Gândul cel rău

Gândule, gândule
Viperă rea,
— Valuri frângându-le,
Lupţi, arătându-le
Alba ta stea...
Nopţile, zilele
Vezi, te-au învins!
Moarte-s zambilele,
Stinse-s feştilele
Dorului stins...

Rănile, visele
Toarnă-ţi venin;
Dând paradisele,
Cumperi abisele
Marelui chin.

Gândule, gândule
Viperă rea,
— Valuri frângându-le,
Pieri, scuturându-le
Ultima stea...

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândule, taci!

Gândule, taci!
Nu mă trimite
să mângâi zarea
ce-mi pierde cărarea!
Gândule taci!
Nu-mi sufla-n van,
vrerea-n ocean
ci lasă-mă râu,
pe lângă grâu!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu doar gând

Gândule nebun şi sfânt
coborât să mă încânt,
eşti o mare de frământ
zbuciumată când nu cânt!

Gândule mereu profund
încurcând şi descurcând,
fără tine şi oricând
eu aş fi nemaicontând!

Gândule amarul meu,
demon, zeu şi Dumnezeu,
faci ce faci să nu fiu eu
când credeam că-s paraleu!

Cum să fac să te-nţeleg
şi din toate ce s-aleg?
Mă întrebi şi-apoi mă leg
tot de tine unde merg.

Sunt din caza ta frumos
iubitor şi drăgăstos,
mă transformi în urâcios
când tu vrei în arţăgos.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să mă-nşurubez în aer?

Cum să mă-nşurubez în aer, pământule?
Cum să m-arăt din unghiul, al privirii,
gândule,
cu ce e mai puţin din mine dat pieirii?

Cum să m-arăt în trup pe care nu-l doresc
neîntomnat şi-n azvârlire,
plin de verdeaţă şi regesc
şi armăsar păscând câmpii asire?

Cum să-ţi atârn de nară, logodit,
şi sângelui tău să îi fiu nutreţ?
Cum să mă spulber din dorul gândit?
Şi cum să-ţi fiu nepreţios, de preţ?

Poate fiind?
Sau, poate nefiind?

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile

cerul meu întins pe seară
îmbrăcat tot în argint
prin ce tainic labirint
gândurile mele zboară?

eu nu mă gândesc la moarte
las viaţa să curgă lin
de e dulce sau pelin,
că-i aproape sau departe...

stau legat cu rădăcini,
agăţat de cer, un clopot,
şi mă voi feri cât pot
să nu cad în mărăcini.

gândule, prin tine zboară
toamne reci şi amintiri,
fugi de-acele ispitiri
şi fă-mi viaţa mai uşoară.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (9 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul

(unde mă porţi gândule?)

Când zori mă vor trezi din somn
Şi vântul îmi va adia prin păr,
Îţi voi şopti cu buzele uitarea
Ce florile imi leagă iar suflarea....

Parfumul amintirilor rămân,
Ca briza ce o simţi la malul mării
Mă iartă atunci când îţi greşesc
E sufletul ce nu ştie de reguli.

Sub umbra teilor de altădată,
Iţi simt mirosul ce mă-mbată
Nori albi mi-acoperă durerea
E gândul meu ce zboară aiurea.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o uşoară nostalgie

Cu cât se-nsera peste arborii rari,
cu atât începeau să lumineze mai tare
inimile noastre de hoinari,
căutătorii pietrei filozofale.

Totul trebuia să se transforme în aur,
absolut totul:
cuvintele tale, privirile tale, aerul
prin care pluteam, sau treceam de-a-notul.

Clipele erau mari ca nişte lacuri
de câmpie,
şi noi nu mai conteneam traversându-le.
Ora îşi punea o coroană de nori, liliachie.
Ţi-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule?

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din rău natura dă naştere la rău, după cum din viperă se naşte iarăşi viperă.

citat din Isidorus
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

viperă

Viperă - animal cunoscut datorită coşului cu smochine al Cleopatrei.

definiţie clasică de Gustave Flaubert în Dicţionar de idei primite de-a gata
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abisele

Dacă între oameni e întotdeauna o punte,
e, fiindcă, sub ei, se cască abisele
cu ochii închişi. Zilele-s strivite
de caii negri ai nopţilor crunte.
Zilele! Ferestrele voastre le acoperă visele.

poezie clasică de Stephan Roll din Statuile de fum (1984)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cer s-a stins o singură stea

În seara când ţi-am spus iubirea mea
Sus pe cer lucea
O stea de-argint ce revărsa scântei
Steaua dragostei

Numai ea a înţeles ce voi în sufletu-mi trudit
Şi speranţa ea mi-a dăruit
Şi-n seara când ţi-am spus iubirea mea
A murit o stea

Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Şi-n noapte a plâns inima mea
În taina firii

Pe cer s-a stins o singură stea
În ecou de ghitară
Cu ea s-a stins vraja ce ne-a-nvins
Şi iubirea ta

De-atunci în şoapte
Rechem iubirea mea
Pierdut în noapte
O caut în altă stea

Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Şi-n noapte a plâns inima mea
Un vis pierdut.

cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu privi la vin, cum este el de roşu, cum scânteiază în cupă, cum alunecă pe gât. Căci la urmă ca un şarpe muşcă şi ca o viperă
împroaşcă venin.

citat din Vulgota
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serviciile secrete ne-au raportat că avem o viperă în guvern, spuse prim-ministrul dând din coadă.

aforism de Alex Dospian (septembrie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte valuri...

Câte valuri sunt pe mare,
Toate-s semn de întrebare,
De mă-ntreabă cum o duc?
Iar eu nu ştiu să răspund!

Câte valuri sunt pe ape,
Toate-n viaţa mea încape,
Toate-s valuri, vălurele
Ca şi gândurile mele...

Câte valuri mai răsar
Toate-n inimă-mi tresar...
Mai încolo, mai încoace
Viaţa-mi trece ca pe ape...

Timpul nu se mai întoarce
De eşti orb, de vezi de toate...
Clipe de prezent – tezaur
Se petrec, se-aştern în valuri...

Câte valuri călătoare
Îşi duc viaţa în spinare?!
Toate-s valuri-vălurele...
Eu mă pierd, renasc prin ele!...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din şobolan se naşte tot şobolan şi din viperă tot viperă.

proverbe arabe
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdere

Se-ntoarce în furtună de-atâta suferinţă,
O inimă rănită. Şi mor în noi tăcut
Cei ce le-am dat iubire, lumină şi credinţă.
Eu, coardă de vioară, eu, am tăcut demult.

Mă-ntreb a câta oară-s născută din furtună...
De ce un Sfinx mai plânge însingurarea mea...
Mă-ntreb de ce în valuri, ţinându-se de mână
Se naşte şi se pierde – un vis – ultima stea.

Mi-e lacrima oceanul. Mireasă-n valuri albe...
Fără de sens vă caut, prieteni şi copii.
Sub coardele viorii, mi-e moartea mai aproape
Şi pier ca o nalucă, în unde viorii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceremonial

Ce bine-i uneori să fie noapte
ce bine-i uneori să fie
întuneric doar nu pot suporta
întotdeauna sa-mi vezi faţa

şi nici acum nu pot dormi
sunt nori îndepărtaţi ce se formează
ori se mai rupe de pe-orbită
în univers vreo stea

şi trebuie în lume cineva să stea de
veghe să cumpănească totul în tăcere
când sarea oaselor absoarbe rouă mai
repede să vină zorii

plutesc deasupra marelui tău
somn cu ape repezi şi adânci Iui
poate i-aş îngădui să-mi vadă
livida faţă descărnată

tu trebuie s-o bănui numai
şi chiar în clipa asta
pe sine dând începe-ncet să se distingă
lipsitul de privire în oglindă

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua

ardea o stea în depărtări
o stea albastră
cu chin ardea şi nicăieri
din soarta noastră

şi licărind parcă şoptea
că tot ce trece
chiar dacă arde ca o stea
oricum e rece

o noapte lungă cât un dor
în văl de zare
stingea un trup interior
cu chip de soare...

poezie de Iurie Osoianu (6 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

valuri valuri valuri
şi tot pământul peste val.

a trecut un soare
scăldat prea mult de raze.

poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scumpei mele soţii care a devenit o stea

Zilele şi nopţile mele nu mai sunt timp
ci strigăt şi dangăt şi vuet,
de când ai plecat, de când n-am uitat
mişcările tale şi chipul de icoană.

bolnav de singurătate, am rămas aici
aşteptând să ne reîntâlnim, dragostea mea
nepieritoarea mea dragoste

nimeni şi nimic nu te poate înlocui
ai devenit o stea şi mă luminezi
atunci când şarpele întunericului
se aşează la picioarele mele

te rog să mai fii puţin răbdătoare
până voi veni lângă tine
dragostea mea nepământeană
lumina mea de stea.

poezie de Gheorghe Mihaiu din Scrisori de dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-a trebuit...

Şi-a trebuit să moară pe Golgota
Al doilea Abel, coborât de sus,
Să pironească zapisul, şi iota
Blestemului s-o şteargă. Doar Isus
Prin Sângele Iertării, de pe Cruce,
Jertfit, în roşii valuri, pe nedrept,
Aduce tihna Cerului, aduce
Şi-n bietul Cain ce-l purtăm în piept...

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!