Primăvară

Primim cădura zilei ca pe-un dar,
În suflete renaşte bucuria,
Când muguri vii pe ramuri reapar,
Când cântă din înalturi ciocârlia.

Ne descălţăm prin ierburile moi,
Amirosim miresmele curate
Şi ne mirăm cum iese, după ploi,
Mulţimea de gângănii agitate.

Ne cântă-n inimi fluiere de os,
Pe glia odihnită scoatem pluguri
Şi jubilăm c-a înviat Hristos
În păsări şi în gâze şi în muguri...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofuri de la inimioară (După poezia "Focuri de primăvară" de Lucian Blaga)

'Nalţă triluri ciocârlia,
Badea Gheorghe ară glia,
Lacrimi cad pe cruzii muguri,
Bolovanii gem sub pluguri.

Prinşi de duhu-navuţirii,
Fii ai satului fugim,
Dintr-o ţară unde zbirii
Nu ne lasă să trăim,

Pentru-o viaţă mai uşoară,
Glia dragă părăsim,
Ce ne-aşteaptă în afară
Nici măcar nu bănuim;

Căutând aiurea-n lume
Job cu bani frumoşi plătit
Vom uita pământul unde
Mitic ne-am alcătuit?

parodie de Ica Ungureanu din Alb Umor, după Lucian Blaga (2012)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capricii de martie

Babe cloanţe zurlii, cu capricii şi draci,
Răscolesc ne-ncetat al naturii altar,
Muguri mici pe bătrânele crengi reapar,
Păsări negre roiesc peste goii copaci.

Urmărind instinctiv un bătrân calendar,
Se agită mai mult şi bogaţi şi săraci,
Se înghesuie toţi pe trotuare, buimaci,
Ca-ntr-un veci nestatornic, imens furnicar.

Şi cu lumea pe care o-nţeleg tot mai greu
Şi cu timpul perfid care zilele-mi fură
Şi cu mierlele mici care cântă mereu

Şi cu toanele ei – ba e frig, ba căldură –
Primăvara aduce în sufletul meu
Un amestec ciudat de iubire şi ură...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj primăvăratic

Primăvara râde-n muguri,
Pe ogor se-avântă pluguri,
Cad, adesea, ploi şi, rar,
Cade câte-un... demnitar!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timida primăvară...

Ies zorii zilei, iar primăvara
Îmi cântă doine la ferestre,
C-un vânticel suav ce-adie
Din depărtările rupestre.

Un ciripit timid de păsări
Percep dinspre ogoare,
Ce-mi dă în suflet o speranţă
C-alungă hibernala claustrare.

Muguri eclozează-n libertate
Pe ramul ce şi-a scuturat povara,
Intimidat de zilele senine,
Cu brume ce-l pândeşte seara.

În minte-mi stăruie un gând,
De fapt o justă întrebare:
Când oare, putea-vom să ieşim
Liberi să ne-ncălzim la soare?

Ioan Friciu, 27.03.2020

poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză

Eu m-am născut la orele amiezii,
În patul vechi, cu paie, de acasă,
În zi de primăvară, răcoroasă,
Când mai durau puterile zăpezii.

Privea prin geamuri mama mea frumoasă
Cum se-ntindeau la crengile livezii,
Să prindă muguri, caprele şi iezii
Şi mai făcea, spontan, câte-o grimasă.

En nu ştiu dac-a vrut să fiu o fată,
Atunci când, de durere, a ţipat
Şi-am apărut pe lume, deodată,

Dar ştiu că tatăl meu s-a bucurat
Când moaşa a ieşit îmbujorată
Şi i-a şoptit complice: e băiat!

sonet de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos a înviat

Hristos a înviat şi pe noi ne-a luminat
De păcate grele ne-a iertat.
Sângele lui pe cruce pentru noi l-a vărsat.
Când la cer s-a înălţat el poruncă ne-a lăsat,
Să nu ne duşmănim, ca fraţii
Între noi să trăim şi pe tatăl lui să-l iubim.
Aşa fiul lui Dumnezeu ne-a învăţat.
Hristos, Hristos a înviat!

poezie de Vladimir Potlog (1 mai 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine cântă întâi...

Zicala nu e tocmai sfântă:
Efectul dragostei, al fricii? -
Abia când cocoşelul cântă
Deschide gura păsăricii!

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci, iubite...

Nu aş fi vrut să mă întorc acasă!
Acolo-mi era sufletul, lăstarii
Ce-am smuls din cuibul vetrei luminoasă
Şi replantat, crescând precum stejarii.

Acum, au muguri izbucniţi pe ramuri,
Boboci şi flori şi-i mereu primăvară,
Îi simt prin somn că parcă bat în geamuri
Şi mă trezesc de dor, ce grea povară!

Îmi întind mâna să ajung să-i mângâi
Dar nălucirile dispar cu noaptea,
În întunericul tăciune bâlbâi
Trei vorbe şi mă-nchin, e ziua-a şaptea

Şi zori-au răsărit după colină
Şi gându-mi zboară spre-acele tărâmuri
Cu ramuri verzi din a mea rădăcină
Cu muguri şi boboci şi flori de zmeur!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos a înviat şi se bucură îngerii! Hristos a înviat şi viaţa vieţuieşte! Că Hristos, înviind din morţi, S-a făcut începutul învierii celor adormiţi. A Aceluia este slava şi puterea în vecii vecilor!

citat clasic din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi cresc din braţe ramuri

Din nou e verde, îmi cresc din braţe ramuri,
Mă simt ca un copac, vântul mă îndoaie,
Crengile mi-s desfrunzite, îmi apar muguri.
Pe fruntea dezmorţită aşteapt o nouă ploaie.

Din depărtare venit-au păsări călătoare,
S-au aşezat, atâtea, pe-al meu creştet,
Mă clatină anotimpuri, zburătoare,
Am atâtea de spus, braţele-s încărcate, de alunet

Anotimpul pe umeri mă bate, cu raze de soare,
Cu muguri cerul a ţesut, vual de primăvară,
Rădăcinile sau trezit şi zvâcnesc cu putere,
Prin măduva tulpinei, seva se-nvioară

Părul meu galben se împleteşte cu faine frunze,
Din cosiţele dalbe, păsările fac cuiburi, iscusite.
Din fiecare cuib renasc visuri, punându-se pe buze,
De la Dumnezeu, putere cer, să fie împlinite.

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti plină de muguri

Eşti caldă
şi plină de muguri
din coaste îţi cresc ramuri
până-n verdele ochilor
eu o să-mi fac
cuib în tine
doar aşa voi scăpa
de chemările tale…

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însingurare

Din mulţimea adunată
Prin morminte, sub copaci,
Unul n-a venit vreodată
Să mă-ntrebe: ce mai faci?

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când de verde crud şi muguri

Anotimp de frunze triste, ce-are gust de ploi amare
Năvălit-a dintr-o dată peste suflet, peste vise,
A inveşmântat pământul
într-o pestriţă culoare
Ce mi-a încarcerat în nouri, porţii mari din blândul soare.

Fâlfâiri neobosite
văluresc tot cerul toamnei
Încât: galben; roşu; albastru; brâul Maicii se dizolvă
Şi îmi vine, tare-mi vine, să m-agăţ de poala doamnei
Şi să-i spun cum că, rodirea şi migrarea n-o absolvă,

Nici de dezfrunziri şi ceaţă, nici de nostalgii scurmate
În adânc de inimi calde, ce n-au vrerea timp să piardă
Geaba ne tocmeşte ochii, în culorile-i turbate,
Când, de verde crud şi muguri, nu e lumea-îndestulată.

Anotimp de frunze-amare, ce-are gust de ploi nestinse
Mi-a descătuşat speranţa de sub tâmplele cărunte
Răscolindu-mi întomnarea amintirii reaprinse
Că inspir iar dor de tine. Prin cuvintele prea strâmte.

(septembrie 2021)

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri de speranţă

mi-au crescut în suflet muguri de speranţă
se hrănesc cu iubire cu vis din astral
înălţaţi spre azur nu ştiu de discrepanţă
sorb seva luminii pe arbori de cristal.

privesc numai spre soare cu cutezanţă
fremătând sub piele dorul ancestral
mi-au crescut în suflet muguri de speranţă
se hrănesc cu iubire cu vise din astral.

rădăcini de gânduri cu augustă substanţă
se unesc cu glia la modul ideal
doina sângelui în sublimă nuanţă
am cules-o cu ardoare din noaptea de opal.

mi-au crescut în suflet muguri de speranţă
se hrănesc cu iubire cu vise din astral.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

HOŢ GHINIONIST

Când fură, de-i noapte sau zi,
Din case, vânând bogăţie,
Pătrunde cu "fie ce-o fi"
Şi iese cu "fir-ar să fie!"

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri calzi ce cad

E-un ritual ce parcă s-a născut
Din liniştea de piatră a mesei de tăceri,
E caldul obicei de sori de lut
De-a rupe raze-n pomii grăniceri.

E nudul obicei din zori de zi
Plânsorile din flori desferecând,
Sunt muguri calzi ce cad, sunt muguri vii,
De primăveri eterne fremătând.

E-acelaşi ritual de mii de ani,
Când paşii te mai poartă prin livezi,
E veşnic ritual de pomi orfani
Ce plâng copiii calzi şi vii şi verzi.

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seri autumnale

Şi iată laleaua, te uită la roze,
Sub gesturi masive de bronzuri şi marmori,
În parc unde Eros se joacă sub arbori,
Cum cântă-n lungi seri, monotone şi roze.

Iar în seri bucuria înalţă cântări
Bucuria salonului sub raze de lună
Şi vânturi mari suflă-n melancolica strună
Răvăşind visul alb al solitarelor păsări.

Şi iată laleaua, te uită la muguri
Şi crini cristalini împurpuraţi de amurg,
Trist strălucesc prin soarele-n pârg,
Durere-aducând spre fiinţe şi lucruri.

Şi dragostea mea, carne-nsângerată,
Îşi vindecă rana, calmează nevroze.
Şi iată cum crinii, laleaua şi roze
Plâng amintiri unde-al meu suflet se scaldă.

poezie de Emile Nelligan, traducere de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminesciană

A' noastre inimi îşi jurau
Credinţă pe toţi vecii,
Când pe cărări devalizau
Ţiganii liliecii.

epigramă de Petru Ioan Gârda din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri de suflet

Sunt flăcări în sufletul meu
Şi-n muguri de suflet e floare...
Aşa se întâmplă mereu
Când tu mi-l parcurgi, sclipitoare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tradiţii româneşti

Nu vorbesc aiurea, zău,
Că e lucru dovedit:
Cânepa băgată-n tău,
Pân s-o scoatem... s-a topit!

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!