Melodie
Corzile muzicale
vesele cândva
adulmecă șchiopătând
tristețile dezacordate
din sufletul
altădată plin de vise
îndrăznețe.
Stropi târzii
din clipe trecute
prăfuiesc fără milă
echilibrul unui cântec
bătrân și caraghios...
poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Urare
Să ai
Împliniri în vise,
Tristețile stinse,
Nesfârșite bucurii
Fără gânduri fumurii!
Să simți
Pace și-armonie
Fără ironie,
Dragoste adultă
Și iubire multă!
Să fii
Sărac în sărăcie,
Bogat în fericire,
Cu suflet curat,
Mereu inspirat!
Sănătate-n toate,
Firesc zi și noapte.
poezie de Ovidiu Scridon din Tu ce-ai făcut astăzi?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesfârșit
Infinitul învingător
îmi zâmbește plin de milă.
Labirintul miracolelor
inundat de cărări
netrecute
se deschide tot mai larg
cu fiecare
curiozitate stinsă,
cunoașterii mele.
poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele strălucesc
Nu-ți întoarce privirea
Peste nopțile reci,
Ți-e sufletul plin,
Nu-i momentul să pleci.
Gândurile-apasă
Duhul tău ceresc,
Mai rămâi o clipă,
Stele strălucesc!
poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Prietenul nerușinat, cerul fără milă
Caznă multă, dușmanul puternic fără milă.
Piere umbra speranței în lumina soarelui
Locul nefericirii înalt și fără milă.
Străin de locul acesta dorit se înalță
Grija iubirii venind repede fără milă.
Privirea, boiul tău mlădios e ca un torent
Și sprâncenele sunt arcuite fără milă.
Rațiune nestatornică în calea vântului
Fericirea e ca dușmanul fără milă.
Taina dorinței e ca o cale de nestrăbătut
Locul meu e drumul încercării fără milă.
Gândul meu sună ca un cântec înaintea luptei
Paharul meu deșertat e un gol fără milă.
În lacrimi roșii Fuzulî își acoperă fața
Și cerul se ridică deasupra fără milă.
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec fără glas
! scepticismul cărnii mele
i-arestat în ghilimele,
freamăt de singurătate,
minus de vitalitate,
raze de nemângâiere,
suflet greu în deraiere,
cândva cald și rafinat,
trupu-ți, azi, e stat în stat,
iarna viscolește-n noi,
numărăm până la doi,
din înaltul unui pom,
Adam cade iar în... Om,
rămân, clipe după clipe,
îngerii fără aripe,
viața-i îngropată-n vers,
ce tristețe-n Univers!,
murim de esențial,
înotând prin ideal,
cântecul mi-e fără glas,
Doamne, Tu mi-ai mai rămas!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cândva, cândva, măiastră-nchipuire
Fi-voi pentru tine doar o amintire
Și se va șterge tristul meu contur
Din amintirea ta cu ochi de-azur.
Îmi vei uita profilul de barbară
Și fruntea-n fum albastru de țigară,
Și veșnicul meu râs cu stropi ce mint
Și ploaia de inele de argint.
Pe mâna mea, mansarda-ntunecoasă,
Dezordinea divină de pe masă,
În veacu-nălțător și fără milă
Când mică tu erai, iar eu - copilă.
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Poezii (noiembrie 1919), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine ești?
Ascult tăcerea nopții fără stele
din umbra neuitărilor târzii
ce-mi bântuie speranțele rebele
tot așteptând din depărtări să vii.
Pe liniștea întinsă ca o pată
se prind în horă clipe de regret
venite-n pragul serii deodată
cu amintiri ținute în secret.
Se-așază peste cuget în neștire
sub bolta unui gând fără sfârșit
lăsat cândva pe-o muchie subțire
la marginea lui minus infinit.
Dar gândul, mai agil decât lumina,
spre seară-ajunge înlăuntrul meu
cu versurile-aduse din grădina
unde-a căzut cândva un curcubeu.
Le-așez, fidel, în rime potrivite,
într-un poem pe care să-l citești,
când prinsă de uitările-ți vrăjite
o să te-ntrebi mirată: "cine ești"?
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 24.06.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine ești?
Ascult tăcerea nopții fără stele
din umbra neuitărilor târzii
ce-mi bântuie speranțele rebele
tot așteptând din depărtări să vii.
Pe liniștea întinsă ca o pată
se prind în horă clipe de regret
venite-n pragul serii deodată
cu amintiri ținute în secret.
Se-aază peste cuget în neștire
sub bolta unui gând fără sfârșit
lăsat cândva pe-o muchie subțire
la marginea lui minus infinit.
Dar gândul, mai agil decât lumina,
spre seară-ajunge înlăuntrul meu
cu versurile-aduse din grădina
unde-a căzut cândva un curcubeu.
Le-așez, fidel, în rime potrivite,
într-un poem pe care să-l citești,
când prinsă de uitările-ți vrăjite
o să te-ntrebi mirată: "cine ești"?
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe efemere...
Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Și mă întreb, ca-n multe dăți:
Unde ești iubirea mea?
Unde îți faci culcuș și case?
Cât timp, să mai trag speranță?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soața bună, până la moarte,
În îmbrățișări de stea.
Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Și își face încet cărare,
Printre stele vechi și caste,
Ale nopților astrale.
Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit că ești un Ulise.
Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Și viața fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Și Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viața, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce ești Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Și iubire pân la stele!
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe efemere...
Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Și mă întreb, ca-n multe dăți:
Unde ești iubirea mea?
Unde îți faci culcuș și case?
Cât timp, să mai trag speranță?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soața bună, până la moarte,
În îmbrățișări de stea.
Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Și își face încet cărare,
Printre stele vechi și caste,
Ale nopților astrale.
Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit că ești departe.
Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Și viața fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Și Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viața, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce ești Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Și iubire pân*la stele!
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firmament dat la maximum
Dragostea-i un portativ
plin de stele muzicale
la pian ultimativ
cântă două portocale
Plin de stele muzicale
iarăși este firmamentul
noaptea numai în sandale
cântă patu-i accidentul
Iarăși este firmamentul
la pian ultimativ
începe bombardamentul
dragostea-i un portativ
Plin de stele muzicale
firmamentu-o ia la vale
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 aprilie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ce este Fericirea?
M-am întrebat ades ce este fericirea,
Cum e să dai din brațe și să zbori,
Cum e să simți în fiecare por Iubirea,
Și sufletul să-l ai plin de comori.
Și-am căutat mereu, neobosit, răspuns,
În zâmbete, în primăveri și în priviri,
Adesea mi s-a spus că banii sunt de-ajuns
Și bogățiile îți pot aduce împliniri.
Și-am rătăcit prin bucurii fragile uneori,
Am risipit Iubirea și am gustat din plin succesul,
Am colindat Pământul, iluzii în culori,
Dar toate-acestea nu mi-au dat spre Fericire-accesul.
Azi o minune îmi zâmbește neîncetat,
Copilul meu îmi definește strălucirea;
Și nu există sentiment mai important
Și simt cu toată ființa că asta-i FERICIREA!
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe efemere...
Vrăjiți mi-s ochii sub catifeaua nopții,
Cupolă de vis, brodată divin,
Când stelele sorții pe toți ne sfidează,
Știind ce ne așteaptă-n destin.
Vântul timid sărută flori de tei,
Parfumând cărările verii în noapte,
Luna sfioasă ca o fecioară cuminte
Caută povești de iubire sub stele,
În vii și noi scânteieri.
Care e menirea voastră?
Muze caline, prietenele mele,
Unde vă faceți culcuș sau case,
Nu vă e milă de frământările mele?
Ca o divă printre stele vechi și caste,
Flori de foc în nopți de smoală,
Luna trece nici că-i pasă
Ce gândesc sau ce mă apasă,
Ce iubire port sub stele.
Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit de-al meu Ulise,
Rătăcit în depărtări.
Ce-ar fi cerul fără stele
Și pământul fără flori,
Ce-ar fi omul fără visuri,
Fără al iubirii fiori,
Ce-ar fi munca fără sporuri
Și viața fără onoruri,
Ce-ar fi Terra fără oameni
Și Geneza fără valuri...
Ce-ar fi viața fără moarte,
Ce e dincolo de toate,
Ce ești Tu divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul plin de toate,
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace spre eternitate,
Și iubire pân la stele,
Că-i mai bună decât toate.
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre vise
Știu o lume plină de mistere
Ce mă-nvăluie în fiecare noapte,
Unde viscolul este doar adiere
Și-orice țipete par simple șoapte.
Și mă pierd în nesfârșita clipă,
Bucuria se-oglindește peste ape,
Simt că zbor și zborul mă ridică,
Infinitul pare-atât de-aproape.
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-o să am
N-o să am niciodată un cântec,
pierdut într-un clar de pădure!
Și asta numai pe motiv,
că notele mele muzicale,
sunt izvorâte din ecourile,
pașilor tăi de ciută,
într-o poiană,
atunci când cerul,
se întâlnește cu pământul
și când piepturile florilor,
pocnesc de sufletul meu,
care-ți vine mereu la rădăcină,
ca un izvor cristalin,
obosit de așteptare
și de prea plin!
poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portretul unui gând
Ochii mei
aplecați în beznă
mai privesc în gând
zâmbetul tău
rătăcit
undeva departe
în spatele timpului pierdut
razele Soarelui
uitate-n noapte
neadormite
încă...
poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt... călătoare...
Sunt călătoare și mereu mă pierd
În veșnicia caldă a iubirii...
Cu zarea ei, mereu mă dezmierd,
Sărutând pe roșu, trandafirii;
Sunt... călătoare în zori de zi,
Printre petale și cuvinte;
Pe cărarea nopților târzii...
Îmbrățișând luceafărul, cuminte.
Sunt petala vie ce te-ar înveli...
De mi-ai fi tu, dorul pe aripe,
Sau înger plângând în nopțile târzii,
Să mă afund cu tine în nesfârșite clipe.
Sunt, in clipe trecute sau începutul
Unei iubiri pline de nectar...
Când pe buze îmi curge sărutul,
Unui trandafir primit în dar!
Sunt, frunza alintata de vânt...
Iar mângâierea ta mă-mbie,
Să zbor pe aripe de doruri când,
Iubirii încerc să-i scriu o poezie.
Sunt ploaia ce se plimbă prin flori,
Când cu mângâierea mâinilor ating,
Plete ude de căzute flori de măr,
Când anii pe fruntea mea se sting!
Sunt călătoare-n trecut, prezent și viitor...
Nemuritoare boemă-n altar
De flori, ce mă-mbată cu parfumul lor,
Când îmi oferă al iubirii lor dar!
Sunt... calatoare pe-un câmp plin de flori...
Pierdută în albastrul de rouă
Si risipesc tăcerea din fiori,
În mângâieri cu mâinile-amândouă!
Sunt, am fost și voi fi mereu,
O călătoare... o muritoare de rând;
Iar adevarul iubirii îl sădesc mereu,
În flori, în colțul inimii... și-n gând.
poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Optimism
Așa de tonic știe-a fi
În toate cântecele sale,
Că par mai vesele chiar și
"Tristețile provinciale".
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când podurile crapă
Se prăfuiesc cărările spre îngeri
Și gândul nostru este colbuit
Când plânge-n inimi crinul prins în sângeri
Iar dorul zace-n temniți biruit.
Chiar podurile dintre noi se crapă
Pădurile dispar parcă-s stafii
Iar ciutele-n deșerturi se adapă
Căci râurile nu mai sunt zglobii.
Se prăfuiesc cărările speranței
Pe câmpuri macii înfloresc în jos
Rămânem tributari pe veci chitanței
Ce o plătim ca să trăim pe dos.
Iar munții parcă-ncep să se scufunde
Cuprinși treptat de-atâtea bălării
Când de rușine timpul se ascunde
În fața celor fără pălării.
Se prăfuiesc cărările trăirii
Iubirea este pusă la mezat
Dispare chiar și logica gândirii
Căci banii-n sclavi ne-au transformat.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigramistul
Cu capul plin doar de idei și vise,
Gândeai că o să ai cândva statuie,
Dar ai bătut mereu la uși închise,
Și azi ai capul plin... doar de cucuie!
epigramă de Gheorghe Leu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!