Ne plouă cu ochii tăi pe munți de safir
deasupra
nori
dedesupt
zâmbetul
înflorit în culoarea zilei
până în
piatra tăcerii
ne plouă
cu ochii tăi încercuiți
de stropi de lumină
timp necesar
piatra
își cântă cântecul iluzoriu
pe
munți de safir
perlă
și glas între ape
poezie de Ioan Daniel Bălan (27 martie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Culoarea zilei
Tu
ne conduci
pe aripi de munte
până pe stânca plină de ochi
cu raze și pași
zidită
Numele Tău
i-ascuns în culoarea zilei până pe streașina
tăcută
a norilor
fă-ne Tu
o Doamne
să fim pași
aducători de pace
zbor
și taină
până sub aripa zilei
întoarsă în zi
dor
și speranță
lumina
Ta o vrem
mersul
pe apă
inimă
întoarsă în inima ascunsă de ochi
într-o pădure de glasuri
și degete
surâs și umbră
taină și crin
Cuvântul
Viața
poezie de Ioan Daniel Bălan (9 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curcubeul acesta-nflorit cu privirile tale
cu flori de raze
soarele ne zâmbește
iar cerul
ne împletește pe palmele vântului cu
farfurii de aer
până în curcubeul acesta înflorit cu privirile tale
ca o aducere aminte a tot ce-i frumos pe
pervazul timpului
ni se oferă
cântecul
pe fiecare strună a zilei
când clipa aceasta cu ochii deschiși
ni se suprapune cu
fiecare idee
cu fiecare pas
pe hârtie așternut sau
în ochii umbrei
idee
flori
cuvinte
versuri
poezie de Ioan Daniel Bălan (26 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte stropite cu umbra zilei
ne-au înflorit cuvintele
pe
degetele zilei
când umbra e-o floare
superâvnită de atâți
umblu
printre cuvinte
stropite
cu umbra zilei și
freamătul vântului de abia așteptat
printre frunze
să mai aducă răcoarea atât de râvnită
pe
degetele zilei
m-am așezat la
umbra ochilor tăi
colorându-mi tăcerea printre cuvinte
stropite
cu însăși surâsul tău
a
mai rămas puțin
și vara-i pe ducă
de aceea
căldura toridă îmi sapă ființa
cu pașii zilei înflorindu-mi ploaia de simțuri
până la nori în floare-mpletiți
pe aripa vântului
poezie de Ioan Daniel Bălan (21 august 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În culoarea zilei pe aripile vântului
ni se
tocesc pe palme cuvintele
în culoarea zilei
când aripile vântului
ne amestecă privirile până la punctul
sublim
și flori de vise
și speranțe
ni se așează pe mâini în tăcere
ca o inserare de flori într-un câmp de odihnă
ni
se cere
culoarea luminii
oriunde s-o folosim
în ea să ne scăldăm cuvintele
privirile
și pașii pe care-i așternem oriunde pe pământ
timpul
ni se
pleacă la picioare
dar noi
cu rost
rostu să-l folosim
poezie de Ioan Daniel Bălan (28 octombrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fântână săpată-n fântână-cântec
anii
nu mi se mai supun
și clipele
săpate în piatră
mă pun în cântece
până pe marginea umbrei
pe care cu sete o țin ca un izvor
ce nu vreau să-mi scape din mâini
cumpănă
azvârlită pe ape
fântână
săpată-n fântână
cu munți de priviri
până în stele
mâini
și surâs
de clipă legată
e clipa în floare
pe marginea clipei cernută în rouă
munți
de cuvinte
până sub
nuca săpată în jar
pe muchia umbrei
dor și vis
deschis
perlă
spre paradis
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâtea priviri
Nu mai plouă
ni s-au uscat și ochii
de atâtea priviri
de atâta așteptare
din zăduf
până-n apus
apa
a uitat să mai vină
pe aripi de vânt
și totul
rămâne pe loc
nici nopțile
nu mai răsar
nici zilele
nu mai apun
căci soarele
s-a topit
și s-a scurs pe pământ
lăsând fântânile
doar în nămol
nu mai crește nimic
nici umbra pe zid
în piatra aceasta
numită
timp fără ochi
în care totu-i permis
dar în special
traiu-n culise
nu mai plouă
ci doar cu cărbuni
pe care i-aduni
cu amândouă
privirile
ochii
ni s-au întors în izvoare
oare
mai este mult
până departe
ne pierdem cu firea
căci moartă-i iubirea
și doar prin instincte
ne mai menținem
omul
ființa aceasta ciudată
ce alunecă
printre izvoare
limpezi sau...
09-05-03
X X X
Ni s-au șters imaginile
din oglinda aceasta
numită
timp
ochii
ne fierb în orbite
neștiuți
căci totu-i
fărâme
cu pași de nisip
ne cățărăm pe nimic
poezie de Ioan Daniel Bălan din Pe umerii vremii (9 mai 2003)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locuiesc într-un cerc de priviri
Într-un cerc de priviri
locuiesc
pe palmele timpului
înflorit
cu zâmbetul zilei
aici drumul
mi-e pavat cu
florile imaginației
și mă scald
în culoarea zilei pe
degetele vântului
tot timpul
soarele-mi zâmbește
iar norii
uneori îmi fac cu mâna
stropindu-mi ochii cu uimire
cu umbra lor înveșmântându-mă
până în umbra zilei
strecurată prin surâsul tău
17-02-2018 cluj
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În culoarea zilei
cât de curat
e vântul ce ne scaldă ființele
în
miresmele florilor
înflorite în șoaptele zilei ce ne limpezește
și ochii
și gândul
o ploaie de uimire când ne surprinde
și inima
și ființa
când norii pe ceruri se plimbă cu zâmbetul tău
înflorit în palmele vântului
pașii
ni i-am atârnat în frunzele copacilor
când
ne îmbrăcam în culoarea zilei
ce ne face uneori semne cu mâna
înmiresmând
trotuarul și aleea aceasta întreagă cu mersul tău în
flori de umbră
08 iunie 2018 cluj
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea zilei când vara-i pe ducă
e cald
vara-i aproape pe ducă
și cu
ultimele-i puteri
încă
mai stânge pământul în brațe
ziua
mai înspre amiază
într-o căldură toridă înbrăcându-l
de
pe degetele vântului
ne picură răcoarea zilei
înviorându-ne ochii în priviri colorate
cu
surâsul cald al cerului
ce ne înveșmântă atmosfera în general
cu
nori albi de albi
mai albi ca
albul laptelui
alerg
pe la capătul cuvintelor în
floarea zilei
când ziua întreagă e-un surâs
înflorit de cuvinte
și vara-i aproape pe ducă
poezie de Ioan Daniel Bălan (21 august 2018, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă cu granule de frig pe aripa timpului înrourat de priviri
Pe fiecare
palmă a timpului
plouă
cu granule de frig
căci iarna aceasta
și-a intrat în drepturi
e alb pământul
în culoarea aceasta a iernii
cu o mantie subțire
acoperit
și zâmbetul soarelui aproape
lipsit de putere
ne-a înflorit
iarna sub picioare
cu flori de gheață
și flori de omăt
într-o peliculă subțire de frig
pe fiecare înfășurându-ne
cu gust de umbră
și un subânțeles gust de secunde descojite
fiecare strigându-și numele pe
aripa timpului
înrourat de priviri
poezie de Ioan Daniel Bălan (26 ianuarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași rotunzi
Pașii rotunzi
mi se
scaldă pe mână
odată
cu zâmbetul tău
alunec pe
treapta acesta de vis
și-ți
urmăresc privirea
pe fiecare deget
până pe
cumpăna picurului de rouă
între
genele tale ascuns
priviri
ochi
și o mulțime de pași
nesătui de drum
ne-au furat
florile zilei
poezie de Ioan Daniel Bălan (25 octombrie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Palma miresei
Cântecul acesta
nu-i al meu
calc pe frunze
ca și pe
pietrele ochilor tăi
secundă
aninată în surâs
pe drumul
cuvintelor
frumos
arcuite
îți mai aduci aminte
când
ni se scăldau
ochii
în ochii zilei
sub aripa mersului tău
vers și cântec
ca o mireasă de flori
dată în floare
pe urmele zâmbetului tău
cunună de stele
în palma miresei
uimire
și zbor
secunde zvântate
cu chipul în ape
ni se rostogoleau pe mâini
speranță și dor
drum
taină
zbor spre stele
și printre ele
paradisu
să-l vezi
să-l umblii
lumină
născută-n lumină
lumina să-i simți
cu pașii
cu ochii
cu duhul
poezie de Ioan Daniel Bălan (10 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
și piatra albă
are un destin
cum piatra neagră
are.
pe care s-o ador,
la care să mă-nchin,
pe care s-o ascult
între vibratii?
deasupra golului vecin
fac piruete
fără să-mi pese de culoare
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Farfuria aceasta de aer a zilei
Indiscutabil
cu o imaginație primăvăratică
îmi spăl ochii
în surâsul frunzelor jucăușe
când
vântul bate printre crengile de nuc
de la geam
și-mi
reâmprospătez memoria
cu
verdele lor viu
până în umbra dintre mine
și palma vântului ce le
leagănă ușor în
floarea zilei
un pireu de cuvinte ni se
servește în
farfuria aceasta de aer a zilei
împletită cu secunde
ni s-au
topit în palmă cuvintele
ca o privirea întoarsă spre zi
când norii
ne flutură din mâini într-un salut
până în lacrima cerului
umezindu-ne
și ochii
și pașii
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obraji rotunjiți cu cerbi de lumină
noaptea
ne înflorește iar
fluturând numele tău
în picurii absenți ai nopții
însă plini
de culori în chipurile acestea înflorite pe
obrajii rotunjiți ai aerului cu cerbi de lumină
când noaptea întreagă e un surâs colorat până în dungă
oglinda timpului
îmi înveșmântă ochii și zâmbetul deschis
în licoarea cuvintelor tale
mireasmă și umbră
cernută în
umbră
poezie de Ioan Daniel Bălan (21 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piatra
Material ca piatra nu-i
Și-o coborâm din vârf de munți,
Să facem celor mari statui...
Ori s-aruncăm în cei mărunți.
epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigătul timpului în fiecare palmă a zilei
a venit primăvara
au înflorit corcodușii
și pomii timpurii
îmbracă țara
într-un alb nou
pe aripile vântului
s-au topit
florile timpurii de primăvară
și-n surâsul vântului
noi flori înfloresc
purtând imaginea
vieții acesteia în chip de floare
curând
bureții de spin
își vor spune cuvântul
brăzdând tăcerea
cu chipul lor alb
înveșmântați
în strigătul timpului
din fiecare palmă a zilei
se coc așteptările
înveselind strigătul zilei
până pe degetele norilor
în cuvinte colorate cu spumă de vis
poezie de Ioan Daniel Bălan (4 aprilie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ogrădeasa - Valea Târgului
Ochii tăcuți
ai amiezii ne înveșmântau
în culoarea cerului
și oile ușor
începură să cânte
cântarea ierbii
când aripa vântului
ne atinsese de-abia
era vară
în tufele de la Ogrădeasa
ce ne îmbiau la umbră
să ne răcorim privirea
în mirosul de fragi
și apă de izvor
pașii
ne erau o cântare
aproape de oi
în culoarea zilei
când ochii ni-i scăldam
și-n pașterea ierbii
apa de izvor
aproape
ni se scurgea pe mâini
pe degete
împletite cu privirea
până departe
pe Măgura Vadului
Ogrădeasa
e cântecul ierbii
e apa-n izvor
ce-ți satură
și ochii și pașii
pierduți în cântare
cu oile-n mers
acolo
sub stropi de priviri
stropii de apă
ți se înșiră
ca fragii pe fir
în miresmele verii
izvorul și umbra
când ți-s aproape
și turma-i
alături de tine
la Ogrădeasa
pași-mi erau o cântare
pe strunele verii
când ceru-i aproape
și norii și vântul
pe palme te țin
un licăr de ape
pași-mi erau
un cântec pe strune
când oile pasc
și suflul le simți
și pașii mărunți
în iarba cea deasă
când ziua
era un surâs
pe urmele oilor
acolo
ni se pierdură
și pașii și ochii
pe strune de vis
nici fluierul
nici mersul
nici ochii
când nu-ți mai lasă
nicio odihnă
cântarea ierbii
cântarea
oilor mele
răsuna pe aproape
melodie
din ape țâșnită
mirosea a Bogata
mireasmă de vis
din Paradis
în anii
când eram copil
și mă scăldam
la umbră
în ochii oilor
cumpănă-n vis
pași-mi erau o cântare
și frunze și dor
pe la Halauă
când Cetățuia Vadului
ne stăruia în priviri
de Valea Târgului
mi-aduc aminte
când primăvara timpurie
ne scălda pașii
în fruntea mieilor
atât de gingași
și-a oilor
un breavăn
și-un vis înflorit
Bogata de Jos ne era
pe urmele mieilor
bureții de prun când creșteau
în iarba cea deasă
sub pruni
o mireasmă aparte
Valea Târgului era
până
spre Fundul Târgului
ori
spre Dealul Blaghii
mireasmă
de miei în Ardeal
de iarbă și flori
poezie de Ioan Daniel Bălan din Mersul pe zid (23 martie 2013)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mers ascuns în cuvinte până poezia-nflorește cu numele tău
Totul
mai altfel e aici
pe muchia aceasta deslipită
de ochi și lumină
cernut
aici timpul
înflorește cu fiecare surâs
scăldat
în roua-nflorită de
cuvintele tale
doar
cuvintele ne sunt la îndemână și
fiecare ne lăsăm colorați
de
zâmbetul timpului ce așa de bine ne prinde într-un mers
ascuns în cuvinte
până
poezia-nflorește cu numele tău
în
ochii cusuți cu ciocolată
alături
de mugurii taină
poezie de Ioan Daniel Bălan (20 aprilie 2017, Cluj-Napoca)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa aduce
Apa aduce piatra
Piatra aduce focul,
calăul depune jurământ
întinde mâna focului.
Apa a adus piatra,
piatra a lăsat în urmă focul,
focul cuprinde palma
unuia dintre noi.
poezie clasică de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!