La marginile imaginaţiei

Suspendată la marginile imaginaţiei
în Venezia de altădată mă oprii.
Printre străzi strâmte şi podeţe
un Casanova fetişcane urmărea
şi aventuri galante plămădea,
din speranţe sorbea cu blândeţe.
Somtuoase palate cu ample intrări,
zburătoare femei cu rochii fastuoase,
piaţa San Marco fără suflare mă lăsa,
afundându-mă în vise frumoase.
Ambulanţii ale lor şarete trăgeau
în strigăte cântate mărfurile lăudau,
prăvălii iluminate cu candelabre de-argint,
plante aromatice, afrodisiace,
venite din lumi îndepărtate cu-o aripă de-alint,
târgul de ştofe unde mâini feminine dibace
atigeau foşnitoare mătăsuri cu miros de peppermint...
Încântătoare siluete,
sub clarul lunii invitau la balul mascat,
domnişoare venite di timpuri desuete,
purtând cu ele parfumul moscat.
O candelă tremurătoare orele tenebrelor scanda,
că totul va fi bine, asigura...
era gardianul care, sub uriaşa pălărie,
înfăşurat în groasa mantie,
dispărea în noaptea imaginaţiei abazie.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

era un pod ce ofta noaptea
pe sub care trecea un râu
unde pluteau craniile găurite
şi creaturi venite din alte lumi
într-un vuiet de haos smintit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne convingem mai bine cu motivele venite din noi înşine decât cu cele venite de la alţii.

citat celebru din Blaise Pascal
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţuieşte oare fericirea trainică şi adevărată a vârstei mature cât visele încântătoare ale tinereţii, când totul este înfrumuseţat de atotputernicia imaginaţiei?

Lev Tolstoi în Amintiri
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delir la umbră

Să cumpăr oi, să vând măsline
În piaţa plină de femei,
Să argăsesc cântări şi piei
În centrul aprigei Medine.

Pe străzi înguste şi cabrate
Să-mping măgarul cel abraş
Ce cu copita, nărăvaş,
Loveşte-n uşi de vechi palate.

Şi din Pacific în Atlas
Purtând caftan, turban ori fes,
La Marrakech cerşind, la Fez,
Spre cerul gol, cu jalnic glas:

"Mă fă-n Sahara fir de praf,
Căci mare eşti, Allah, Allah!"

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursita

Stau visurile toate pe brâu de neuitare
în magica poveste lipsită de sfârşit,
lăsată într-o seară sub umbrele amare
venite fără veste dintr-un apus rănit.

Rămas în aşteptare, pe creasta retezată,
apusul adormise pe margine de dâmb,
sub vrăjile venite din grota blestemată
călare pe rafale stârnite-n fagul strâmb.

Se zice în poveste că-n grota părăsită
şi-ar fi avut sălaşul un duh rătăcitor
ce-şi căuta perechea, o vajnică ursită
plecată dintre duhuri pe-o aripă de dor.

Pe calea fără nume, ajunsă pe-nserate
la casa văruită dintr-un cătun sărman,
lăsa pe prispa casei mesaj de sănătate
şi sfântă fericire, pe tainic talisman.

Tu nu vei sti, iubito, cine a fost ursitul,
nu eu am fost acela, deşi mi-aş fi dorit,
luptând-mă întruna să caut infinitul
şi să-nţeleg destinul care mi-a fost sortit.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursita

Stau visurile toate pe brâu de neuitare
în magica poveste lipsită de sfârşit,
lăsată într-o seară sub umbrele amare
venite fără veste dintr-un apus rănit.

Rămas în aşteptare, pe creasta retezată,
apusul adormise pe margine de dâmb,
sub vrăjile venite din grota blestemată
călare pe rafale stârnite-n fagul strâmb.

Se zice în poveste că-n grota părăsită
şi-ar fi avut sălaşul un duh rătăcitor
ce-şi căuta perechea, o vajnică ursită
plecată dintre duhuri pe-o aripă de dor.

Pe calea fără nume, ajunsă pe-nserate
la casa văruită dintr-un cătun sărman,
lăsa pe prispa casei mesaj de sănătate
şi sfântă fericire, pe tainic talisman.

Tu nu vei sti, iubito, cine a fost ursitul,
nu eu am fost acela, deşi mi-aş fi dorit,
luptând-mă întruna să caut infinitul
şi să-nţeleg destinul care mi-a fost sortit.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târgul veşnicelor vise

Târgul veşnicelor vise
Mă fascinează
Pot a-mi alege
Mirajul neantului
Cadenţa paşilor
Aroganţa vântului
Şi de ce nu liniştea
Târgul veşnicelor vise
Este iluzia convenabilă
Un amalgam straniu
Între mare şi cer
Între apă şi foc
Care ştiu
Şi pot a vinde
Minciunile pe bani
Doar aici numai aici
La târgul veşnicelor vise.

poezie de Constanţa Triţă din Vis cu Nichita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viceversa

mă zbat între marginile aceluiaşi vis
lăsat în izbeliştea timpului
şi sper să aflu valoarea vieţii
cu mai multe necunoscute
mizând pe dreptatea unei iubiri
începute cu stângul

mă zbat între marginile aceluiaşi timp
lăsat în izbeliştea visului
şi sper să aflu valoarea unei necunoscute
cu mai multe vieţi
mizând pe stângăcia unei iubiri
începute cu dreptul

oricât m-aş zbate
între marginile acestei lumi dintre lumi
între marginile acestui vis dintre vise
între marginile acestui timp dintre timpuri
nu voi afla niciodată calea care mijloceşte
drumul către inima ta

asta pentru că singurul adevăr care mi se permite
este stângăcia inimii şi dreptatea crucii

poezie de Ionuţ Caragea din Donator universal (2007)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visuri de nisip

Visam prin lume,
Visuri de nisip,
Visam prin chirii,
Visam cu chirie
Pe la rude bănuitoare,
Pe cărări cu mărăcinişuri.
Palate puteam umple
Cu visurile noastre.
Visam castele de nisip,
Palate ascunse în globuri de cristal,
Eternitatea dragostei
Nevândută la colţul străzii,
Caravane albe ale pustiurilor
Purtând vise
Pe mătăsuri orientale.
Visam zâne bune,
Trubaduri cântând balade neverosimile
La ospeţe regeşti,
Pe când mâncam din frunze închiriate
Fructele pădurii,
Şi uneori pe la rude bănuitoare.

Inerentele furtuni, închiriate din lume,
De la rude bănuitoare,
Dragostea închiriată la colţ de stradă,
Îngroapă castelele, ochii tăi de nisip,
Globurile de cristal
Din ochii tăi.

Nisipuri mă apasă pe pleoape,
Pe piatra de marmură,
Mă sufocă,
Estompează amintirea ta,
Doar caravane albe ale pustiurilor
Mai traversează vise
Pe mătăsuri orientale,
Plutesc
Spre capătul unui deşert,
Unde te afli.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inventarul întunericului

Sunt fete tinere umezindu-se cu stupoarea broaştelor
Şi cadavre putrezind singure
În nopţi fără lună

Sunt oameni care s-au născut c-o gaură-n piept
Şi lumânări fierbinţi pentru alienarea fecioarelor
În întunecimea lunii

Sunt torente de lacrimi mărinimoase care ard
Şi care se tânguie ca un ochi în podea
În nopţi fără lună

Sunt saltele perfide-asemănătoare unui cristal pur
Şi prieteni veninoşi ca şopârlele-n aşteptare
În întunecimea lunii

Sunt femei care rod cele mai delicate viori
Şi fiare ruginind voioase ca nişte pierde-vară
În nopţi fără lună

Prin speranţe şi prin uragane
Cu pleoape care răsună şi cu încheietura mâinii tremurătoare
În întunecimea lunii

Mai e aerul greu al cămăşilor de noapte uzate
Agăţate de pulpele noastre ca un copil înspăimântat
În nopţi fără lună

poezie de Camilo José Cella, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşele

Oraşele din lume, crescând pe verticală,
ne urcă, fără noimă, din ce în ce mai sus,
iar noi, având în gene pornirea ancestrală,
tânjim fără-ncetare spre polul cel opus.

Purtăm mereu în suflet o sete adormită,
dar resimţită-adesea ca un impuls acut,
s-avem în jurul nostru un soi de recuzită,
din amintiri neşterse venite din trecut –

un colţ de puritate, cu plante asortate,
în camere obscure, ca nelipsit decor
la porţile deschise de timpul care bate
în pragul neuitării cu cântece de dor.

De vii către origini să regăseşti trecutul,
rămas în adormire pe un picior de plai,
vei da peste lume în care nici chiar lutul
nu-l simiţi ca altădată acolo unde stai.

Mâhnire fără seamăn pe cuget te apasă,
te simţi, fără tăgadă, un biet necunoscut
în lumea agitată de care nu-ţi mai pasă
când dorurile toate te cheamă în trecut.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La marginea nopţii

Odaia mea şi-această toată
nemărginire înnoptată
e-acelaşi spaţiu. Sunt o strună mare
peste largi, foşnitoare
rezonanţe-ncordată.

Lucrurile-s trupuri de viori,
în care întunericul vibrează;
plâns de femei în umbra lor visează
şi în adâncul lor de multe ori
prin somn se zbate ura adunată
de neamuri întregi...
Puternic voi vibra deodată,
şi-atuncea împrejurul meu
totul se va cutremura,
şi duhul lucrurilor va zbura
către lumina care răsare
din sunetul meu
şi care prin strâmte, sterpe spărturi,
în vechile guri
de prăpăstii profunde,
mereu,
pătrunde...

poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărţii întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casanova: Casanova, filosoful? Cel care şi-a dedicat viaţa perfecţionării prin experienţă? Da, îl cunosc.
Francesca Bruni: Nu, Casanova libertinul, cel care şi-a dedicat viaţa seducţiei.
Casanova: Ei bine, vorbim, fără îndoială, despre aceeaşi persoană.

replici din filmul artistic Casanova (3 septembrie 2005)
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi merg iar la femei

Nu mai caut, nimicuri,
Nici intrări fără chei,
N-am frisoane sau ticuri
Cînd mă duc la femei.

Nu mai caut, oferte,
Nici cai verzi pe pereţi
Şi îi rog... să mă ierte!
Pe distinşii asceţi.

Nu mai caut, cuvinte,
Doar metafore noi,
Ştiu exact cine minte
Când e vorba de ploi.

Nu mai caut, norocul,
Nici virtuţi... fără rost,
Însă pot s- aprind focul,
La ieşirea din post.

Nu mai caut frumosul,
Nici genunchiul smerit,
Fiindcă... el... păcătosul,
Fluturi albi a stârnit.

Nu mai caut, nimicuri,
Doar intrări fără chei,
Pun monezi în fişicuri
Şi merg iar... la femei.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plaiul necosit

Urcând pe plaiul încă necosit
am regăsit minunea căutată,
fâneţele cu chip împodobit
în florile ştiute de-altădată.
Din fiecare creşte un mister,
corolele adună stropi de aur,
ridică peste vreme către cer
mirajele din miticul tezaur.

Cu vraja trasă din adâncul lor
mă rătăcesc prin clipele uitate,
la marginile rupte dintr-un dor
în inimi de păduri întunecate.
Potecile cu doruri ne duceau
spre tainele crescute din iubire
în clipele în care se-adunau
îmbrăţişări venite în neştire.

De mă întind în iarba de pe plai,
în amintiri te văd ca altădată,
dar te ridici din locu-n care stai
pe-o aripă de toamnă-ntârziată.
Rămas pe deal, cu sufletul rănit,
şi gândurile strânse în tăcere,
aud un vânt de toamnă rătăcit
ducând cu el regrete pasagere.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asteroizi

iubitul aruncă-n visteria mea de cuvinte
cu asteroizi ameţiţi pe orbita lor
de căderi de cuvinte migratoare,
de sunete călătoare,
desprinse din cerurile himerice,
ei sângerează linia din palmă
într-o lumină curgătoare,
mistuidu-se pe orbita cunoaşterii,
strângând în braţe spinii morţii
pe nisipul zădărniciei înfricoşetoare.
transfigurată de atâtea căderi
eu aprind fulgere printre vise
şi-i trimit muze frumoase,
ca umbre fulgurante,
să-i danseze muzici abisale
în noaptea cu perle bizare
spânzurate de gâtul luminii irizante,
să-i facă o rană în cer,
în timpul unei hierofanii,
printre ecouri şi cuvinte în adoraţie,
venite tocmai din cupele cu musturi solare.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când timpul îşi va pierde orele şi clipele... atunci îngăduie-mi să plutesc departe, acolo unde-mi zboară visul. Este un loc, niciunde, unde totul se şfârşeşte; fără speranţe, fără vorbe, fără voce, fără sunet, fără călători osteniţi, pe o cărare goală, fără naştere, fără moarte, fără trup, fără noapte, fără zi şi fără zori în acel vid.

Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictez în ulei

de candelă noapte de noapte
în primăvara care stă la colţ
trag tuşă după tuşă răvăşit
pun puţină miere când ajung
la nuduri de femei care ard
rectific un nas şi mă cred
un preot care dă binecuvântarea
penelul lasă forme dulci
în uleiuri odihnite în borcane
pictez întristarea unei fetişcane
ce-a muşcat din fructul patimii
adaug balsam care se risipeşte
în noaptea lungă şi grea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: Mai aveţi nelămuriri?
Maria: Da, ar mai fi ceva.
Eugen: Spuneţi, domnişoară.
Maria: De fapt, aş vrea să ştiu dacă... Dacă ar fi posibil să... Să luăm animale la bordul navei, în misiune?!
Eugen: Animale?! Nu ştiu dacă s-ar putea... N-am discutat despre asta cu nimeni. Personal însă, nu v-aş sfătui.
Maria: De ce?
Eugen: Nu că v-ar încurca cu ceva; sunt tare drăgălaşe, dar mă gândeam la faptul că nu trăiesc prea mult, adică, durata vieţii animalelor de companie nu e foarte lungă, iar asta ar putea ridica probleme; ar fi de preferat să le evitaţi.
Maria: Dar plante?
Eugen: Plante?! Desigur, da... Cred că astea nu încurcă pe nimeni, cu nimic. În cazul lor, altfel stă treaba. Deci, plante cred că puteţi lua.
Maria: Şi... Dacă ar fi vorba de mai multicele, aş avea unde să le depozitez? Şi li s-ar asigura toate condiţiile necesare?
Eugen: Eu cred că da, dar aici mai bine îţi poate răspunde unul dintre cei trei elevi ai mei. Luci, lămureşte-o tu pe domnişoara, te rog!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liberi suntem să compunem din aparenţe figura tuturor realităţilor. Oare noaptea nu se agită pe străzi şi pătrund în locuinţe personagii ciudate, creaţii ale imaginaţiei noastre? Am crezut într-un alb şi îndepărtat teritoriu şi am ascultat, asemenea chemărilor de dincolo de noi, mesagiul unei alte vieţi.

citat celebru din Emil Botta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!