Cafea albastră
Bem dimineață o cafea albastră?
E-o cafenea la margine de-azur!
E singura din Univers, e-a noastră
și cafegiu e-un înger trubadur.
Ibricul e făcut din Lună Nouă
și fierbe pe nisipul Mării Roșii,
cu apă-curcubeu, din stropi de rouă,
pe care-au lăcrimat-o albatroșii.
Cafeaua e fierbinte, ne așteaptă!
Nisipu-a fost încins c-un dor de fulger,
aroma ei ne mângâie în șoaptă
și-i îndulcită cu priviri de înger.
Îmbracă-te cu aripile albe
și ia-mă-n brațe, să zburăm spre nori!
Inime roșii ne vor fi podoabe.
Vino, și-om deveni nemuritori!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.