Poemul singurătății
NU sunt singur poate
murmura gândul ascuns
sub urmele pașilor
pe nisip umbra mea
alunecând printre șoapte-tăceri
adâncă, adâncă
NU privi lacrimile mele
am rostit către mare
îndurerând albastrul
mușca chipul ei
în care singurătatea mea
oglinditu-s-a
nu de singurătatea pașilor mei
nu de ecoul lacrimilor mele
să vă temeți
de trecerea clipei ațipită
în brațele ceasornicului
poezie de Costel Cosma (3 iunie 1987)
Adăugat de Costel Cosma
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Costel Cosma. [Vezi poezii despre singurătate, poezii despre poezie, poezii despre nisip, poezii despre gânduri, poezii despre frică, poezii despre ceas sau poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.