O! Tu lumină orbitoare

"Cine te aşteaptă te iubeşte
Iubindu-te nădăjduieşte
Ca într-o zi lumină lină
Vei răsări la noi deplină"
I. Alexandru
O! Tu lumină orbitoare
Tu care-ai pus lumină-n noi
Răsari deplină pe răzoare
Răsari pe ori şi ce zăvoi.

Te aşteptăm făr' ezitare
Cu lacrime în ochi şiroi
O! Tu lumină orbitoare
Tu care ai pus lumină-n noi.

Ca pomii-n Mai în plină floare
Lumina lină, fă din noi
Noi raze-n inimi să coboare
Şi peste bulgări de noroi
O! Tu lumină orbitoare.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină lină

Lumină lină lini lumini
Răsar din codrii mari de crini
Lumină lină cuib de cară
Scorburi cu miere milenară

De dincolo de luni venind
Si niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumină lină

Cine te-aşteaptă te iubeşte
Iubindu-te nădăjduieşte
Căci într-o zi lumină lină
Vei răsării la noi deplină
Cine primeşte să te creadă
Trei oameni vor venii sz-l vadă

Lumină lină lini lumini
Răsari din codrii mari de crini
I-atâta noapte şi uitare
Si lumile au perit în zare
Au mai rămas din vechea lor
Luminile luminilor

Lumină lină lini lumini
Instrăinându-i pe străini
Lumină lină, nuntă leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat şi szrăcit
Cel plâns şi cel nedreptătit
Si pelerinul însetat
In vatra ta au înoptat
Lumină lină leac divin
Incununându-l pe străin
Deasupra stiinsului pământ
Lumină lină Logos sfânt.

poezie clasică de Ioan Alexandru
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din codrii cei de crini răsar

"Lumină lină, nunta leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat şi sărăcit
Cel plâns şi cel nedreptăţit
Şi pelerinul însetat
În vatra Ta au înnoptat "
I. Alexandru,
Din codrii cei de crini răsar
Luminile ce dau lumină
Ce spală tot ce e murdar
Păcatul greu şi orice vină.

În fiecare zi nectar
Dă pe pământ raza divină
Din codrii cei de crini răsar
Luminile ce dau lumină.

Pe un străin prin sfântul har
Îl fac un înger de lumină
Rămân umilului umbrar.
Sfintele raze nu termină
Din codri cei de crini răsar.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem lumină din lumină

Motto:
"Suntem făptura lui Dumnezeu, după chipul şi asemănarea Lui, suntem copii Lui care greşim pentru că haina pământească a sufletului nostru etern, e prea greoaie şi nevrednica de cer, dar cu avânturile noastre spre frumos şi adevăr, suntem lumină din Lumină."
V. Pîrvan

Suntem lumină din Lumină
Copiii Domnului ne ştim
Cu haina de pământ, de tină
Ca şi copii noi mai greşim

Cu chipul Lui, faţă creştină
Din lut un înger noi zidim
Suntem lumină din Lumină
Copii Domnului ne ştim

În viaţa ce-o avem puţină
Nevrednici pentru cer ne ştim
Având însă la fel tulpină
Venim la El şi ne smerim
Suntem lumină din Lumină

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpriană, lumină lină

O, Căpriană, minune sfântă,
Care ai fost înălţată de un voievod bun şi faimos,
Chiar şi îngerii în cer te cântă,
Lumină lină, trimisă de Hristos!

Tu luminezi această palmă de pământ,
Trădată, vândută mereu.
Căpriană, logos sfânt,
Eşti ca o mană trimisă de Dumnezeu!

O, tu, mireasă a lui Hristos,
Zidită cu multă trudă şi sudoare,
Eşti un scut pentru neamul meu
Contra hoardelor barbare.

Căpriană, lumină lină,
Eşti un simbol divin
Pentru omul cu inima de har plină
Şi care crede în al său destin.

poezie de Vladimir Potlog (21 septembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturele zboară dezordonat în conul de lumină format de razele soarelui care pătrund printr-o fereastră înaltă. Pentru o clipă, pare singura fiinţă vie rămasă pe pământ, apoi în conul de lumină se ridică fuiorul de fum al lumânării ţinute în mână de preotul transfigurat şi transpirat care, după ce inspiră adânc, descoperind parcă lumina orbitoare, reia slujba, spărgând tăcerea.

Vlad T. Popescu în Vorbind cu surzii
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină din lumină

În mijlocul dimineţii stă taurul neînjugat.
Stăpâneşte un câmp. Luceşte ca o castană
proaspăt cojită.
Printre coarnele lui soarele vine în sat.

Lângă apă lină stă în puterea zorilor taurul
nemişcat. Înălţat şi frumos.
E ca Isus Christos:
lumină din lumină, Dumnezeu adevărat.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină sfântă - în viaţă far -

"Te port pe buze, ca pe-un fagur plin
O poamă aurită de smochin,
Te port în braţe, horbote subţiri,
Mănunchi legat cu grijă fir cu fir
Cum poartă floarea rodul de cais,
Adânc te port în trupul meu şi-n vis"
Zorica Latcu
Lumină sfântă - în viaţă far -
Topeşti în mine orice gheţar.
Ca pomii-n luna cireşar,
Curat faci orice mădular.

Iar gustul care-a fost amar
Mai dulce-l faci ca un nectar.
Lumină sfântă - în viaţă far-
Topeşti în mine orice gheţar.

Eram pe lume un hoinar,
Umblam pe-ntunecat hotar
Cu trai parazitar, murdar,
Pân' raza sfântă ai dat în dar,
Lumină sfântă - în viaţă far -.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picăturile mă stropesc
cu o lumină orbitoare,
iar curcubeul răsărit
face umbră pământului
prea negru.

gogyohka de Sandiana Ionela Gheorghe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină lină

Din piatra de vatră strămoşească
murmură glasuri ca de vaier,
buciumul le duce mai departe,
vremea le prinde în al ei caier.

Trec turmele să se-adape,
e încă tulbure izvorul,
răsar în câte-un ochi de apă
stropi albi îngemănaţi cu dorul.

Un cântec păgân se toarce-n noapte,
aspida iese la lumină
adulmecând strachina cu lapte
şi vrăji se ţes pe lună plină.

Cerul s-a întunecat şi plouă,
din pleoape-nalte cad în taină,
lacrimi limpezi precum roua,
în boltă s-a deschis o rană.

Făra de veste aspida fuge,
vraja în două se rupe gemând,
păstorii se trezesc din gânduri
uimiţi să vadă un om cu chipul blând.

S-apropie tăcut ca o lumină,
pasul uşor mângâie pământul,
păstorii înspăimântaţi se-nchină
căci este Dumnezeu Preasfântul.

Norii se arcuiesc peste păduri,
un vuiet trece prin mugurii verzi,
omul vorbeşte ca din Scripturi
şi-i linişteste cu vorbele blânzi.

Se limpezeşte către zori izvorul,
turmele sorb din apă creştină,
se pierde în zare Călătorul
într-o lumină, lină lumină.

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare ardentă

îmi face cu ochiul semn o stea pe firmament
cerne peste mine splendoarea unui vis
privesc pe fereastra cu geamul deschis
cum lumina-i blândă intră-n apartament

vino lumină lină strecoară-te în suflet
să fii tu alinarea de bătrâneţe grea
îţi voi da slovele din fremătarea mea
şi toate amintirile strânse prin umblet

aşează-te în mine ca în cuib de cocor
înmulţeşte gânduri ca florile boabe de rouă
îmbracă-mi trupul firav cu haină nouă
să primesc mântuirea înainte să mor

vino lumină lină scaldă-te-n al meu izvor
sufletul meu de floare s-a umplut de dor

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a copleşit o lumină orbitoare asemănătoare unei raze de soare. Când mi-am întors ochii către această lumină nespus de frumoasă, l-am văzut pe Domnul nostru Iisus Hristos în slava sa, având înfăţişarea unui fiu al omului, înconjurat de oştile cereşti: îngeri, arhangheli, heruvimi şi serafimi. Cât despre mine, am primit o binecuvântare specială.

citat clasic din Sfântul Serafim de Sarov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindăm plini de lumină

Colindăm noi bucuroşi şi prindem razele de soare,
Bucuroşi de râuri pline de lumină,
Bucuroşi că vom străbate lumina,
Bucuroşi în fiecare dimineaţă,
Când vom adormi mângâiaţi de mâna Pruncului Iisus
Te strig pe tine, prag de lumină lină,
Te strig, vis şi lacrimă divină.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Lumină... Da, Lumină
Lină se naşte în lumea cea plină
De vrajbă şi negru...
Lumină... Da, Lumină!
Să vină cu pace, cu pură
Dorinţă de credinţă,
În veci o biruinţă peste păcat
A voit, ca tu să nu treci în nefiinţă...
S-a născut şi jertfit
În lumea cea plină de vrajbă şi negru
Şi pentru a Sa moarte nu ne-am căit...
Căinţă... Da, căinţă!
Desăvârşire născută din Desăvârşire
Şi-a luat trup material spre mărire
Dar si decădere, suferind batjocorire.
Steaua ni L-a vestit, frumoasă şi clară,
Dar purpurie precum sângele
Ce avea să curgă din mădulare
Neprihănite... Patimi voite...
Jertfă ce avea să elibereze...
Iubire... Da, Iubire!

poezie de Rucsandra Rizescu
Adăugat de Rucsandra Rizescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină dulce, lină Lumină
Mângâie-mi sufletul, ia-mă de mână
Şi du-mă spre înalturile vii pure
În care viaţa nesfârşiri să-şi-ndure!

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina lui Hristos

Pentru ca să luăm lumină
În noaptea de Înviere,
Arhanghelul de lumină
Va birui multe himere.
Vom putea lua "Lumină
din Lumină",
vom fi cu,
"Dumnezeu adevărat,
din Dumnezeu adevărat",
şi sărbătorile sfintelor Paşti,
vor fi înşirate pe un fir de soare.
Ne vom lumina sufletele
cu lumină din lumina credinţei,
cu lumină din lumina primăverii.
Numai aşa, întreaga viaţă ne va fi
o primăvară cu soare şi cer senin.
Hristos a înviat!

poezie de Dumitru Delcă (5 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitate văzută cu alţi ochi: Nu există alb şi negru. Nu există lumină şi întuneric. Totul e lumină, un conglomerat de lumină absorbită şi/sau lumină reflectată. Cel care absoarbe toată lumina-i negru. Cel care o reflectă pe toată e alb. Curcubeul realităţii oscilează între absorbţii şi reflectări parţiale de lumină. Într-o astfel de lume vieţuim cu toţii.

aforism de Cornel Stelian Popa (22 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrem Lumină, Doamne!

Luminează-mi calea, Doamne,
Bezna cruntă să dispară,
Primăveri să-mi faci din toamne
Şi lumină-n suflet, iară.

Luminaţi la minte fie
Toţi cârmuitorii lumii
Ce vor pace, armonie,
Pe ceilalţi, Te rog, adu-mi-i!

Curgă valuri de lumină
Din hotare în hotare
Peste-acei ce au o vină
Că-i atâta dezbinare.

Să privească-n depărtare
Cum se-apropie de glie
Raza de lumină care
Ne-o uni pe veşnicie.

Lăcomia să dispară
Dar şi vechile imperii,
Liniştea s-ajungă-n ţară
Prin Lumina Învierii.

N-o să moştenim Pământul,
Când momentul o să vină
Vom ajunge la Prea Sfântul,
Unde-i veşnică lumină!

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflu

Acesta, da suflu!
Suflu...
[Nu se ştie la ce se referă]

Are tot ce-i trebuie
Grandoare - repetabilitate -
Învârtire... [vârtej]
Şi deşi poţi pricepe unele părţi
Nu se lasă cunoscut
Ca întreg.

Beznă, lumină orbitoare
Găuri negre - [una până la
Nouăzeci şi nouă găuri negre...]

Pe o distanţă... [apreciabilă].
Şi iarăşi vârtej
Lumină, întuneric...
Sfârşit - care nu-i decât un început...
Jeturi de praf - iubire - jet - constelaţii

Acesta, da suflu!

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau doar cuvinte de cristal

Pentru mine-ai ţesut cuvinte de cristal...
strălucitoare, orbitoare, amăgitoare
şi sufletul iubea a se oglindi absidial
în micile curcubeie de lumină prigitoare,
contemplând sărutarea soarelui pe pielea fină,
pe ochii pierduţi în visare de-albastră lumină
şi buzele arse de dorinţa felină.
Erau însă doar cuvinte ce cristal...
fragile şi efemere se-ndepărtau în astral.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

GAZELUL JERTFEI

Din dragoste de frate te-ai jertfi,
S-ajungi lumină-n candelă o zi;

Îţi poţi jertfi din viaţa ta un ceas
Ca fratelui să-l dai pentru-a trăi;

Iubind, te poţi lăsa crucificat,
Pământul părintesc spre a-l uni;

Când Cerul în lumină te-a-mbrăcat,
Lumină poţi uşor a răspândi;

Cu dragostea de fratele rănit
Nici graniţă-ntre inimi nu va fi!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!