Paduri de ger

Ma plimb printre voi ca printr-o cetate
Unde frigul a pus lanturi si peceti
In dreapta si-n stinga stau drept marturie
Doar trunchiuri bolnave, trase prin sageti

E noapte si ninge, sint aici inchisa
Mi-e frig si mi-e ceata, parca as muri
Daca m-ar invinge frigurile noptii
Mi-as trage zapada si m-as inveli.

Ce uituc mi-e gindul, ce strain mi-e ochiul
De toate acestea: departe, neantul.
De ma trezesc miine din aceasta stare
Sint acelasi, omul sau poate sint altul?

S-a-ncarcat padurea de puieti de fag.
S-a cioplit orarul timpului in cuci.
Ah, copacii acestia cu privirea fixa
Cu tristete verde amintind de lunci

Si de primavara pe un cimp albastru
Peste care parca ieri, ma mai plimbam
Ca un cal maiastru ratacit prin spatii
Estompate-n plinsuri strinse amalgam.

Dar ma plimb prin spatii inrosite-n singe
Unde risul moare in scuipat de clown
Unde crima striga din pumnalul ranii
De unde incepe transplantul de pom.

Altoiti si rosii, pomiia acestia pling
Altfel decit ieri, cind mai erau oameni,
Ca niste pesti tac timpul unicorn
Si nasc moartea mortii fara funeralii.

Daca se deschide miine-acest palat
De clestar, in care sint mincat de-nghet
Voi putea eu oare lua cu mine rana
Ce zgindara pana rupta, de poet?

Ah, paduri uscate si cindva umane
Bintuite vesnic de blestem si lacrimi,
Ce farmec va tine intre uscaciune
Si rugi de calugar, chinuit de patimi?

Miine voi fi poate si eu un copac
Cu scorburi cochete pentru cuci hai-hui,
Dar pina atuncea dorm inca sub vreascuri
Si mi-e frig, mi-e foame si-s a nimanui.

Vreau sa-mi cint un cintec despre inorogi
Si despre sori tainici acum la culcare
Despre iubiri ample care s-au uscat
Lasind doar in mine o cerneala moale

Cu care scriu zilnic un jurnal de bord
Pentru pleoape grele si care n-au somn.

Vreau sa dorm sub frunze dara nu sint frunze,
Vreau sa dorm sub stele, dar sint inghetate.
Ma uit iara fix, aiurit spre tine
Ma veghezi, adorm. Mi-e bine, mi-e moarte.

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sint un pod

Sint un pod peste riu,
Catre tine mereu,
Pe nimic sprijinit,
Doar pe sufletul meu.

Acest riu nemilos
Ma va sparge-n bucati,
Starea mea o-nteleg,
Dar si tu seama da-ti.

Sint un pod peste riu,
Pe pilonii mei tristi,
Catre tine mereu,
Insa tu nu existi.

Nu-ntelegi ca mi-e greu,
Ca mi-e frig si urat,
Sint greoi si sint fix,
Sint un pod si atat.

Unde-apuc sa ma duc
Sunt silit sa raman
Ca miroase a fier,
Ca miroase a fin.

Si deodata-nteleg
Ca sint trist in zadar,
Pe pilonii mei tristi
Ma cuprind si tresar.

Tu simti tot ce simt eu,
Ba mai grav, ba mai mult,
Plansul tau permanent
Il preiau si il ascult.

Si dau parca ecou
Si vibrez in alt mod,
In picioare calcat
Ca un om, ca un pod.

Sint un pod peste riu,
Sint un pod peste mers,
Cite vanturi m-au scris,
Cite ploi m-au tot sters.

Dar tu nu esti pe mal,
Dar tu nu esti cu ei,
Dar tu nu ma strivesti,
Tu ma tii si ma bei.

Sint un pod ridicat
Peste-un riu incomod,
Sint un pod, esti un riu,
Esti un riu, sunt un pod.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma recunosc,ma regasesc

Ma “recunosc”, caci nu ma pot “cunoaste”
Si nu-nteleg, cind Mi-esti necunoscut,
Cind nu Te vad, m-am cufundat in noapte,
Cind Te gasesc, gasesc un inceput.

Ma recunosc in leaganul din casa,
Ma recunosc si-n plins si-n gingurit,
Ma recunosc si-n cel plecat din casa,
Ma recunosc si-n toate m-am gasit.

Dar cine sint, de unde vin si unde,
Spre ce ma-ndrept, spre ce liman m-avint,
Eu nu cunosc si nici nu pot patrunde,
Iar truda mea e goana dupa vint.

Sint fiul ratacit ce-a fost departe,
Fara parinti, far-casa, doar cu chin.
Sint cel ce se pierduse fara moarte,
Strin de toti si siesi tot strain.

Ma-ntorc acum-napoi si-mi caut dorul.
Te caut iar, si iar ma las gasit.
Iar Te cunosc si-mi recunosc izvorul;
Ma recunosc in Cel ce m-a gasit.

Ma recunosc in trecatorul astazi,
Dar sint flamind de timpul infinit.
Nu stiu ce sknt, dar recunosc in mine
Un Dumnezeu ce-n fine m-a gasit.

Ma recunoasc, caci nu ma pot cunoaste
Si nu-nteleg, cind mi-esti necunoscut;
Cind nu-mi vorbesti, cind negura ma paste
Nu sint nimic, dar SUNT cind Te-am vazut.

poezie de Daniel Branzai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt Cel ce sunt

Sunt Piinea vietii ce-am venit sa va ridic din moarte,
Sunt Bob zdrobit si macinat; sunt Cel venit sa poarte.
Sunt Trupul frint si inchinat, sunt Jertfa din altare.
Sunt singe scurs pentru pacat, sunt Miel pentru iertare.

Mincati copii, Mi-e trupul tot ospat de pomenire,
Beti vinul ros’, ca-n singe sfint e sat pentr-omenire.
Mincati si beti, din rani ce mor, luati viata pentru viata,;
Din Leul mort, in stup cuprins, gustati si luati dulceata.

M-am coborit din cer la voi in dar si-n oferire,
Mincati si beti, primiti si luati, sunt pentru ispasire.
Veniti cu toti, sint din destul, e loc pentru oricine.
Eu chem si-astept, iubesc si pling, Ma fring si pentru tine.

Nu vreau sa pierd, vreau sa intorc, sint pentru mintuire,
Sunt Staul pentru cel pierdut, sunt Usa de iubire.
Mi-e trupul frint ca sa intrati si-s stors pentru spalare.
Sunt si Pastor, sunt si Cuvint, sunt pentru inchinare.

Din vesnicia fara timp, M-am rupt pentr-o clipita
Si-am coborit din infinit in lumea cea finita.
Sunt totusi Eu, sunt necuprins, sunt Dumnezeu prin Sine,
De nu veniti, ramin si sunt; pieri-veti in rusine.

poezie de Daniel Branzai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e frig de frigul

Mi-e frig de frigul celui ce-o sa plece
şi nu va mai veni-napoi, în veci,
şi haina din cuier devine rece
şi mânecile la camaşi mi-s reci.

Mi-e frig de frigul omului pe care,
Îndata ce în glorie s-a frânt,
Familia l-a dus la-nmormântare
şi l-a lasat acolo, în pamânt.

Mi-e frig de frigul lui, acum, că ploua
si-n cimitir e apa cu prisos,
În timp ce viata ne e data noua,
El zace în sicriu acolo, jos.

Mi-e frig de frigul nopţilor de iarna,
Când respirând prin viscole, postum,
Nameţii vor începe sa se-aştearna
si el, sarmanul, se preface-n scrum.

Mi-e frig de frigul ţurţurilor care
Vor atârna plângând de crucea sa,
Când lacrimile noastre funerare,
În cinic scăzământ, se vor usca.

Mi-e frig de frigul cerului pe unde
Îşi joaca rolul ultim şi-i e greu,
Ca îl priveste însuşi Dumnezeu,
şi dintr-odata, prin schimbari
profunde,
Mi-e frig de frigul lui.
Mi-e frig de frigul meu.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor...
Mi-e dor de tot ce ar fi putut să fie
Mi-e dor de viaţă, ca de bucurie.
Mi-e dor de tine, vis neîmplinit
Mi-e dor de clipa fără de sfârşit.

Mi-e dor de vise care-s împlinite
Mi-e dor de taine nedescoperite.
Mi-e dor de tot ce e frumos pe lume
Mi-e dor de mine şi mi-e dor de... Tine.

Putea să fie, dar păcat, n-a fost
Acum, când îmi doream mai mult un rost
Unde am greşit şi ce-am cerut eu oare?!
Lasă-mi măcar speranţă-n inima ce doare.

Rămâne doar o amintire dragă
E trist, dar pentru o viaţă-ntreagă...
Iubire veşnică de tu vei dărui,
Dragoste nemărginită vei găsi.

poezie de Mariana Simionescu (10 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret

Ca un savant din vremuri vechi
Imi plimb prin cafenele mutra
Am par in nas si in urechi
Si-aduc putin cu Brahmaputra
Mi-e capul bleg si lataret
Picioare: doua prajine
Si-un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine.

Desi sint tont si fonf si slut
Si am o masca incolora
De cimpanzeu sau de mamut
Toate femeile m-adora
De sint urit si nataflet
Si n-am nici muschi, nici intestine
Un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine!

Sint stirb si timp si am pistrui
Si o alura imbecila
In loc de nas, am un cucui
Si-s cocirjat ca o gorila
N-am simpatii si n-am dispret
Si n-am nici maniere fine
Un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine.

Sint mare cit un napirstoc
Si poti sa ma masori cu cotul
Din loje, nu ma vad de loc
Si in tramvai, ma pierd cu totul
Si-asa cum sint de fleculet
Incit ma poti in palma tine
Un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine!

Am trupul plin de vinatai
Si pe chelie, fire crete
Si am luat chiar premiu'ntii
La un concurs de frumusete
Si daca n-am profil semet
Nici umeri lati, nici solduri pline
Un singur lucru am maret
Si-mi pare bine!

Cind intru-n baie voluptos,
Urmat de membrele-mi confuze
Ma simt atita de frumos
De parc-as fi ales de muze
Ma oglindesc si-n mod glumet
Ma felicit si-mi zic in mine:
Un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine

In fine sint un specimen
Cum nu-i al doilea sub soare,
Port pijama si port joben
Si bataturi port la picioare
De n-am la Academie jet
Si n-am smaralde sau rubine
Un singur lucru am de pret!

poezie celebră de Ion Pribeagu (mai 1973)
Adăugat de Marius Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Mi-e dor de ea, mi-e dor nebun de ochii ei
Mi-e dor s-alerg cu fata mea prin munţi, în văi
Dor ca să stau cu ea lungit pe ţărm de mare
Dor s-o dansez, dor s-o iubesc, dor de uitare

Mi-e dor să dorm şi s-o visez, iar la trezire
Mi-e dor să văd că este încă lângă mine
Dor mi-e s-aud doar vocea ei catifelată
Dor s-o ating, dor să o gust, dor s-o am toată

Mi-e dor să ştiu că e a mea pentru vecie
Mi-e dor să fac mereu cu ea o nebunie
Dor să o muşc şi să o simt cu-nfrigurare
Dor să o văd, dor de-un surâs, şi dorul... doare!

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorul

Intr-un scenariu de iubire
Eu sint singurul actor
S-ai sa-mi poti citi-n privire
O dorinta de amor.

Sint nebunul ce ofera
Dragoste unei femei
Prea frumoasa-n asta Terra,
Prea frumoasa-ntre femei.

Preamarita intre muze,
Prea iubita pe Pamant,
Fructul ei oprit pe buze...
Pentru asta sint ce sint.

Am sa-mi joc rolul ce doare
S-am s-o fac cu buna-stiinta,
Pana-n clipa grea in care
Am sa trec in nefiinta.

poezie de Alexandru Marius Fugăreţu (2009)
Adăugat de Alexandru Marius Fugăreţu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec-descântec

Mi-e sete de stele şi lună,
Mi-e sete de mierea din strună,
Mi-e bine pe-a liniştii scară,
Mi-e ploaie, mi-e pace, mi-e ţară!

Mi-e sete de-albastru şi verde,
De codrul ce-n sine mă pierde,
Mi-e bine cu gândul spre mâine,
Mi-e cântec, mi-e ie, mi-e pâine!

Mi-e sete de frate şi soră,
Mi-e floare, mi-e holdă, mi-e horă,
Mi-e bine, când muguri m-aclamă,
Mi-e înger, mi-e rouă, mi-e mamă!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi uneori mi-e dor de mine... Mi-e dor de tot ce-a fost şi nu mai este, de copilărie, de vremuri apuse! Uneori îmi aduc aminte de trecut, şi mi-e dor de un miros, de un gust, de o voce... Mi-e dor de prieteni pe care nu i-am întâlnit niciodată, de oameni cu care nu am mai vorbit sau mi-e dor de cei care s-au dus şi de cei de la care nu mi-am luat rămas bun. Mi-e dor de lucrurile pe care le-am trăit şi de lucrurile la care am renunţat, şi nu m-am bucurat total. Uneori vreau să găsesc nu ştiu ce... Nu ştiu unde... Să regasesc ceva ce nici măcar nu ştiu ce este sau unde l-am pierdut.
Şi uneori mi-e dor de mine... de cea care am fost.

Ioana Creţu în Şoapte (29 martie 2022)
Adăugat de Ioana Cretu ( C.I)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de vară şi mi-e dor de Soare,
De plaja prinsă-n cuie de aramă,
Când tu păşeşti prin nopţile amare
Şi-mi mângâi clipa înnorată, mamă!

Mi-e dor de vară şi de nepătruns...
Mi-e dor de stele, de copilărie,
Căci ploile tăcerii m-au pătruns.
Mi-e dor să fiu un fulg de păpădie!

Mi-e dor de pace şi de infinit,
De paşii alergând prin universuri
La care să visez n-am îndrăznit...
Doar scormonesc în ele după versuri...

Mi-e dor de val, mi-e dor de albatroşi,
De răsărit şi de apus deodată...
Mi-e dor, mi-e dor de ochii tăi frumoşi,
Mi-e dor de voi, de ia înflorată.

Mi-e dor de vară, de iubiri
Şi de grădina cu trifoi,
Mi-e dor de lumea noastră toată...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine

Mi-e dor de tine iarăşi, doamnă,
Şi mi-e aşa de dor de noi!
Mi-e dor să ne înghită-n noapte
Potoapele de vremi şi ploi,
Să-ţi umplu gura cu poeme
Şi braţele cu nerăbdări,
E-atâta vreme, atâta vreme
Şi mi-e aşa de dor de noi...

Mi-e dor de mine iarăşi, doamnă,
Şi ti-e aşa de dor de noi!
Ne-ngheaţă frigul de pe-afară
Aducerile-aminte-n doi.
Mai ştii ce vară... nesfârşită,
Strângeam in braţe printre ploi?
E-atâta viaţă, atâta viaţă
Şi ţi-e aşa de dor de noi...

Mi-e dor de tine iarăşi, doamnă,
Şi mi-e aşa de dor de noi
Şi ne-aş salva în mii de versuri
Ş-aş pune strunele-napoi
In pieptul tău rămas orfan,
Căzut inert şi gol din... doi,
E-atâta frig, atâta frig
Şi mi-e aşa de dor de noi...

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-mi e să mai ning...

Mi-e toamnă, mi-e vis,
mi-e cântec şi ploi.
Mi-e albastru de-abis
Dureros de noi doi.

Îmi este ninsoare şi-mi este descânt.
Îmi este durere şi-mi este furtună.
Îmi este plecare şi-mi este şi vânt…
Şi alb... si nesomn, şi mi-e lună.

Şi mi-este departe de tine şi frig.
Şi mi-e amurg şi pustiu.
Şi mi-e curcubeu şi-mi e să mai ning.
Şi mi-e, unde eşti, să mai ştiu.

Şi sete îmi este şi iar îmi e dor,
mi-e rană de cântec în gând.
Şi-mi este şi spaimă... şi-mi este şi... nor
de ploi prea albastre plângând

poezie de Lelia Mossora (11 iunie 2003)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

mi-e dor,

mi-e dor de copilăria jucăuşă
unde toată lumea era a mea,
mi-e dor de adolescenţa zburdalnică
unde conta numai dragostea sinceră şi pătimaşă,
mi-e dor de gândul liber, când cugetam fără limite,
mi-e dor de naivitatea sentimentelor ce le aruncam
fără margini şi mă prindeam în jocul iubirii,
mi-e dor de surâsul mamei dojenitor
când făceam câte o boroboaţă,
căci săraca nu putea nici să se încrunte la mine,
mie dor de tot ce îmi e drag şi nu mai este,
mi-e dor de multe sentimente uitate,

mi-e dor.

poezie de Silviu Petrache (octombrie 2009)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine

Aşa, ca de ziua dorului!

Mi-e dor de tine iarăşi, doamnă,
Şi mi-e aşa de dor de noi!
Mi-e dor să ne înghită-n noapte
Potoapele de vremi şi ploi,
Să-ţi umplu gura cu poeme
Şi braţele cu nerăbdări,
E-atâta vreme, atâta vreme
Şi mi-e aşa de dor de noi!

Mi-e dor de mine iarăşi, doamnă,
Şi ti-e aşa de dor de noi!
Ne-ngheaţă frigul de pe-afară
Aducerile-aminte-n doi.
Mai ştii ce vară nesfârşită
Strângeam in braţe printre ploi?
E-atâta viaţă, atâta viaţă
Şi ţi-e aşa de dor de noi!

Mi-e dor de tine iarăşi, doamnă,
Şi mi-e aşa de dor de noi
Şi ne-aş salva în mii de versuri
Ş-aş pune strunele-napoi
In pieptul tău, rămas orfan,
Căzut inert şi gol din... doi,
E-atâta frig, atâta frig
Şi mi-e aşa de dor de noi...

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de părul tău frumos,
Mi-e dor nespus de faţa ta,
Mi-e dor de glasul tău duios,
Mi-e dor de frumuseţea ta.

Mi-e dor de felul tău copilăresc,
Mi-e dor de lacrima sărată a ta,
Mi-e dor de râsul drăgăstos,
Mi-e dor de gingăşia ta.

Mi-e dor nespus de tine, draga mea,
Mi-e dor de sărutul tău duios,
Mi-e dor de veselia ta.
Mi-e dor de tot ce-a fost frumos.

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mi-e bine, când mi-e rău...

când mi-e bine, când mi-e rău,
când mi-e dor de dorul tău,
când sunt eu, când nu sunt eu,
mi se-ntâmplă mai mereu

când e soare, când e nor,
când trăiesc şi când mă mor,
când mă-nalţ, când mă cobor,
ca un fulg purtat în zbor

când nu dorm, când mai adorm,
când mă-mbăt cu cloroform,
să te uit, nu-mi e uşor,
îmi apari, dispari în zori

când mai stau, nu pot să stau,
simt parfumul tău şi-l beau,
îţi aud paşii desculţi,
eşti în mine, nu mă cruţi

când mi-e bine, când mi-e rău,
mi-ai lăsat un of al tău,
îl alung, îl chem mereu,
îl tot car, e tot mai greu

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e milă

Nu mi-e milă de ajuns să iubesc viaţa făpturilor tale,
pe care le-ai facut ca să le ucizi.
Mi-e milă, omule, de tine.
Mi-e milă de copiii tăi plăpînzi.
Mi-e milă că te istoveşti muncind.
Mi-e milă de caii care cad subt povară.
Mi-e milă de cîinele pribeag.
Mi-e milă de păsările care plîng iarna în codrii îngheţaţi.
Mi-e milă de cerbi, căprioare şi iepuri ucişi de omul de
care mi-e milă.
Mi-e milă de vită blîndă, faţă-n faţă cu ucigaşul topor.
Mi-e milă de stejarul doborit din rădăcina lui.
Mi-e milă de toată carnea, de toată vlaga, de toată slăbiciunea.
Mi-e milă de tine, canalie perfidă - javră cu inima seacă şi
cu creierul murdar.
Mi-e milă şi de tine, înfumurat şi prost.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mi-e dor...

Când mi-e dor te scriu în versuri, le găsesc în jurul meu, coborând din universuri, unde am acces doar eu...
Când mi-e dor, privesc departe într-un cer pe care calc, chiar dacă din legi nescrise, legea zero o încalc...
Când mi-e dor adulmec marea, ce adună-un gând pribeag, dintr-o altă depărtare de pe cel mai drag meleag,
Unde rătăceşti prin ceaţă, în decorul unei ierni, unde dorul ne îngheaţă, când ninsoare îmi aşterni...
Când mi-e dor, ascult nocturna, pe Chopin îl chem din neant, să ne fie, doar o clipă, depărtărilor liant...
Când mi-e dor, mai ies din mine şi-n fantoma unui tren, ne-ntâlnim morgane-n gara unde-ţi cânt doar un refren
Dintr-o simfonie-albastră ce-au compus-o ochii mei, pentru ne-ntâlnirea noastră pe nostalgice alei...
Când mi-e dor, mai mor o dată-n partitura unui lied, ca o notă-abandonată-n care dorul îmi închid...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e nichita

mi-e dor de vorbe coapte-n miez de iarna,
mi-e dor de jocul nostru de-a ispita
mi-e foame de cuvinte, dor de sunet
si-n sange, creier, nervi imi e nichita

mi-e prea devreme pentru-asa tacere
mi-e prea tarziu sa cresc la san clipita
mi-e cald, prea cald in iarna asta noua
la antipod; mi-e dor si mi-e nichita

nu-s eu, de data asta, cea tradata,
ca niciodata, nu sunt eu ranita,
mi-e dor nebun de verbe, de poeme
mi-e „rasu’-plansu’’ viu si mi-e nichita

pe urma ta de pasi imi pun sandaua
si tocul ei iti bate-n cuie cripta
in care te ingrop-o amintire
iar eu raman sa-mi fie doar nichita

alerg prin versul lui cu lumanarea
sa descifrez la fumul ei sanscrita
iubirilor de el ciudat cantate
caci, in sfarsit, mi-e dor si mi-e nichita…

poezie de Loredana Tudor Tomescu
Adăugat de Andrada Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!