Sint un pod

Sint un pod peste riu,
Catre tine mereu,
Pe nimic sprijinit,
Doar pe sufletul meu.

Acest riu nemilos
Ma va sparge-n bucati,
Starea mea o-nteleg,
Dar si tu seama da-ti.

Sint un pod peste riu,
Pe pilonii mei tristi,
Catre tine mereu,
Insa tu nu existi.

Nu-ntelegi ca mi-e greu,
Ca mi-e frig si urat,
Sint greoi si sint fix,
Sint un pod si atat.

Unde-apuc sa ma duc
Sunt silit sa raman
Ca miroase a fier,
Ca miroase a fin.

Si deodata-nteleg
Ca sint trist in zadar,
Pe pilonii mei tristi
Ma cuprind si tresar.

Tu simti tot ce simt eu,
Ba mai grav, ba mai mult,
Plansul tau permanent
Il preiau si il ascult.

Si dau parca ecou
Si vibrez in alt mod,
In picioare calcat
Ca un om, ca un pod.

Sint un pod peste riu,
Sint un pod peste mers,
Cite vanturi m-au scris,
Cite ploi m-au tot sters.

Dar tu nu esti pe mal,
Dar tu nu esti cu ei,
Dar tu nu ma strivesti,
Tu ma tii si ma bei.

Sint un pod ridicat
Peste-un riu incomod,
Sint un pod, esti un riu,
Esti un riu, sunt un pod.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un pod

Sunt un pod peste râu,
Către tine mereu,
Pe nimic sprijinit,
Doar pe sufletul meu.

Acest râu nemilos
Mă va sparge-n bucati,
Starea mea o-nţeleg,
Dar şi tu seama dă-ţi.

Sunt un pod peste râu,
Pe pilonii mei trişti,
Către tine mereu,
Insă tu nu exişti.

Nu-nţelegi că mi-e greu,
Că mi-e frig şi urât,
Sint greoi şi sunt fix,
Sunt un pod şi atât.

Unde-apuc să mă duc
Sunt silit să rămân
Că miroase a fier,
Că miroase a fân.

Şi deodată-nţeleg
Că sunt trist în zadar,
Pe pilonii mei trişti
Mă cuprind şi tresar.

Tu simţi tot ce simt eu,
Ba mai grav, ba mai mult,
Plânsul tău permanent
Il preiau şi-l ascult.

Şi dau parcă ecou
Şi vibrez în alt mod,
În picioare călcat
Ca un om, ca un pod.

Sunt un pod peste râu,
Sunt un pod peste mers,
Câte vânturi m-au scris,
Câte ploi m-au tot şters.

Dar tu nu eşti pe mal,
Dar tu nu eşti cu ei,
Dar tu nu mă striveşti,
Tu mă ţii şi mă bei.

Sunt un pod ridicat
Peste-un râu incomod,
Sunt un pod, eşti un râu,
Eşti un râu, sunt un pod.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorul

Intr-un scenariu de iubire
Eu sint singurul actor
S-ai sa-mi poti citi-n privire
O dorinta de amor.

Sint nebunul ce ofera
Dragoste unei femei
Prea frumoasa-n asta Terra,
Prea frumoasa-ntre femei.

Preamarita intre muze,
Prea iubita pe Pamant,
Fructul ei oprit pe buze...
Pentru asta sint ce sint.

Am sa-mi joc rolul ce doare
S-am s-o fac cu buna-stiinta,
Pana-n clipa grea in care
Am sa trec in nefiinta.

poezie de Alexandru Marius Fugăreţu (2009)
Adăugat de Alexandru Marius Fugăreţu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am sa te-alerg

Nici nu stiu, nimic, ce am.
Sint mereu in greva,
Am ajuns un Adam
Cautind o Eva.

Esti doldora de aur si de stima
Si viata ta nimic nu mai regreta,
Am sa te-alerg din rima-n rima
Pin' ai sa cazi de pe planeta.

Cind pe o stea necunoscuta
Am sa te prind iubito-n brate
Aici esti data disparuta
Si te vor cauta instante.

Ca la-nceput ne-om pune foi
Pe nud. Nu ride, nu sint glume...
Vom fi acolo numai noi
Si de la noi va-ncepe-o lume.

Dar pin' prezentul reprima
Destinul meu ce te regreta,
Am sa te-alerg din rima-n rima
Pin' ai sa cazi de pe planeta.

Ca asta-i situtia reala
De care te mindresti orbeste,
Iubesti pe-acel care te-nseala,
Inseli pe-acel ce te iubeste.

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma recunosc,ma regasesc

Ma “recunosc”, caci nu ma pot “cunoaste”
Si nu-nteleg, cind Mi-esti necunoscut,
Cind nu Te vad, m-am cufundat in noapte,
Cind Te gasesc, gasesc un inceput.

Ma recunosc in leaganul din casa,
Ma recunosc si-n plins si-n gingurit,
Ma recunosc si-n cel plecat din casa,
Ma recunosc si-n toate m-am gasit.

Dar cine sint, de unde vin si unde,
Spre ce ma-ndrept, spre ce liman m-avint,
Eu nu cunosc si nici nu pot patrunde,
Iar truda mea e goana dupa vint.

Sint fiul ratacit ce-a fost departe,
Fara parinti, far-casa, doar cu chin.
Sint cel ce se pierduse fara moarte,
Strin de toti si siesi tot strain.

Ma-ntorc acum-napoi si-mi caut dorul.
Te caut iar, si iar ma las gasit.
Iar Te cunosc si-mi recunosc izvorul;
Ma recunosc in Cel ce m-a gasit.

Ma recunosc in trecatorul astazi,
Dar sint flamind de timpul infinit.
Nu stiu ce sknt, dar recunosc in mine
Un Dumnezeu ce-n fine m-a gasit.

Ma recunoasc, caci nu ma pot cunoaste
Si nu-nteleg, cind mi-esti necunoscut;
Cind nu-mi vorbesti, cind negura ma paste
Nu sint nimic, dar SUNT cind Te-am vazut.

poezie de Daniel Branzai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fara prieteni

Sint singura si ard ca luminarea
La fuga ard toti anii mai frumosi
In viata eu cunosc doar disperarea
si greul il cunosc tot pe de rost.
Prieteni n-am, dar am avut
Insa invidia mai des ii insoteste,
Cu timpul ei mi-au devenit dusmani
Si lumea toata-mi dovedeste.
Dar, poate eu sint vinovata?
Ca spatele toti mi-au intors,
Incredere aveam in lumea toata
Si asta-ntors viata pe dos.

poezie de Lilia Bat
Adăugat de Lilia Bat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret

Ca un savant din vremuri vechi
Imi plimb prin cafenele mutra
Am par in nas si in urechi
Si-aduc putin cu Brahmaputra
Mi-e capul bleg si lataret
Picioare: doua prajine
Si-un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine.

Desi sint tont si fonf si slut
Si am o masca incolora
De cimpanzeu sau de mamut
Toate femeile m-adora
De sint urit si nataflet
Si n-am nici muschi, nici intestine
Un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine!

Sint stirb si timp si am pistrui
Si o alura imbecila
In loc de nas, am un cucui
Si-s cocirjat ca o gorila
N-am simpatii si n-am dispret
Si n-am nici maniere fine
Un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine.

Sint mare cit un napirstoc
Si poti sa ma masori cu cotul
Din loje, nu ma vad de loc
Si in tramvai, ma pierd cu totul
Si-asa cum sint de fleculet
Incit ma poti in palma tine
Un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine!

Am trupul plin de vinatai
Si pe chelie, fire crete
Si am luat chiar premiu'ntii
La un concurs de frumusete
Si daca n-am profil semet
Nici umeri lati, nici solduri pline
Un singur lucru am maret
Si-mi pare bine!

Cind intru-n baie voluptos,
Urmat de membrele-mi confuze
Ma simt atita de frumos
De parc-as fi ales de muze
Ma oglindesc si-n mod glumet
Ma felicit si-mi zic in mine:
Un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine

In fine sint un specimen
Cum nu-i al doilea sub soare,
Port pijama si port joben
Si bataturi port la picioare
De n-am la Academie jet
Si n-am smaralde sau rubine
Un singur lucru am de pret!

poezie celebră de Ion Pribeagu (mai 1973)
Adăugat de Marius Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paduri de ger

Ma plimb printre voi ca printr-o cetate
Unde frigul a pus lanturi si peceti
In dreapta si-n stinga stau drept marturie
Doar trunchiuri bolnave, trase prin sageti

E noapte si ninge, sint aici inchisa
Mi-e frig si mi-e ceata, parca as muri
Daca m-ar invinge frigurile noptii
Mi-as trage zapada si m-as inveli.

Ce uituc mi-e gindul, ce strain mi-e ochiul
De toate acestea: departe, neantul.
De ma trezesc miine din aceasta stare
Sint acelasi, omul sau poate sint altul?

S-a-ncarcat padurea de puieti de fag.
S-a cioplit orarul timpului in cuci.
Ah, copacii acestia cu privirea fixa
Cu tristete verde amintind de lunci

Si de primavara pe un cimp albastru
Peste care parca ieri, ma mai plimbam
Ca un cal maiastru ratacit prin spatii
Estompate-n plinsuri strinse amalgam.

Dar ma plimb prin spatii inrosite-n singe
Unde risul moare in scuipat de clown
Unde crima striga din pumnalul ranii
De unde incepe transplantul de pom.

Altoiti si rosii, pomiia acestia pling
Altfel decit ieri, cind mai erau oameni,
Ca niste pesti tac timpul unicorn
Si nasc moartea mortii fara funeralii.

Daca se deschide miine-acest palat
De clestar, in care sint mincat de-nghet
Voi putea eu oare lua cu mine rana
Ce zgindara pana rupta, de poet?

Ah, paduri uscate si cindva umane
Bintuite vesnic de blestem si lacrimi,
Ce farmec va tine intre uscaciune
Si rugi de calugar, chinuit de patimi?

Miine voi fi poate si eu un copac
Cu scorburi cochete pentru cuci hai-hui,
Dar pina atuncea dorm inca sub vreascuri
Si mi-e frig, mi-e foame si-s a nimanui.

Vreau sa-mi cint un cintec despre inorogi
Si despre sori tainici acum la culcare
Despre iubiri ample care s-au uscat
Lasind doar in mine o cerneala moale

Cu care scriu zilnic un jurnal de bord
Pentru pleoape grele si care n-au somn.

Vreau sa dorm sub frunze dara nu sint frunze,
Vreau sa dorm sub stele, dar sint inghetate.
Ma uit iara fix, aiurit spre tine
Ma veghezi, adorm. Mi-e bine, mi-e moarte.

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferintile dragostei sint cele mai dureroase, insa cel ce nu sufera nu stie sa iubeasca.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Candraman Anna-Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai plecat...

Ai plecat… cred c-am plins…
Diafana si dulce…
Un aveam un raspuns
Sub un cer ca o cruce...

Si acum... ce sa sper?!
N-am stiut sa exist...
Azi sint singur si pier
In tacere si trist...

Azi respir si mai sint...
Miine vine un val...
Adus poate de vint
Pe o coama de cal…

Sa respir mai incerc,
Sa te-astept… s-a afirsit…
Lumea nu e un cerc,
Ci un biet infinit...

Ce de visuri aveam...
N-am stiut ca visez...
Disperat te iubeam,
Precum Soimul Maltez…

Si regret c-am trait…
Si respir ca in vis...
Poate ca te-am ranit...
Si de-aceea ti-am zis…

Ai plecat… cred c-am plins…
Diafana si dulce…
Nu aveam un raspuns…
Sub un cer ca o cruce...

poezie de Ioan Lila
Adăugat de Melania Stoicanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mic cum sint, m-or priDde poate
De at tugi se scap de tosrel
Dri de liri9oaia mea
Mult md doare inima!

catren de Nina Cassian din Nică fără frică, Ed Ion Creangă - 1976
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii, toţi, mă-ntreabă "ce virstă aveţi?" Mi-e jenă să spun! Nu sInt fată, n-ascund vîrsta, fiindcă eu, cînd mă scol dimineaţa, rîd. Cam atît despre umor.

citat clasic din Nicu Constantin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentul lanei

Am si sentimentul lânei -
Nu stiu de ce-ti spun asta,
Probabil ca m-ai intrebat,
Mi-ai cerut un inventar al
Sentimentelor.

Le am pe toate, am sentimentul tuturor
Stofelor, si acum îmi dau seama
Ca-l am si pe-al
Medalionului. Am rămas cu ochii pironiti acolo.
El mă sageta.
E bine daca-ti poarta de grija.
Eu nu prea port de grija - am alte calitati,
Dar nu port de grija.
N-am timp. Daca mă tii la git, da.

Hai să te descriu, tot trebuie să fac ceva
Dar tie-ti sta bine-ntre bijuterii.
Trebuie să te descriu o data cu bijuteriile tale.
Esti buna pentru arheologii viitorului,
Numai camee, paftale, inele, bratari.
Imediat as putea localiza secolul si tara.
Aurul te iubeste. Sint gelos.
Bijuteriile să mi le descrii tu. Aici trebuie
Finete de femeie.
Parul tau strins mă aduna de pe drumuri.
Altfel as tot alerga-ncolo si-ncoace
Dupa cum filfiie, dupa cum dai din cap.
De mult ne tot promitem
Să ne scriem din camere alaturate
Să ne trimitem scrisori, din ora-n ora,
Ca buletinele medicale,
Numai ca ale noastre ar fi buletine
De sanatate.
Ar trebui să se dea din când în când
Cite-o stire despre amorul unei perechi,
Luate la întâmplare, dar să fie tipica,
Asa ca noi…
Ori nu te-am intrebat: tu esti tipica?
Da? Bine. Sint linistit.
Putem sta de vorba deschis,
Ne putem spune toate secretele.
Greu mai gasesti astazi
O iubire tipica, sanatoasa.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt Cel ce sunt

Sunt Piinea vietii ce-am venit sa va ridic din moarte,
Sunt Bob zdrobit si macinat; sunt Cel venit sa poarte.
Sunt Trupul frint si inchinat, sunt Jertfa din altare.
Sunt singe scurs pentru pacat, sunt Miel pentru iertare.

Mincati copii, Mi-e trupul tot ospat de pomenire,
Beti vinul ros’, ca-n singe sfint e sat pentr-omenire.
Mincati si beti, din rani ce mor, luati viata pentru viata,;
Din Leul mort, in stup cuprins, gustati si luati dulceata.

M-am coborit din cer la voi in dar si-n oferire,
Mincati si beti, primiti si luati, sunt pentru ispasire.
Veniti cu toti, sint din destul, e loc pentru oricine.
Eu chem si-astept, iubesc si pling, Ma fring si pentru tine.

Nu vreau sa pierd, vreau sa intorc, sint pentru mintuire,
Sunt Staul pentru cel pierdut, sunt Usa de iubire.
Mi-e trupul frint ca sa intrati si-s stors pentru spalare.
Sunt si Pastor, sunt si Cuvint, sunt pentru inchinare.

Din vesnicia fara timp, M-am rupt pentr-o clipita
Si-am coborit din infinit in lumea cea finita.
Sunt totusi Eu, sunt necuprins, sunt Dumnezeu prin Sine,
De nu veniti, ramin si sunt; pieri-veti in rusine.

poezie de Daniel Branzai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerete lm-ista

Coridoare lungi si uniforme albastre-
Sint ani ai tineretii noastre,
Cand trecem peste diferite firi,
Cand luam cu noi doar amintiri.

Sintem si Phoenix, dar uneori si vulturi,
Sintem deschisi, insa purtam si scuturi,
Iertam, gresim, cerem ragaz,
Insa ne curg si lacrimi pe obraz.

Avem un tel: ascensiunea,
Insa pe drum luptam cu lumea,
Avem prieteni, dar si dusmani
Ii vom avea si peste ani.

Noi ne-am ales aceasta soarta
Lasandu-ne parintii-n poarta...
O sa ne-ntoarcem noi la ei
Cand le-or sosi anii cei grei.

poezie de Alexandru Marius Fugăreţu (2009)
Adăugat de Alexandru Marius Fugăreţu
Comentează! | Votează! | Copiază!

MUNCA DE PARTID

Ma numesc Popescu Lica,
Muncitor cu leafa mica
la o sera de tomate
de doi ani societate.
Membru de partid din vara,
c-o tinuta exemplara
si in fapte,si in vorbe,
am chiar un dosar cu probe.
Dar acum nu-mi fac reclama
si nici gind darea de seama
sa o laud ,sa o critic,
chiar va spun:sint apolitic.
In partid eu n-am intrat
ca sa fiu salariat
ci sa lupt in contra cui...
dar nu asta voi sa spui.
Vreau sa spun :ieri la sedinta,
si va jur am cunostinta
despre ce s-a petrecut
si fac totul cunoscut.
Actualul secretar
scoase-o cheie din sertar
si i-o-mpinse doamnei Mita
care pleaca cu cheita.
Iar cind paza s-a dat
secretarul s-a scuzat,
s-a-ncuiat in cabinet
spre-a citi un document,
zise el:"foarte secret".
Dar eu, om mai intimplat,
nu ma las manipulat
chiar asa de toti miseii
si fac uz de...borta cheii.
Secretarul si cu Mita
au continuat sedinta...
in ce fel sa-i pui la zid,
dar ,asta-i munca de partid.
Insa uite-comitetul
vrea sa stie,cabinetul
a fost folosit legal?
De-aia fac si eu scandal,
vreau procesul verbal,
nu ca sint gelos pe Mita,
dar...sa-nregistram sedinta.

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mac - mac

In tramvaiul care duce
Din Lipscani in Ghica Tei
Plin cu lume anonima
De barbati si de femei,
La o statie din centru
Sau de prin imprejurimi,
S-a urcat o cuconita
Cu superbe rotunjimi,
Trup felin, plin de ispite
Dar, rotund si voinicel
Parca-ar fi sculptat de dalta
Lui Rodin sau Praxitel,
Dupa ea, se urc-un tinar -

Tip de donjuan sadea -
Care nu stiu din ce pricini
Se cam indesa in ea
Doamna foarte indignata
L-a privit cu mult temei
Insa tot mai mult magarul
Se-ndesa in... viata ei
Ca deodata cuconita
Nu s-a mai putut abtine
Si i-a spus:

- Asculta june,
Nu te simti sau nu ti-e bine?
Ce te-ndesi ca la pomana
Cind nici nu stiu cine esti
Cu metode de-astea brute
Crezi c-ai sa ma cuceresti?
Afla ca sint doctorita
Chiar de nu m-arata fata
Si-ti fac una s-o tii minte
Toata viata, toata viata!
Ca de mai m-atingi odata
Peste trup sau peste brate
Ti-o tai jos, in bucatele
Imediat si-o dau la rate!

Iar femeile vreo zece
Din tramvaiul cel sarac,
Incepura toate odata:
Mac, mac, mac. mac!

poezie satirică de Ion Pribeagu (1973)
Adăugat de Marius Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cind faci aprecieri, pozitive sau negative, despre un om, despre faptele sau opera lui, nu uita ca acestea sint implicit si un certificat ce ti-l dai cu privire la puterea si nivelul propriului tau spirit critic.

aforism celebru de Lucian Blaga
Adăugat de olgatza1246
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia florii din glastra

Ploaia se uita la mine prin geam.
Prin geam
la ploaie ma uit.
Straveziul
E un obstacol temut:
Exista,
Fiind socotit inexistent.
Ma-ncalzesc la calorifer.
Beau apa de la robinet.
Ascult muzica.
Oaspetii ma lauda.
Sint floare cu apartament.
Trista-s:
Ma tine frumoasa si inflorita
Ceea ce usuca omul-
Schimbarea de pamint
La radacina.

poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu esti

tu esti Doamne
lumina care-mi invesmanteaza
sufletul
tu te arati in toata
zidirea ta
tu esti calauzitorul pe
drumul catre vesnicie
tu esti soarele ce rasare
pe cerul vietii mele
tu esti Tatal meu si
Facatorul
care-ti reversi iubirea
peste faptura ta
tu ne-ai daruit viata eterna
eu nu pot sa-ti darui
decat inima mea
si nadejdea de-a fi langa
tine pentru totdeauna.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picura ploaia

Picura ploaia,
Pe trupu-ti ud si-nlacrimat
Picura ploaia,
Si ai plecat.

Si trupu-ti sincer
In apa se destrama;
Ma sint stingher
Si azi mi-e teama!

Te simt aproape
Te vad zimbind,
Pe-ntinse ape
Rar clipocind.

Hai vino iar
Sa fim din nou un vis
Acum macar
In ploaia paradis.

Te vad plingind,
Si stii ca n-am sa-ti cer
Ca suspinand
Sa pleci din nou stingher.

Picura plaoia
Si ochii-s uzi iubite
Picura plaia-n
Sperante nemplinite!

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!