Orașele
Orașele din lume, crescând pe verticală,
ne urcă, fără noimă, din ce în ce mai sus,
iar noi, având în gene pornirea ancestrală,
tânjim fără-ncetare spre polul cel opus.
Purtăm mereu în suflet o sete adormită,
dar resimțită-adesea ca un impuls acut,
s-avem în jurul nostru un soi de recuzită,
din amintiri neșterse venite din trecut
un colț de puritate, cu plante asortate,
în camere obscure, ca nelipsit decor
la porțile deschise de timpul care bate
în pragul neuitării cu cântece de dor.
De vii către origini să regăsești trecutul,
rămas în adormire pe un picior de plai,
vei da peste lume în care nici chiar lutul
nu-l simiți ca altădată acolo unde stai.
Mâhnire fără seamăn pe cuget te apasă,
te simți, fără tăgadă, un biet necunoscut
în lumea agitată de care nu-ți mai pasă
când dorurile toate te cheamă în trecut.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.