Singura

Singură am venit pe lume
iar după mine mine nimeni n-a urmat
Deşi la barză m-am rugat
Cu-o rugăminte anume
Să mai aducă un băiat.

De-atunci degeaba-m aşteptat
Că barza-i cam bătrână
Şi poate-a şi uitar
Ce-am rugat-o acum o săptălună
De-atunci mulţi ani trecură-n zbor
Pe barză nu o mai implor,
Caci ştiu ca singură eu voi rămâne
Si tot aşa eu am să plec în altă lume

poezie de Craita Serbanescu
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-am venit pe lume?

Eu n-am venit pe lume să mă aşez la masă
Şi să aştept poeme la mic dejun şi cină;
Când m-am născut în vară, era marea frumoasă
Şi m-a stropit în glumă cu un pahar de vină.

Şi n-a ştiut că vina o voi purta în sânge,
(M-am rătăcit prin viaţă, mai singură ca luna;)
Şi fiecare toamnă, atâtea ploi îmi plânge,
Că le păstrez în mine, să-mi plângă-ntotdeauna.

Eu am venit pe lume, ca un copil cuminte
Şi n-am cerut bomboane, păpuşi sau prăjitură;
Doar aşteptam iubire şi nu ştiam că minte
Cuvântul ce-n altare pe dumnezei se jură.

Şi m-am mutat în mine, cu tot cu poezie
Şi am fugit de lume, în lumea mea albastră,
Să-mi port cu mine crucea, destinul să îmi fie
În lacrima icoanei din strana ei sihastră.

Nu ştie nimeni încă, nu ştiu nici eu ce taină
Păstrează-n ea răspunsul, la întrebări de-o viaţă:
De ce mi-a fost durerea şi adăpost şi haină,
În fiecare noapte şi-n orice dimineaţă?

Îmi va răspunde versul din ultima secundă,
Când voi pleca în lumea de dincolo de mine,
Un vers bolnav de noapte cu rima muribundă,
Călcând pe-un vis de ceară, pe alte căi străine...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barză, barză, ce-ai în cioc ?

Barză, barză, ce-ai în cioc?
Un copil din flori, din stoc.
Unde-l duci aşa grăbită?
La soţia ta iubită.

epigramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (24 ianuarie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacică

Barză moş mânz
aduceţi bolovani
mama lor de perşi
şi de romani

mânz moş barză
ascuţiţi parii
că vin barbarii
pe drum de lut
Zamolxesu' şi Jupiteru'
cui i-a făcut

mânz barză moş
din piatră şi lut
ne-am făcut scut

din moşi
strămoşi.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am bătut cu revolta care s-a vrut stăpână peste mine şi am adunat cu picătura încrederea în mine, să-mi pot afla singură un rost prin lume.

Ela Nicolau în Porţile închise
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi...

M-am sinucis cu-o altă poezie,
Cu-o suferinţă-n plus m-am procopsit,
Pot spune, totuşi, că sunt încă vie
Deşi... în mine iarăşi am murit.
O nouă zi, o nouă agonie.
Absenţa ta de clipe s-a lipit!
Clepsidra frânge visele şi ştie
Că moartea dintre versuri a zâmbit.
Se răzvrătesc cuvintele şi mie,
Mi-e dor de ora-n care te-am zărit;
Aş schilodi un veac, de nebunie,
Să şterg blestemul ce mi te-a răpit!
Mai vărs un gând pe coala de hârtie,
Mai beau otrava unui dor smintit,
Iubirea ta în mine-i încă vie
Deşi... cu moartea ai plecat grăbit.
M-am sinucis c-o altă poezie,
C-o suferinţă-n plus m-am procopsit,
Deşi pe-afară par atât de vie,
Pot spune că în mine am murit...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără mine

Voi pleca singură,
Fără mine,
Sluga mea cea credincioasă
De-o viaţă,
Pentru că numai eu
M-am însoţit
În drumul anevoios
Spre Eben-Ezer.

Voi pleca singură,
Fără mine,
Către Elyoenai.
Voi arde odată
Cu uleiul de măsline
Al Menorei,
Până la mistuirea
Flăcării albastre
Din al şaptelea braţ.

E-adevărat,
În timpul Jertfei de Seară,
După atâta Arderedetot,
Despărţirea asta
Nu mai doare.

Până târziu,
Până departe,
Până la Manahat,
Voi ajunge
În sfârşit...
Singură,
Fără mine.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (martie 2011, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supliciul revederii tale

Citeam cuvinte împreună
te-am recunoscut de-atunci
de-atunci de la ultima noastră întâlnire
de-atunci dinainte de noi de acum
de-atunci de când am inventat iubirea

te iubesc în limita literelor
care pot forma o infinitate de cuvinte

îţi decupez privirea şi
mi-o cos pe încheietura mâinii
pentru a scrie poezii...

pătrunzi pe holul prelung
răpit în fiecare privire
de infinitatea iubirii mele
de fiecare dată când te văd
te reflecţi în pupila mea
asta înseamnă că te port în mine?

poezie de Mălina Elena Grigoriţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo de unde nimeni nu se intoarce

cand toti sunt fericiti si eu sunt melancolic,
cand toti au placerea, in lume sa traiasca,
cand toti se iubesc si pe mine ma ignora,
atunci mi se vad pasii, lenti, nefericiti
as vrea sa plec din lumea asta, trista, mohorata,
sa nu mai stiu de nimeni dar sa mor fericit,
sa ma ingropati fara mila in groapa cea adanca,
sa plec din lumea in care nimeni nu m-a iubit,
caci moartea este vie, s-am sa traiesc etern,
etern in natura, in campul inverzit
am sa plutesc in aer precum o porumbita,
atunci in acea clipa am sa fiu fericit,
dar sunt un muribund, neiubit de nimeni,
nimeni nu ma poarta macar in al sau gand,
cand frunze ingalbenite, se vor asterne peste mine,
nimeni nu va veni la al meu mormant,
dar sunt nevoit sa traiesc nefericit,
nezambind nicicand fiind mohorat,
as vrea sa plec acolo de unde nimeni nu se intoarce,
caci sunt un biet baiat cu chipul prea urat

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lacrimă îţi stă să cadă...

m-ai rugat să plec,
crezând că îţi va fi mă bine,
crezând că eu, izvor îţi sec,
crezând că-s lacrima ce plouă peste tine..

şi am plecat,
şi ploile n-au încetat să cadă,
şi eu şi tu cu trupul aplecat,
încovoiaţi în noi, ne stoarcem vechea rană

m-ai rugat să te uit,
te rog mă iartă, n-a depins numai de mine,
de-atunci în nopţi sunt mohorât,
vorbeşte un nebun din mine despre tine..

şi nu mai dorm,
pe tine somnul poate te mai caută,
când te-ntâlnesc, văd cum priveşti,
din ochii... o lacrimă îţi stă să cadă

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne pitim să visăm

Într-o zi am spart cu inima o alună,
Înăuntru era zâna frumoasă, deşteaptă şi bună.
Am ajutat-o să păşească lângă mine în lume,
M-am rugat la stele s-o mângâie c-un nume.

De-atunci îngerii îi spun Floare Albastră,
Face piruete fierbinţi pentru inima noastră,
Ne promitem iubire sub soare, sub lună,
Apoi ne pitim să visăm într-o nouă alună!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petru

Isus, Cuvântul întrupat,
În lume la noi a venit.
Era divin, adevărat,
Dar pentru mine S-a smerit.

Pe mulţi din lume i-a chemat,
Le-a zis să vină şi să vadă
Cum viaţă nouă le va da
La cei ce-n El vor vrea să creadă.

Şi Simon L-a urmat pe El,
Crezând că El este Hristos.
Şi-a fost schimbat de Dumnezeu
Şi din păcat a fost el scos.

De-atunci el nu mai este Simon,
Ci Petru este el acum,
Iar viaţa lui este lumină
Trecutul lui deja e scrum.

Vreau să-ţi spun: şi eu sunt Petru!
Şi viaţa mea El a schimbat!
Nu mai sunt Simon! Da, sunt Petru,
Căci Simonul a decedat!

Nu mai sunt rău, ci bun eu sunt!
Nu sunt curvar! Ci sunt fidel!
Nu sunt beţiv! Veghez crezând!
Nu-s păcătos! Iertat de El!

Nu mă răzbun, vreau să fac bine.
Nu-s mânios, ci sunt om blând.
Şi vreau să-ţi spun astăzi şi ţie:
Simon să fii cât ai de gând?!

Nu ezita să fii schimbat.
Urmează-L astăzi pe Mesia!
Vino la El să fii salvat.
Primeşte astăzi veşnicia!

poezie de Adrian Blajinschi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia cuibului de barză

O barză şi-a făcut odată
Cuib la Dumnezeu la poartă,
Dar acolo sfinţii toţi
I-au dat gură ca la hoţi.

Barza şi-a făcut îndată
Cuib în stâlp la noi la poartă.
Eu, copil cu mintea-ngustă,

M-am uitat la ea sub fustă!

Şi-a plecat... n-a mai venit.
Doamne, cât m-a cicălit
Mama, şi cât m-a certat:
Ce păcat, vai, ce păcat!

Păsările cerului sunt libere, mi-a spus în şoaptă,
Să scoată pui la Dumnezeu la poartă!

Vremea trece, moartea vine,
Şi-a făcut un cuib în mine,
Cuib în care mai coboară
Câte-o mierlă, câte-o cioară,
Câte-o barză de pripas,
Niciodată barza mea.
Numai cuibul mi-a rămas,
Numai cuibul mă mai vrea.

Suflete, de ce ţi-e bine?
Suflete, de ce ţi-e rău?
Barza care nu mai vine
Şi-a făcut un cuib în tine
Şi-a rămas în cuibul tău.

Suflete, de ce ţi-e bine?
Cuibule, de ce ţi-e rău?

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (21 ianuarie 1998)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa

Aş vrea să fii acum cu mine,
Să te simt lângă mine.
Să simt mirosul pielii tale.
Aş vrea să-ţi sărut ochii, pleoapele, Mâinile şi buzele fierbinţi...
Aş vrea să fim o singură fiinţă.
Un singur suflet,
O singură respiraţie.
Aş vrea să fii acum cu mine!

poezie de Alexandra Mihai
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşul...

La mine n-a fost Moşul... niciodată
L-am aşteptat mereu cu pantofi rupţi
Şi cremă n-am avut măcar odată,
I-am şters cu lacrimi... dar n-a fost de-ajuns...

L-am implorat să vină să-mi aducă
Măcar o bombonică, ca să ştiu
Că inimioara mea este curată...
Iubită doar un pic aş vrea să fiu.

Eu l-am rugat pantofi să îmi aducă
I-aş fi păstrat ascunşi în lumea mea
Şi aş fi mers desculţă în toţi anii,
Să-i am curaţi atunci când el ar vrea.

E lumea mea... un univers ce doare,
Şi nimeni nu mă vrea în visul lui,
Sunt singurică... doar cu a mea vină,
Că m-am născut..., şi sunt a nimănui...

poezie pentru copii de Dan Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SUNT DE VINA ?

Sunt de vină oare,
Că am venit pe lume,
În viaţa asta trecătoare,
Spune ursitoare, spune?

Când am venit se ştie,
Am plâns neştiutor,
Nu ştiam că viaţa o să fie
Un cântec tulburător.

Copil fiind m-am bucurat
De tot ce era frumos,
Acum poate am uitat
De acel băiat timid, sfios.

Am crescut. Plecat în lume,
Să înfrunt urcuşul vieţii
Bucuros nici nu pot spune,
Acum la vârsta bătrâneţii.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaiţa mea e supărată foc... I-am destăinuit păţania ciocănitoarei şi de-atunci şi-a pierdut încrederea în mine. O săptămână întreagă am rugat-o până să-şi ţină cuvântul, să-mi spună cum au căpătat păsările penele lor aşa de minunate la vedere.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, În fel şi fel de feţe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fatum

Recunosc...
am fost adus de o barză,
albă-n pene cu cioc roşu,
dar aşa cum spunea moşu'
noi,
când vom ajunge varză
cu nicio funcţie trează
vom fi duşi tot de o barză...
neagră-n clonţ şi-n peană neagră.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singură

Singură trec printre ape
Singură, singură iară
Ochiul luminii aproape
Plânge cu lacrimi de ceară.
Singură stau lângă mare
Singură, singură-n rugă
Stau lângă-un capăt de zare
Zarea-i pornită să fugă.

Singură stau lângă Tine
Mâinile-s aripi tăcute
Cad în departe străine
Stele de lut desfăcute.

Singură vin să Te caut
Singură-aştept şi mă doare
Cântă departe un flaut
Cântă cu mine şi moare...

poezie de Adriana Cristea (12 decembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată ziua vezi o mulţime de oameni. Vorbeşti cu ei, râzi cu ei, ai chiar prieteni, iubeşti câteodată, crezi să te înţelegi, ba şi comuniezi şi nu pot zice că uneori nu reuşeşti s-o faci. Dar toate acestea nu te împiedică să fii singură, îngrozitor de singură. Eşti legată de solitudinea ta pentru todeauna, de todeauna. Sunt eu şi numai eu şi tot timpul gândesc, deci mă schimb tot timpul, deci nimeni nu mă poate cunoaşte cu adevărat. Eu mă ştiu, mă înţeleg şi nu mă ştiu şi nu mă înţeleg decâat pe mine, pe nimeni altul decât mine. Eu mă iubesc şi mă dispreţuiesc şi uneori aş vrea să mă bat – atât de dezgustător de imperfectă mă simt.

Jeni Acterian în Jurnalul unei fete greu de mulţumit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost o singură dată în viaţă atât de apropiaţi încât nimic nu mai putea să stânjenească prietenia, frăţia noastră, şi nu mai rămăsese între noi decât o punte minusculă, în clipa în care te pregăteai să păşeşti pe ea, te-am întrebat: "Vrei să treci puntea ca să vii la mine?" - dar n-ai mai vrut, şi când te-am rugat încă odată, ai tăcut. De-atunci s-au prăvălit între noi munţi şi şuvoaie năvalnice şi tot ceea ce desparte şi înstrăinează şi chiar dacă am vrea să ne regăsim, n-am mai putea.

Irvin D. Yalom în Plânsul lui Nietzsche
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!