţi asurzitoare,
troienindu-ne durerea
cu zăpezi otrăvitoare.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna a venit

Cade frunza de pe ram
Un vânt bate puternic la geam,
Dar eu de nimic teamă n-am
Căci pe tine alături, iubito, te am.

Pe cer norii tot mai des se adună,
Vremea e mai mult rea, decât bună,
A venit tomna cu a ei
Frumoasă şi colorată cunună.

Soarele nu mai încălzeşte,
Cum nu demult încălzea,
A venit toamna, iubito,
În sufletul meu, în inima mea.

poezie de Vladimir Potlog (6 septembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna e un anotimp erotic pentru că femeile se acoperă mai mult.

aforism de Ramon Eder, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul nopţii

Amurgul sfâşâie perdeaua nopţii,
Fâlfâie neguri pe-aripi de lilieci,
Scrâşneşte-n ţipete zăvorul porţii,
Vântul porneşte adierile reci.

Stele nu pot aprinde focul torţii,
Făpturi ciudate adună norii seci,
Amurgul sfâşâie perdeaua nopţii,
Fâlfâie neguri pe-aripi de lilieci.

Rămâi, iubito, e noapte, să nu pleci,
Să ne păzim lumina-n faţa sorţii,
Nu lăsăm pradă viaţa-n gheara morţii,
Să înfruntăm singurătatea în veci,
Amurgul sfâşâie perdeaua nopţii!

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!