Autograf
Cel ce lumea o iubește
Strânge bani, avere;
Bea, mănâncă, chefuiește
Și dispare piere!
Pe când cel ce se gândește
Sufletul să și-l salveze-
Acel suflet și-l găsește
La Domnul să-l învieze!
Eu pe nimeni nu acuz,
Omul are libertate;
Nu sunt poetul ursuz
Și sper că-mi veți da dreptate...?
Unde nu-i înțelepciune,
Vom merge la judecată;
Dreptatea este-un tăciune
Dintre un băiat și-o fată:
Fata poate fi frumoasă,
Dar iute va-mbătrâni;
Va uita c-a fost mireasă
Și-ngropată: va muri.
Băiatul e diferit
Și nu este-apreciat;
De fată îi părăsit
Și astăzi a divorțat.
Ce păcat! Seară s-a lăsat!
(Pentru doamna avocat)
poezie de Paul Preda Păvălache (29 aprilie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.