Tărâmul copilăriei

bunica ştergea ferestrele
cu o fâşie de pânză
clătită în lumina dimineţilor.

de fiecare dată
pomii căpătau flori
florile căpătau glas
şi glasul se pierdea
în urechea mea de copil
asurzind-o.
gardul ce separa
curtea păsărilor
de grădina cu zarzavat
devenea mai înalt şi mai alb
ochii mei nu puteau să-l cuprindă
dar vedeam cum un şir de furnici
urca treptele-n tindă
sau cum se retrăgea melcul
în casa lui cu o singură încăpere...

"bunico,
pot să curăţ fereastra cu iarbă
dacă melcul îmi cere?"

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melcul

Melcul şi-a astupat bine ochii
Cu ceară,
Şi-a pus capul în piept
Şi priveşte fix
În el.

Deasupra lui
E cochilia
- Opera sa perfectă
De care-i e silă -

În jurul cochiliei
E lumea,
Restul lumii,
Dispusă încolo şi-ncoace,
După anumite legi
De care-i e silă -
Şi-n centrul acestei
Sile universale
Se află el -
- Melcul,
De care-i e silă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reformei noastre

Ca melcul merge, o repet,
Deosebirea-o reprezintă
Că dacă melcul merge-ncet,
Ajunge totuşi şi la ţintă.

epigramă de Gheorghe I. Gheorghe din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melcul către un tip curios

În curiozitatea-ţi bolnavă
(Iată ce să-ţi spun încerc)
Ai o manifestare gravă:
Îţi ies ochii ca la melc.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rândunel

Un vânt şi-o ploaie necăjită
S-au repezit ca din senin
Şi răpăie prelung pe frunze
Şi-mi culcă florile de crin.

Grădina toată-i răscolită...
Ce tristă e grădina mea!
Pe-o creangă tremură de frică
Un pui plăpând de rândunică.

E singur, în bătaia ploaiei,
Şi-n ciripitu-i rugător
Îmi spune să-i deschid fereastra:
Şi eu deschid, el intră-n zbor.

Şi iată-mi-l rotind prin casă
Şi parcă nu mai e pustiu
În casa mea înveselită
De ciripitul lui zglobiu.

Dar iată... soarele s-arată...
Pe frunze picurii sclipesc
Şi rândunelele, pe-afară,
În zboruri vesele vorbesc.

La glasul lor, grăbit, mă lasă,
Plăpândul pui de rândunea...
Mai vino, ploaie, înc-o dată
Să-l văd din nou în casa mea.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melcul lui Eustache

Am adormit în melcul meu
Eu mai repede ca el
El mai repede ca mine
Sforăind uşor, dar greu.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii ei căpătau atunci o culoare întunecată, de nepătruns, ca o apă foarte adâncă.

Cella Serghi în Pânza de păianjen
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melcul adulter

M-am îndrăgostit lulea
De una tânără, frumoasă.
Mă tem că am lăsat-o grea
Şi-mi va "sparge a mea casă".

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melcul gelos

Un melc gelos se spovedea,
Unui prieten şi confrate:
Soţia de m-ar înşela,
Plec şi-o las cu casa-n spate!

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melcul şi naşul de cununie

Naşu' când m-a cununat
A făcut-o, zău, cam lată;
Să vă spun ce mi-a urat:
Casă de piatră.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa săracul o are, tot ca melcul, în spinare.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra şi melcul

câtă vreme, tu, umbră, te mai apleci înspre mine,
cât timp, melcule, îţi vei purta casa printre oameni,
eu o să visez.
tu, umbră, o să mă iubeşti ca tata
tu, melcule, o să-ţi laşi casa lângă mama ta,
nimeni nu va plânge,
eu o să visez iar.
trecuseră ore.
nu mă uita, nu mă uita, striga umbra!
din coşul pieptului ieşea fum.
cum să fac, cum pot să împart viaţa mea cu tine?
trecuseră zile.
omul se plimba de pe o frunză pe alta
şi în urma lui lăsa o dâră sclipitoare.
trecuseră ani.
nimeni nu auzise de melc şi de umbră.
totuşi, se zice că melcul a trăit fericit.

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melcul

Şade melcul supărat
Cu căsuţa în spinare,
Toată ziua a umblat
După pâine, după sare.

A trecut întâi o cale
Lungă cât o gămălie,
De-a ajuns cu greu la vale
În sătuc, la prăvălie.

Dar când a sosit la poartă
Nicio pâine n-a aflat...
"Ah, cât de nedreaptă soartă! "
Zise melcul supărat.

"Şi nici nu mai este sare
Pentru ciorba de urzici,
Îi trimit mamei scrisoare
Că dorm noaptea chiar aici.

Şi atunci în zori de zi
Îmi voi lua sare şi pâine,
Iar când lumea se va trezi
Voi fi eu acas′ la mine!"

poezie pentru copii de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemo: Tată, nu o să-ţi ieşi din minţi cum ai făcut la grădina zoologică, da?
Marlin: Hei, melcul ală era pe cale să lovească.

replici din filmul artistic În căutarea lui Nemo
Adăugat de Liliana Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melcul

Mi-a evadat melcul azi-noapte,
S-a dus în Melcia străbună,
Dintre lăptuci şi mere coapte,
În săptămâna mea nebună.

El filozoful din lăptucă,
Luat ca tovarăş pentru scurtă vreme,
M-o fi crezut vreo matracucă,
Sau poate-un iubitor de crizanteme.

Comunicând transcedental,
Ne-am înţeles ades doar din privire,
Eu patriarh, el vegetal
Şi sticla de borcan o amăgire.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu aleargă melcul?

De frică să nu-i fâlfâie ochii.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melcul

Melcul cel cu coarne moi,
Printre frunze se zareşte,
A dat iama prin zavoi,
Binişor şi pe muteşte!

Merge încet, si se târaşte,
Ca o furnicuţă cară,
Dar el nu prea se grabeşte,
Nu duce nimic la moară.

E mai moale şi mai lent,
Nu duce vreo greutate,
Dar işi cară permanent,
O casuţa mică-n spate.

Casa lui e spiralată,
Are dungi pe talie,
Este si puţin bombată.
Se cheamă cochilie.

Are trei buze ciudate
Si doi ochi la scăfârlie,
Mici in varful de corniţe,
Ca o mică măciulie.

Şi cînd merge, lasă dâre,
Pentru recunoaştere,
Peste frunze prin pădure,
Drumul la întoarcere.

poezie pentru copii de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce caută fericirea altundeva decât în propria conştiinţă e ca melcul care umblă pentru a-şi găsi casa.

citat din Constancio Vigil
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare toamnă

îmi lipesc pe umeri aripi
şi cât de limpede mă ajută să simt
aş vrea să le cer iertare păsărilor
în fiecare anotimp în fiecare zi
la fiecare fâlfâit de aripă
în fiecare clipă dacă l-aş auzi şi totuşi
n-o fac n-am furat păsărilor zborul
nu mă simt în stare să-l dau înapoi
cum mi l-am închipui

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străzi întregi păreau ruinate, devorate de salpetru, cu acoperişurile gata să cadă, cu ferestrele înfundate. O piaţă al cărei pătrat de ipsos se zărea, se umpluse parcă cu o grămadă de sfărâmături. Dar pe măsură ce dunga albastră dinspre Montmartre se mărea, curgea o lumină limpede şi rece ca apa unui izvor, punând Parisul sub o gheaţă în care zările îndepărtate căpătau şi ele limpezimea unui peisaj japonez.

Emile Zola în O pagină de dragoste
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om îşi cară în spate, precum melcul, zestrea lui de absurd.

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!