
Singurătate
Ziduri dușmănoase
mă-nsoțesc
pretutindeni
între deznădejde și speranță
marea se unește cu cerul
urmele pașilor
trec nevăzute
sunt singur
umbra-mi rămasă lipită
de tălpile ei
refuză să mă urmeze.
poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Vara
Vântul cald mângâie marea,
Soarele dăruiește bronz,
Vacanța-și face de cap
Printre muritori,
Poveștile de dragoste
Se trăiesc intens,
Șoaptele de-amor
Se spun sub clar de lună
În cântul greierilor.
Pretutindeni culori vii,
Cerul, tablou spectaculos
În mișcare,
Predominat de seninul albastru.
Totu-n jur e bucurie;
Plante, flori, copii,
Munții numai buni de luat la pas;
Se trăiește frumos,
Se pregătesc din vreme nostalgiile
Pentru toamna care va veni.
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea multe ziduri
Prea multe ziduri în jurul nostru,
Zidul discreției, al tăcerii mincinoase,
Al decenței parșive, zidul morții,
Zidul zidului, sula de au zidul străpunge,
Zicea cronicarul, câinii iubesc zidurile
În felul lor, andrele, biluțe, nimicuri,
Până la urmă, îndrăgostit de un zid,
Am văzut cum el înflorește,
Nu mă-ngropați voi între ziduri,
Trandafirii sălbatici trec peste margini,
Iar marea, ah, marea, este chiar patul zeiței nebune.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul care curge asigură echilibrul între viață și moarte, între bucurie și suferință, între speranță și deznădejde.
citat din Elena Stan
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Liftul
între etaje închis în fierul contorsionat
liftul îmi este sicriu,
nu pot să privesc cerul,
fierul mă strivește,
nu-i drept
nu sunt demn de sacrificiu,
ce să înțeleg?
când cerul nu mai este,
tălpile se descompun de durere,
nu mai am țipăt,
acum cu mine moare copilul din suflet
imatur rămân în față durerii.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmele pașilor
Urmele pașilor pe nisipul fără stâncă
sunt șterse de o apă mai puțin adâncă,
ascuns printre valuri urmele lor le privesc,
au trecut doi tineri care parcă se iubesc.
Urme de pași pe trotuare asfaltate,
lângă reclamele bezmetic luminate,
par afișe de voluptate dezintegrată,
rătăcite puhoaie în ploaia întristată.
În neaua albă a copilăriei mele
văd pașii mamei încă oglindiți în stele,
păstrați pe oda lacrimilor risipite
la umbra teiului cu frunze adormite.
Simfonia pașilor pe cărări de munte,
tăvălind mireasma dorințelor mărunte,
are acordul rugăciunii puse în destin
și-aduce eternitate și zâmbet în suspin.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopți reci tresărind a speranță.
Doar urmele pașilor
țesute în fir de argint
mai rabdă cumințenia lunii
și urletul lupilor.
gogyohka de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul singurătății
NU sunt singur poate
murmura gândul ascuns
sub urmele pașilor
pe nisip umbra mea
alunecând printre șoapte-tăceri
adâncă, adâncă
NU privi lacrimile mele
am rostit către mare
îndurerând albastrul
mușca chipul ei
în care singurătatea mea
oglinditu-s-a
nu de singurătatea pașilor mei
nu de ecoul lacrimilor mele
să vă temeți
de trecerea clipei ațipită
în brațele ceasornicului
poezie de Costel Cosma (3 iunie 1987)
Adăugat de Costel Cosma

Comentează! | Votează! | Copiază!
e ora schimbului de nisip
în clepsidră
cât marea mai doarme
și își ține în somn respirația
apoi urmele pașilor se vor șterge
gogyohka de Mihaela Poduț Ienuțaș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt singur
nu sunt singur, am o umbră fugărindu-mi zilnic pasul,
am și-un tunet rupt din ceruri când îmi obosește glasul,
am și Soarele și Luna, am și bolta înstelată,
am și-o poză cu o fată cu rochița dantelată.
nu sunt singur, am oglinda încruntată riduri-riduri,
am speranțe-n depărtare, am și ziduri după ziduri,
am și-o muză ce mă doare printre vise fără număr,
am și stropii grei de ploaie picurându-mă rar pe umăr.
nu sunt singur, am credința și mă rog la sfânta cruce,
am și vise colorate, am și lacrime caduce,
am și-o inimă ce bate, bate-ntruna ca o toacă,
am și-un înger și un demon îndemnându-mă la joacă.
nu sunt singur, am un suflet rătăcit printre cuvinte,
nu sunt singur, nu sunt singur, strigă morții din morminte,
nu sunt singur, nu sunt singur, strigă valul când se sparge,
nu sunt singur într-o mare scufundare de catarge.
poezie de Ionuț Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am plâns când m-am trezit
cearceaful era umed
în casă doar tăcerea vorbea
tu ai plecat pe alt meleag
nu, nu eram eu, cel drag
am plâns,
de dor, de dragul tău
femeie, cine ești
e cerul în lacrimi
te caut nebun
la marginea zărilor
mă ard depărtările
țipă cărările
azi triste și pustii
timpul s-a îngustat
ca urmele pașilor pe nisip
demult te încolăceai sălbatic
pe trupul meu în noapte
ce noapte, ce delir
azi ziduri ne înconjoară
și ceața deasă nu mă lasă
să urc, să urc la cer
tăcerile mângâie depărtările
tu unde ești, eu cine sunt
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Franței burgheze
Unde este marea Franță?
Ce văd ochii, te sfâșie.
Oh! neroada burghezie,
Și trufașa ignoranță.
Cerul este de leșie.
Un lințol pentru speranță,
Unde este marea Franță?
Ce văd ochii, te sfâșie.
Între minte și prostie
S-a scurtat orice distanță. --
Vrut-au toți egali să fie,
Și sunt toți, cu siguranță. --
Unde este marea Franță?
rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unește cerul cu marea
Salveaz un chip răvășit
Îi pun iubirea la picioare
Căci sufletul i-a fost rănit
Si cerului îi cer îndurare
Mână spre tine am întins
În umbra rece neagră
Suflete nu te lasa învins
Deschide priveste afară
Este toamna vieții tale
Transformată-n primăvară
Sufletul un stup de albine
Elibereazate si zbori afră
Labirinlul nu l-ai descifrat
Ai mers doar drumul usor
In valiza vieții multe de cărat
Iubeste viața este un zbor
Acum omule ai de urcat
Priveste orizontul zarea
Universul tăcut din noi
Unește cerul cu marea
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur
Am oferit
probabil prea puțin
din ce-nseamnă
"a da"
am așteptat
probabil prea mult
de la verbul
"a iubi"
într-un târziu
m-am trezit
așa cum am fost
de fapt
tot timpul.
poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt singur
Obârșiile-izvoare
mă mai leagă. Nu sunt singur.
Mi-a crescut pe câmp o floare,
unde sunt, să nu fiu singur.
Jaruri sfinte, nor fierbinte,
trec pe cer, să nu ard singur.
Inimi bat, se spun cuvinte,
pe pământ să nu cânt singur.
Umbra-alături ia ființă,
unde merg, să nu merg singur.
Neguri vin din neființă
mărturii că nu sunt singur.
Vulturi din robie scapă
și se-nalță; nu lupt singur.
Cade în abis o apă,
în adânc să nu cad singur.
Focuri sunt și e credință.
Acest gând cât mai palpită
schimbă moartea-n biruință:
nu sunt singur, nu sunt singur.
poezie celebră de Lucian Blaga din Vârsta de fier
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe străzile orașului mut
trec pe străzile orașului mut
seara și-a pus amprentele-n vitrine
sunt luminoase și pline de fast
dar orășenii le ignoră grăbiți
mă desprind întărâtat de urme
cu ochii la ființe nevăzute
mâinile prind între degete culori
aruncate plutind în oglinzi de apă
în umbra cosmicei porți de argint
îmi simt ridicarea telurică a pașilor
de trupu-mi vibrează-n asfințit
la marele tău sărut din cumpăna gurii
și niciun fior ce trece ptrin mine
tainic plâns nu mai are
se scurge prin țeava unui crin
îmbătat de parfumul nopții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminile din ochii mei sunt urmele pașilor tăi.
citat din Adrian Ordean
Adăugat de Betty Marcovici

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un mod de viață
singurătatea e o viețuitoare
locuiește între fâșiile cărnii
din când în când
se sprijină de umbra pașilor
adulmecându-i forma
uneori
deghizată în oameni
trece strada
fără
să țină cont
de marea înghesuială
pășește greoi ca și cum
ar sprijini cerul
ultima dată a rămas acolo
în căutarea unei alte umbre
și respira printre coastele mele
abia atunci
mi-am dat seama că
viața nu-i decât
o repetiție
pentru marea trecere
poezie de Teodor Dume din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantoma
Sufletu-mi rătăcește neîmpăcat
prin cabana cu vedere spre munte;
povara iubirii pierdute urcă anevoie
scările din lemn de brad.
Urmele pașilor lui s-au șters definitiv;
doar mirosul de vin cu scorțișoară
mă mai îmbată cu speranță.
poezie de Mihaela Băbușanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ziduri
m-am simțit închis de multe ori, între ziduri
între cuvinte
cuvinte așternute pe ochii minții, tot timpul
unele au fost și încă mai sunt, ascuțite.
țipă
înțeapă inima și sufletul
altele sunt în tonuri joase, urlă
urletului fiarelor din junglă
urletul nopții
oamenii au transformat lumea
în fără
vreau liniștea de dincolo
mă vreau acolo unde nu există
fără
fără țipete și urlete de cuvinte
fără junglă
vreau acolo unde sunt
cu tine, de iubire ziduri
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele unui poet nu sunt decât urmele pașilor lui pe nisipul timpului.
citat din Gumann Daniela (14 septembrie 2024)
Adăugat de Daniela Gumann

Comentează! | Votează! | Copiază!