Cea mai frumoasă zi

Tristă zi,
Chiar de eşti înaltă-ntre cei vii
Te-ai grăbit,
Mai bine nu veneai,
Ruptă-n malul Begăi rămâneai.

Ceasurile toate au tăcut
Îmi ţineau prin vreme de urât.
S-au oprit în ghintele de cai,
Tristă zi,
Mai bine nu veneai!

Tristă zi, mai bine nu veni,
Eşti cea mai frumoasă şi vei fi,
Eşti cea mai înaltă dintre toate,
Prima zi de sfântă libertate.

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te întreba!

Nu te întreba de te iubesc, ori ba.
Eşti permanent în inima mea,
De parcă Universul te-a sădit în ea,
Iar eu, nu te mai pot uita.

Nu te întreba dacă dorinţa mai există,
Dacă sunt veselă sau tristă,
Dacă gânduri bune îţi mai trimit,
Sau dacă azi, numele ţi l-am pomenit.

Nu te întreba dacă azi m-am rugat pentru tine,
Dacă îmi doresc să-ţi fie bine,
Chiar dacă nu eşti lângă mine,
Dacă mai cred în tine.

Întreabă-te, mai bine,
Dacă azi te-ai gândit la mine,
Dacă mi-ai trimis un zâmbet luminos,
Dacă m-ai privit drăgăstos.

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obicei urât – ronţăitul seminţelor în public!

Mă, de ce eşti cu mutra tristă?
C-un obicei urât persistă,
Ce bagă neamul în ispită
De-a scuipa coji... de răsărită!

epigramă de Mihai Cucereavii (12 iulie 2015)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă eşti

Frumoasă eşti iubita mea
Cum e lumina-n zori de zi,
Când soarele sărută marea
În cântec lin de ciocârlii.

Frumoasă eşti precum e valul,
Împodobit ca o mireasă,
Ce furios sărută malul,
Când noaptea umbrele-şi revarsă,

Frumoasă eşti precum e floarea
De liliac în primăvară,
Când cu mirosul ei te-mbată,
Chemându-te să iubeşti iară.

Frumoasă eşti precum e zborul
Cocorilor ce-au revenit
Purtând pe aripi bucuria
Iubirilor fără sfârşit.

Frumoasă eşti precum e bolta
Ce-n noapte-mbracă mii de stele,
Frumoasă eşti precum e Luna
Când rătăceşte printre ele.

Frumoasă eşti precum e vara
Când flori revarsă pe câmpii,
Frumoasă eşti precum e iarna
Când cerne fulgii săi zglobii.

Frumoasă eşti cum nu e nimeni
Sau cum sunt toate la un loc,
Frumoasă eşti, şi îmi eşti mie,
Iubita mea cu ochi de foc.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie (In memoriam Artur Silvestri)

Sfârşit de toamnă tristă,
ceaţă peste zări cereşti;
o dimineţă sadic-egoistă
şi tu, Găbiţă, nu mai eşti.

Ne-ai fugit pe-alei albastre,
te-ai grăbit s-ajungi în cer;
să te odihneşti prin astre
unde iubirile nu pier.

N-ai luat nimic cu tine,
nici cafea şi nici ţigări;
te-ai săturat de-atâta bine,
te-ai săturat de supărări.

Idei şi gânduri neterminate,
plâng acum pe masa ta;
mâine fi-vor nestemate,
în această lume rea.

Şi de-atâta înstrăinare,
ochii mă cam dor de plâns;
timpu-şi pierde din splendoare
lacrimile m-au cuprins.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt tristă, poezie...

Sunt tristă, poezie, şi n-am nici cui să spun,
Eu ţie şi tu mie, ne plângem în tăcere.
În versurile tale, din îndoieli m-adun
Şi mai găsesc prin rime un picur de putere...

Şi tu eşti abătută şi deraiezi ades,
Nu-ţi mai găseşti savoarea şi tremuri de durere,
Când mi te scriu pe lacrimi din ce în ce mai des
Şi nu-mi mai eşti albastru de pus la butoniere...

Şi şchiopătezi ca mine, te-mpiedici de apus,
Laşi răsăritu-n urmă cu zile inutile,
La ce să vină joia, când e aşa de sus
Speranţa de mai bine şi clipele-s sterile?

Şi umerii se-apleacă încovoiaţi de splin,
Noiembrie îşi cerne amarul peste frunte
Şi ne-adăpăm din bolul secundei cu venin,
Împovărate suntem de-atâtea amănunte...

Sunt tristă, poezie, şi-mi moare muza-n braţe.
Ce dramă defilează pe scena unde-actori
Suntem numai noi două şi stau să ne înhaţe
Amarul, dezolanţa... ce aprigi infractori!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoară fericire

Domnişoară fericire
Eşti aievea? Dă-mi de stire!
Vreau să-ţi fac un compliment,
cât sunt încă conştient.

Te văd rar şi-mi pari cam tristă.
Am să-ţi spun c-ai fost absentă,
deşi esti cea mai dorită,
dintre toate câte sunt
zâne dulci pe-acest pământ.

Eşti frumoasă şi râvnită,
de dispari în nemurire,
sau apari fără de ştire.

Domnişoară fericire,
eşti o clipă-n infinit,
cu parfum şi amăgire,
De mă vezi, să-mi dai de ştire!

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muză

Te tot gândeşti mereu că ai o vârstă,
Că visele ţi s-au cam terminat,
Accepţi, cu resemnare, să fii tristă
Cu dreptul la iubire retezat

Îţi spui, e prea târziu, ce-a fost se duse
Defecte în oglindă-ţi tot găseşti,
Îţi aminteşti iubirile apuse,
De parcă astăzi nu respiri, nu eşti

Eu îţi repet mereu că eşti frumoasă,
Oglindă vreau să-ţi fie versul meu,
De Dumnezeu anume eşti aleasă,
Nu te lăsa învinsă de-un clişeu

Nu ei decid ce încă eşti pe lume,
Surâsul tău e-o artă pe un chip,
Nu îi lăsa, te rog, să-ţi dea un nume
Să te transforme în stereotip

Nu, nu visez, eşti chiar ceva fantastic!
Femeie, tu eşti dar dumnezeiesc,
Eşti muză pentru sufletul artistic,
Şi nu-ncetez să-ţi scriu, să te iubesc

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricum ai fi

Femeie cu ochi albaştri,
Plângi cu lacrimi mari, cât aştrii,
Şi zâmbeşti curat, ca zarea,
Chipul tău reflectă marea

Femeie cu ochi căprui,
De ce taci? De ce nu spui?
Tu iubeşti intens şi poate
Mai puternic decât toate

Femeie cu ochii verzi,
Mă priveşti... oare mă vezi?
Eşti atâta de frumoasă,
Floarea florilor în casă

Femeie cu ochii negri,
Atât de frumoşi, integri,
Care mă pătrund profund,
În simţire şi în gând

Femeie cu păr bălai,
Tu îmi dai şi ce nu ai,
Eşti un dar, rază de soare,
Hai iubeşte! Că nu doare!

Femeie dulce, brunetă,
Fii tu însăţi, fii cochetă,
Şi zâmbeşte! Că ne place
Când surâsul tău nu tace!

Femeie cu păr roşcat,
Tu ce faci? Iar ai uitat
Cât poţi fii de specială?
De ce stai în îndoială?

Femeie cu păr şaten,
Eşti motiv pentru refren
În al vieţii portativ,
Nu fii tristă! N-ai motiv!

Femeie... oricum ai fi,
Eşti cea mai frumoasă... ştii?
Ce am fi noi fără tine?
Te iubeşte... e mai bine!

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

Iubita mea, micuţa mea, de ce eşti tristă?
De ce nu poţi să fii mai optimistă?
Eşti îngerul meu, te rog să nu plângi
Tristeţea din ochi de ce n-o alungi?
Ai chipul frumos, dar buzele reci
Eu jur să te fac fericită pe veci.
Eşti atât de scumpă, oare nu-ţi dai seama?
Haide, rupe lanţul şi alungă teama.
Aruncă trecutul undeva într-un hău
Fiindcă viitorul e numai al tău
Fă-ţi viaţa frumoasă, depinde de tine
Să fii fericită şi să-ţi fie bine.
Poţi să uiţi tristeţea, căci noi suntem una
Ieri şi azi şi mâine şi întotdeauna.

poezie de Emma Marie Etwell, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zice că e bine. Tu zici că eşti bine şi te gândeşti că într-adevăr ea e bine şi că într-adevăr tu eşti bine. Privirea ei e superbă, ca şi cum ar vedea pentru prima dată ceea ce şi-a dorit toată viaţa. Apoi vine răsuflarea putredă, ochii goi deşi ea zice (în timp ce tu rămâi tăcut, ca într-un film mut) că infernul nu poate fi lumea în care trăieşte. Tăiaţi mizeria asta de text! Caleidoscopul ia chipul singurătăţii. Poc, face inima ta.

citat din Roberto Bolano
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu voi

Mai bine singuratic şi uitat,
Pierdut să te retragi nepăsător,
În ţara asta plină de humor,
Mai bine singuratic şi uitat.

O, genii întristate care mor
În cerc barbar şi fără sentiment, -
Prin asta eşti celebră-n Orient,
O, ţară tristă, plină de humor...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire – amăgire

Te-ai dus, te-ai dus în stranii depărtări,
Pierind în fantomatice ninsori
Şi ce-i mai sfânt aici, ai dat uitării...
Te-au îmbrăcat în negre mantii zorii.

Am alergat prin râuri de speranţă,
Crezând într-un mai bine limitat.
Ce trist, iubito! Nu ştiai că-n viaţă
Minciuna "a iubi" a exilat.

În alge de lumină, printre roze
Şi chiparoase, te-ai pierdut, iubito
Şi ai uitat de clipele frumoase...
Iubirea mea nu ţi-ai mai amintit-o.

Oh, s-au pierdut de-atunci atâtea clipe!
Atâtea ne-nnţelese amăgiri...
Cuvinte dulci, minciuni, săruturi scumpe...
Caste, ardente, fragede priviri.

Oh, te-am pierdut! Ai vrut să dai uitării
Iubirea noastră transcendent promisă.
Te-au îmbrăcat în negre mantii zorii...
Acum eşti fericită, ori eşti tristă?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, nu veni

În timp ce sufletele rătăceau, am rămas ca statui funerare,
vitrege nopţi pe malul apei sorbindu-ne privirile amare.

Frumoasă şi tristă erai!
Gloriei tale fost-am cupă, de-argint vasul.
Printre rarele trestii, când luna lucea, eram pasul tău, mersul tău, eram
Pasul.

Vino, nu veni, iubito, între toate aleasă,
Vino, nu veni, dulcea mea înserare
Pe malul apei să amurgim, împietriţi ca statui funerare.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tristă e lumea în care trăieşti!

Ce tristă e lumea în care trăieşti
Când cerul nu plouă, deşi tu iubeşti,
Când soarele arde şi ultima frunză
Iar ţie-ţi îngheaţă cuvântul pe buză!

Ce triste sunt toate şi gri şi stinghere!
Demult ai uitat cum e gustul de miere
Şi-albina tot cată nectarul în floare
Cum cată lumina, frumosul în zare!

Ce trişti sunt şi ochii şi inima-i tristă
În lumea în care Dumnezeu nu există!
În lumea de clone şi de surogate,
Ce tristă e viaţa, ce triste sunt toate!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie pentru mamă

Nu e viata atât de tristă
Precum ţi se pare ţie
Hai sa faci pace cu moartea
Şi din moarte viaţa învie.

Nu e viaţa atat atat de tristă
Ştiu că te-ai cam săturat
Dar o viaţă fără lecţii
Oare ai fi preferat?

Nu e viaţa atât de tristă
A fost şi a mea la fel
Dacă credinţa persistă
Capeţi mari puteri de Zeu.

Nu e viaţa atât de tristă
Roagă-te pentru lumină
Ştiu ca durerea insistă
Roagă-ti Zeii, cere milă.

Nu e viaţa atat de tristă
Tristă e inima ta
Dacă n-ai credinţă-n suflet
Omu-i trist şi viaţa-i grea.

Nu e viaţa atat de tristă
Câte în Cer atâtea în viaţă
Dac-ai crede un pic mai mult
Ai privi de sus la viaţă.

Nu e viaţa atat de tristă
Precum a fost viaţa ta
Dacă Moartea îţi vrea viaţa
Ridică-te, spune DA!

poezie de Nicoleta Petre (30 octombrie 2019)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-aş fi tristă?

De ce-aş fi tristă,
când tu m-ai învăţat libertatea!?
Am gustat-o împreună, picătură cu picătură.

De ce-aş fi tristă, când ştiu că vei veni
cu cerul în priviri şi zâmbetul deschis
spre alte orizonturi...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datori fiind cu-aceeaşi tristă soartă

Când am venit în lumea asta dură,
În casa cu iubire şi speranţă,
Am pus şi rău şi bine în balanţă,
Strivind tăcut fărâmele de ură.

Cei ce au stat în casa mea, la masă,
Primeau lumina din cuvânt de taină,
Pentru a sufletului sfântă haină,
Ca pe un colţ de azimă gustoasă.

Cu ei am stat în nopţi cu lună plină,
Până visarea ce-a bătut la poartă
Cu degetele ei de cavatină,

Ne-a amintit că viaţa e deşartă,
Că am venit şi ne-om întoarce-n tină,
Datori fiind cu-aceeaşi tristă soartă.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul tău

Surâsul tău îmi face bine,
Cristalele îţi prind din zbor,
Trec dinspre tine înspre mine,
Ca apa rece le ador.

Eşti un izvor de sănătate
Mă vindeci cu privirea ta,
Îmi eşti frumosul dintre toate
Cele ce-au fost în viaţa mea.

Îmi eşti ca setea dimineaţa,
Îmi eşti ca roua pentru flori,
Îmi eşti în cartea mea, prefaţa,
Îmi eşti cea vie din culori.

Eşti pasul meu spre fericire,
Eşti gândul nopţii şi-l cuprind,
Eşti visul spre o împlinire,
Şi mâna ta vreau să o strâng.

Surâsul tău trăieşte-n rime
În fiecare zi îl chem,
Alungă nopţile nebune
Singurătatea ce-o blestem.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

libertate (vezi şi independenţă)

Libertate înseamnă, înainte de toate, autonomie, certitudinea că eşti bine înfipt în realitate, în viaţă, iar nu în spectre sau dogme.

definiţie celebră de Mircea Eliade în Oceanografie (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti frumoasă

Eşti ca vremea când e soare,
Ca grădina când înfloare.
Eşti ca noaptea când e lună,
Ca ziua cu vreme bună.

Eşti ca cerul plin cu stele.
Ca şnurul plin cu mărgele.
Doamne, ce frumoasă eşti!
Ca Ileana din poveşti.

Eşti cea mai frumoasă fată.
Eşti regină-ncoronată.

poezie de Dumitru Delcă (8 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!