Cafea fierbinte
motivul era cafeaua
discutam orice
apoi tăceam
sorbindu-ne
între caimac și zaț
arome de cuvinte
priviri
luări-aminte
mereu cafea
mereu fierbinte
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Zburându-mă la tine
seara trecută se cristaliza
în pliul simplului perfect
timp și stare
exotică savoare
un hexagon cu terasa suspendată
cu indolente arome de cafea
versus buze coapte
cu rezonanța dintre zâmbete și priviri
cu tine închizând
spațiul meu virtual
aruncându-mi simțurile
în sonata lunii
curgeam prin aer
m-ai luat de mână
zburându-mă la tine
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima cafea
Hai, Moarte, să bem o cafea
Ți-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ți coasa cea grea
Și mantia asta ciudată.
Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine ești, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini și oftezi?
E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câștigi?
Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?
Hai să-ți ghicesc în cafea
E bine să știi ce te-așteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, ești deșteaptă.
Ești tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi dușmani?
Eu te-nțeleg cel mai bine.
Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună și-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?
Acum ești captivă la mine
Am vrut să-ți arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ți-am pus șoricioaică-n cafea.
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2015)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 9 comentarii până acum.Ultima cafea
Hai, Moarte, să bem o cafea
Ți-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ți coasa cea grea
Și mantia asta ciudată.
Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine ești, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini și oftezi?
E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câștigi?
Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?
Hai să-ți ghicesc în cafea
E bine să știi ce te-așteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, ești deșteaptă.
Ești tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi dușmani?
Eu te-nțeleg cel mai bine.
Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună și-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?
Acum ești captivă la mine
Am vrut să-ți arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ți-am pus șoricioaică-n cafea.
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2015)
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafea albastră
Bem dimineață o cafea albastră?
E-o cafenea la margine de-azur!
E singura din Univers, e-a noastră
și cafegiu e-un înger trubadur.
Ibricul e făcut din Lună Nouă
și fierbe pe nisipul Mării Roșii,
cu apă-curcubeu, din stropi de rouă,
pe care-au lăcrimat-o albatroșii.
Cafeaua e fierbinte, ne așteaptă!
Nisipu-a fost încins c-un dor de fulger,
aroma ei ne mângâie în șoaptă
și-i îndulcită cu priviri de înger.
Îmbracă-te cu aripile albe
și ia-mă-n brațe, să zburăm spre nori!
Inime roșii ne vor fi podoabe.
Vino, și-om deveni nemuritori!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafeaua amară
Mi-aș dori să mai bem o cafea
Fără zahăr, cum îți plăcea ție,
Să-mi ghicești viitorul în ea,
Și să râdem de orice prostie
Mi-ar plăcea să te știu liniștită,
Fără griji sau angoase deșarte,
Dar cafeaua e deja răcită,
Fără gust, fiindcă tu ești departe
Mi-ar plăcea să mai bem o cafea,
Nu-i a nimănui treabă cât face,
Fără tine degeaba o beau,
Bre, mămică, odihnește în pace!
poezie de Teodor Burnar din Nu voi fi niciodată ce vreți (Editura Scrisul Românesc) (iunie 2022)
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Arome viclene
luna bate cu degetu-n geam
niște frunze urcă pe umeri
ispitele gem în pahare arzând
liniștea pleacă-n mătase de fluturi
cer cu uși închise
arome viclene
sfinți din icoane în haos
printre vitralii lumina virgină
nu vrea să devină adaos
prăpăd în inimi și beznă-n priviri
cuvintele atârnă deasupra de gând
pe cupola plină de fum și cafea
orașul invadează-n lumini.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De fapt, aceasta pare a fi aproape mereu nevoia de bază a inimii oamenilor atunci când se regăsesc într-o criză importantă: o cană fierbinte și bună de cafea.
citat din Alexander King
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nocturnă
O stea
a mea, a ta,
stă a cădea...
Mai știi
poteca lină dintre vii
când levitam
și când tăceam?...
Acele epopei de dor,
săgeți încinse de fior,
atunci când luna era-n noi
cu-n unu... radical din doi?
Mai știi
cuprinderi veșnic necuprinse,
scântei aprinse și nestinse,
îmbrățișări neterminate,
priviri ce nu se dau uitate?
Mai știi?...
O stea,
a mea, a ta,
stă a cădea...
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă fierbinte...
Perdele-n cuvinte,
Valuri de gânduri,
Aduceri aminte,
Priviri printre rânduri...
Gesturi confuze,
Tăceri de rubin,
Peceți între buze,
Țigară și vin...
Iubire!... și chin...
poezie de Vasile Zamolxeanu (29 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comori și zăcăminte
Mă odihnesc între cuvinte,
Printr-un comportament reflex,
Și sfârcurile de silex
Eu ți le ronțăi, ah!, cuminte...
Nu-ți fac, iubito, legăminte,
Punând accentul circumflex,
Însă, rămân mereu perplex
Și, Doamne, fără de cuvinte,
Când carnea-ți tremură fierbinte,
Cedând febrilelor pierzanii,
Căci sângele-ți nu se dezminte,
Când, Doamnă, sânii-ți, diafanii,
Ascund comori și zăcăminte,
Pe care nu le-ating cu anii...
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un semn pe timp
În cartea mea cu primăveri, mai pun o filă,
Mai desenez un cântec blond, intarsiat,
Sărut în gând, cât o secundă, o copilă
Ce-mi stăruie-n retină cald, și delicat
În jungla mea cu vise lungi, încă o șoaptă
Reverberează-n rădăcini aeriene,
Și-n norul dens format pe cer, încă o faptă
Cuprinde-n horă inimi, în trăiri mondene
În mintea mea, cu dor, mai scriu o poezie
Despre iubire, despre karma, dulci cuvinte,
Răbojul meu înscris în versuri, să se știe
În alte zile care vin, de luări-aminte...
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele
Timpul înseamnă cuvinte...
cuvinte încrucișate,
cuvinte reale,
cuvinte vii,
cuvinte poetice
și cuvinte de prietenie...
Iar noi ne exprimăm
prin cuvinte
în fiecare zi.
Citim mereu cuvinte
în cărți...
pe drumul vieții.
De-a lungul timpului,
Creștem și cred
Că devenim
Cuvinte de asemenea.
poezie de Roxana Bulmez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată
Cafeaua rece stă pe masă,
O ceașcă goală stă pe geam,
Mă ia un dor și mă apasă,
De vremea de când doi eram.
Am pregătit două cafele,
Am pus lângă doi biscuiți,
M-au copleșit clipele-acele,
Ce încă ne știau iubiți...
Este curat, și-un aer rece,
Eu pe pervaz la o țigară,
Orice secundă simt cum trece,
Sperând s-apari din nou la scară.
Mă bântuie foste iubiri,
Așa sunt eu, mereu pe gânduri,
Mereu le port în amintiri,
Și le aștern mereu prin rânduri.
Căci de nu-l porți în amintiri,
Pe cel cu care ai trăit,
Ești gol, un bob de amăgiri,
Tu niciodată n-ai iubit...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există cuvinte caimac și cuvinte zaț. Acestea din urmă mai pot fi servite o dată.
aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Iarna fără plăcintă de dovleac e precum cafeaua fără caimac.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cafea cu gust de tine
Se face-un an de când cafeaua are gust de tine,
Un gust când acru, când amar.
Si dulce uneori, dar foarte rar.
E oricum cea mai bună din câte am băut, mi-e bine.
Ghicesc în zațul ce-a rămas, din ceașcă ochii tăi privesc.
Sunt verzi ca iarba și văd bine,
Săgeți din ei trimiți spre mine.
Ești furios și mă alungi. E dreptul meu să te iubesc.
Nici tu, nici alții, nu mi-l pot lua. Doar Dumnezeu
Cănd o să vrea, va face-odată
Să simt din nou cafea curată.
El mi te-a dat, și-l rog să mi te lase. Mereu.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafeaua de dimineață
El și-a pus cafeaua
liniștit în ceașcă,
laptele l-a pus
în ceașca de cafea,
zahărul l-a pus
în cafeaua cu lapte
și cu lingurița
l-a amestecat.
a băut cafeaua,
ceașca a lăsat
fără să-mi vorbească.
a scos o țigară,
a fumat tăcut,
s-a jucat cu fumul
- cercuri a făcut -
a pus, calm,
tot scrumul
într-o scrumieră
fără să-mi vorbească.
fără să mă privească.
și s-a ridicat,
și-a pus pălăria
cu un gest distrat,
și-a luat pe umeri
mantaua de ploaie,
pentru că ploua,
apoi a plecat.
a plecat în ploaie
fără să-mi vorbească.
fără să mă privească.
(și atunci mi-am strâns
fruntea grea în palme
și am plâns...
am plâns...)
poezie celebră de Jacques Prevert, traducere de Gellu Naum
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba franceză.Două semne
S-o iau mereu de la-nceput,
aceasta-i soarta mea, îmi pare;
să uit, și, ca un nou născut,
să vin cu semnul de-ntrebare.
Mereu alt soare în april,
mereu o altă fulguire.
În sufletul naiv, umil,
port pururi semnul de uimire.
Așa pot fi a ta mereu.
N-am veșniciile solemne,
dar fără ele-s veșnic eu
între aceste simple semne.
poezie celebră de Veronica Porumbacu din Din lirice (1957)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă
Inimă de ceară,
Fierbinte,
Te topești
În tumut de cuvinte...
Inimă de mătasă,
Ca un râu de sentimente
Schimbătoare mereu.
Inimă de sticlă,
Transparentă și rece,
Pe care picuri de ploaie trec
Ca o avalanșă de stele,
În oceane de miere...
Inimă de chihlimbar,
Un poem ruginiu
Pe care îl cunosc din copilărie,
Înger cu
Inimă de metal,
Ca un dangăt de clopot sunând
Până dincolo de mormânt.
Inimă de dor, de fluture care zboară
Pe cerul abia ivit
Din plapuma frunzelor ruginii,
Te-am tivit cu lacrimi și arome de scorțișoară,
În nopți de nesomn...
Dar tu, nerecunoscătoare,
Ai pe obraz, doar lacrimi amare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O seară fără rimă
Amurgul izvorăște din desișul pădurii
Și coboară spre satul muruit,
Prin rărișul de frunze
Zăresc un petic de cer
Unde norii supărați se adună,
Se ceartă între ei, apoi se despart.
Ploaia obosită de răpăieli
Mă pătrunde în trup, în auz,
În priviri și se prelinge pe
Obrazul fierbinte.
Luna nu se arată, e-nchisă
Între zăbrele iar stelele
Stau ascunse în tufișuri de nori,
E vară și mi-e rece.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!