David şi Ionatan

Mai dulce decât dragostea Micalei
Care cinstea, în taină, terafimi,
Iubirea unui prinţ ieşi în cale-i,
Lui David cel sortit spre înălţimi.
Da, Ionatan şi-a scos chiar şi mantia,
Punând-o peste cel ales de Cer.
Un legământ zidi prietenia
În falnic monument de caracter.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia are frumuseţi pe care iubirea nu le cunoaşte, prietenia se întăreşte când trece peste obstacole care ar nimici iubirea, prietenia rezistă timpului, timp care erodează iubirea. Prietenia atinge înălţimi necunoscute iubirii.

citat din Marianna Ba
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea Ierihonului

Cetatea Lunii, mândră, păcătoasă,
Se-mpotrivea căderii presimţite.
De-ar fi crezut, ca a Rahavei casă,
N-ar fi pierit sub tunete-nteţite.
Dar n-a crezut şi nu s-a pocăit.
Aşa va fi şi cu această lume,
Căci cele şapte trâmbiţe-au sosit,
Sunând avertizare, foc şi ciume.

Nu pentru jaf s-a dat spre nimicire,
Cetatea, ci spre sfântă judecată.
De-aceea Israel avea poruncă
Să nu ia pentru sine vreo răsplată.

Şi toţi au înţeles şi-au ascultat,
Afară de Acan, cel cu mantia...
Privind, el a poftit şi a luat.
Cu viaţa şi-a plătit apostazia.

Cetatea Ai a fost apoi luată
Prin iscusinţă, după sfat ceresc.
Cei care iau exemplul de-altădată,
În misiunea sfântă reuşesc.
..............
Intrând în ţară, Dumnezeu le-a dat
La fiecare sorţ de moştenire.
Din nou în legământ i-a adunat,
Prinţul Isus la ultima-i vorbire.

Din toate-acele mari făgăduinţe,
Făcute-n zori poporului iubit,
Nici una n-a rămas pe din afară,
Căci Domnul, credincios, le-a împlinit...
.......
Când canaaniţii apăsau pooporul,
Debora, prorociţa, a chemat.
Şi, ca în jurul unei mame bune,
Viteji israeliţi sau adunat

Barac a fost în frunte, cu credinţă,
Şi după el curgeau galileenii.
Din Ruben a sosit doar zvon de planuri,
Dar Beniamin şi-a înarmat oştenii.

Aşer se odihnea pe plaja lui,
Iar Dan făcea afaceri pe corăbii,
În timp ce chiar şi stelele luptau,
Sosind din cer cu sclipitoare săbii.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absalom

Frumosul prinţ cu păr nemaivăzut
Râvnea, ca Lucifer s-apuce tronul.
Şi mulţi în umbra lui au apărut,
Cu-acelaşi zel care dăduse tonul.
S-a răsculat băiatul răsfăţat,
Fiind în stare să-şi ucidă tatăl.
Dar părul de pe cap la încurcat
Şi-i spânzurat şi azi în codru, iată-l!

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O taină e iubirea,

O taină e iubirea,
O taină e durerea
Pentru cei care nu le pot stăpâni.
O taină e lumina,
O taină e plăcerea
Pentru cei care nu le pot privi.
O taină este gândul,
O taină e cuvântul
Pentru cei care nu le pot rosti.
O taină este viaţa,
O taină e şi moartea
Pentru cei care nu le pot preţui.
O taină este dorul veşnic călătorul
Pentru cei care nu pot iubi.

poezie de Vladimir Potlog (12 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Iubirea-i păzitorul înger,
Lumină-n suflet, pace,
Rouă pe florile de sânger,
Lumină, taină, pace...
E un poem de suferinţă,
De zbatere şi taină,
Poem ascuns în necuvinte
De dor, iubită doamnă!
Privim sub a tăcerii arce
Cum înfloresc castanii...
Iubirea – sfântul legământ
Ne pomadează anii...
Un umăr peste care
Poţi plânge liniştit
Cu lacrimă de sânger
De doruri biciuit...
Iubirea ţi-e aripa
Ce poartă spre înalturi
Iubitul osândit...
Pe-a lumii catifele,
Zefirul se coboară
Şi te aduce-n dar,
Un val plăpând de mare,
Lumină şi culoare.
Iubirea-n ani-lumină
Lucirea îşi măsoară
Şi timpul ei... şi spaţiul,
Devine legendar.
Iubirea-i dăruire!
E-A TA, IUBITĂ DOAMNĂ!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia aduce o viaţă mai profundă decât iubirea. Iubirea riscă să devină obsesie în timp ce prietenia nu este altceva decât împărtăşire.

citat din Elie Wiesel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ungerea lui David

Neascultarea-i foarte vinovată,
Întotdeauna ea este păcat.
Când Saul a călcat porunca dată,
Cu jale Dumnezeu l-a lepădat,
Şi a ales un tânăr ciobănaş,
Pe cel mai mic din fii lui Işai,
Cel iscusit la harpă şi la caş,
Puternic în credinţă şi bălai.

Şi astăzi, la hotar de veşnicii,
Se numără, din ceruri, caractere.
Se leapădă, se-aleg, dintre cei vii,
Pentru coroana slavei ce nu piere.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre înţeles

Înfipt ca o cazma trudită pe ogor,
În gozul din pătul al unui opincar,
Mi-e sufletul acum, un falnic autor,
De jalbe cu ecou, un nepătat altar!

El stă să priceapă la coastele nopţii
Ce-a putut săvârşi pe umerii zilei,
Ce-a dat spre vărsare în apele sorţii
Şi ce-a strâns cuminte din amfora milei...

Spre-nţelegere stă de mai ia legământ
Din leagan de codru, din doină şi rugă,
De la vatră şi fus, din pârâu şi pământ
Ce-n piept îi stau toate şi-n timp le înjugă...

Curând peste mantii de clipe tărcate
Veni-va şi ceasul unui altui portret,
În cele din urmă şi sufletu-mi poate
Va şti lămurire dar desprins de schelet!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (6 ianuarie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâncarea nu l-a ispitit niciodată. Să bei şi să înghiţi aer când ţi-e sete de înălţimi ameţitoare, aceasta e adevărata hrană, dar aceasta-i o taină pe care numai el o ştie. Când ziua fuge din faţa nopţii, el porneşte; atotstăpânitor, păşeşte, măreţ, peste acoperămintele întregului târg. Se plimbă de la un capat la altul al mahalalelor, caci n-are dragoste deosebită pentru niciun colţ. De-aici ca şi de-acolo, firea lui îl îndeamnă mereu aiurea. În sufletul lui nu tresare nimic, decât în cele câteva zile când dragostea îl chinuieşte. Căci dragostea e pentru toti acelaşi veşnic chin. Şi niciodată nu se simte mai fericit decât după nopţile acestea de zbucium, când, liniştit, gândeşte la ele cu dezgust.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Filosoful
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rut

Istoria lui Rut ne-a învăţat
Că Dumnezeu iubeşte pe oricine.
Credinţa şi iubirea ei au dat
O pildă pentru neamuri, pentru mine.
Dorinţa de-a urma pe Dumnezeu,
Iubire, sfat, smerenie şi-avânt,
Ne încadrează bine-n planul Său,
Ne răsplătesc chiar astăzi pe pământ.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

De ce ai ales un zacamant de suferinte
Si-ai refuzat un lan intins de flori
Si-aveam si eu si tu frumoasele dorinte
Dar ai ales sa pleci si sa m-omori.

De ce nu ai ales iubirea noastra mare
Si te-ai lasat purtata de prostii
Si strangi in mana-acum un bob de sare
In ciuda dragostei din orele tarzii.

Eu cu dragostea raman
Si as vrea sa fii acum
Unde eu ma simt stapan
Pe-al padurii dulce drum.

Tu nu ai visat copila
dragostea din ochii mei
Si as spune ca n-ai mila
Dupa ce-ai facut cu ei.

Ai ales un bob de sare
Asta n-o sa uit nicicand
Din povestea noastra mare
N-a ramas macar un rand.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saul

Din seminţia cea mai ne-nsemnată
Şi de curând lovită de război,
Un tânăr-nalt, curat şi fără pată,
Lupta cu pământeştile nevoi.
Neobosit pe calea ascultării,
Tot căutând măgarii rătăciţi,
Găsi uleiul binecuvântării,
Duh nou şi tron peste israeliţi.

Chiar dacă Israel a necinstit
Pe Domnul, căutând un împărat,
El nu i-a părăsit. Deşi jignit,
În providenţa Sa ia ascultat.

Le-a dat pe Saul cel smerit, ascuns,
Ce-atât de mic era în ochii săi.
Cu suflet nobil şi cu zel nespus,
El i-a scăpat de amoniţii răi.

O, dacă Saul rămânea smerit,
Cinstind porunca, nu părerea sa,
Dar la-ncercare el a îndrăznit
S-aducă jertfa ce nu se cădea.

Apoi, mânjit de-a sa nepocăinţă,
A poruncit un post necugetat,
Crezând că Domnul va schimba sentinţa,
Lăsându-se prin post înduplecat.

Fanatic, el lipsi pe toţi de mierea
Pe care-o pregătise Dumnezeu.
Dar prinţul Ionatan, primi puterea
Credinţei, izbăvind poporul său.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iosif devine sclav

Pentru vina de-a visa
Celor ce nu convenea,
Iosif sclav a fost făcut
Şi la Egipteni vândut.
Dar l-a ocrotit mereu
Bunul nostru Dumnezeu,
Astfel că stăpânul chiar,
Dregătorul Potifar,

L-a-nălţat peste averi
Şi i-a-ncredinţat puteri
Peste toată casa lui...
Fost-a voia Domnului,

Mai presus de gândul rău
Al oricărui frate-al său.
Tu, băiete, fii curat,
Şi vei fi, la fel, 'nălţat.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea, mereu surprinzătoare

Am o soţie dulce, iubitoare,
Pe zi ce trece mai surprinzătoare;
Chiar ieri, în dormitor, pe lună plină,
Ea m-a surprins din nou... cu o vecină.

epigramă de Florin Rotaru (2009)
Adăugat de Florin Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia unui bărbat e mai trainică decât dragostea unei femei.

Emile Zola în Gervaise
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei doi gemeni

Esau şi Iacov, cei doi fraţi,
S-au despărţit chiar din pruncie:
Esau cu jocul şi mâncarea
Iar Israel la datorie.
Edom, lumesc şi fără frâu,
A devenit popor duşman.
Dar Israel a fost ales
Să împlinească sfântul plan.

Nici Iacov nu era un sfânt,
Căci a minţit şi a-nşelat,
Şi-apoi, de frica lui Esau,
Departe sa refugiat.

Dar Domnul nu l-a părăsit,
Ci i-a întins sub paşi o scară
Pe care harul minunat,
La cei descurajaţi, coboară.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina Crăciunului

O mare taină ni se dezvăluie în Ajun
E taina cea de preţ a Sfântului Crăciun.

E-o taină mai presus de fire
Taina Cuvântului jertfire.

E taina Duhului ce prinde trup,
Taina păstorului care păzeşte oile de Lup.

E taina Împăratului care devine rob
Şi taina trandafirului care răsare dintr-un bob.

E taina Soarelui ce stinge nopţi,
Taina Luminii şi-a dreptelor dreptăţi.

E taina păcii ce se aşterne peste lume
Şi taina iubirii ce ne poartă nume.

E-o taină a patimilor pe cruce îndurate
Taină a milei şi a păcatelor iertate.

E taina morţii şi-a vieţii fără moarte
E taina ce sufletul o-mparte.

E taina Raiului ş-a Tatălui de Sus
Taina dumnezeiască a pruncului Iisus!

poezie de Adrian Artene din Colindător la porţile cerului (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Botezul

Iubirea a bătut la uşa omului, încetişor,
Cu bunătate, a adus apă din sfânt izvor.
Însă omul n-a recunoscut al său Creator,
A pus al păcatului lacăt pe-al uşii zăvor.

Şi-a bătut din nou la uşă, Iubirea agape,
A venit, omul să-l scape de negre păcate.
Prin sfânt legământ la cruce a semnat,
Cu sângele Său Sfânt, al eliberării act.

De robia păcatului, oricât de mic pare,
Cine crede şi se botează, are salvare.
Cine crede şi face tot ce Domnu-i cere,
Spre cerul veşniciei aleargă, nu piere.

Pumnul de ţărână din glia azi dezrobită,
Găsi-va pacea vieţii, atât de mult râvnită.
Sufletu-mbrăcat în strălucirea veşniciei,
Îşi poartă veşmântul alb, haina bucuriei.

Bate la uşa inimii tale şi astăzi Iubirea,
E Salvatorul tău, ţi-aduce nemurirea.
Prin credinţă ţi-aduce salvare din moarte,
Deschide uşa inimii, de viaţă să ai parte.

Intră în apă şi fă legământul de slujire,
Legalizat în credinţă, legământ de iubire.
Act de-nfiere cu Sânge Sfânt oficializat,
Scos din nimicnicie, făcut fiu de-mpărat.

Nu te lăsa prins de datini şi-aşa zise forme,
Nu-s de la Isus, sunt ale omului norme,
Făcute-n fariseism, din a gândului rătăcire.
Ia lumina, care în Biblie stă ca mărturie.

Deschide-ţi larg inima, să intre în ea Isus
Prin cuvântul cercetării, ce te-a străpuns.
Să pătrundă lumina vie, să facă curăţie,
Să spele gândul şi trupul de murdărie.

Lasă-L în casa ta şi-n inima ta, Stăpân.
Aruncă tot ce-i rămăşiţa unui păgân,
Rupe păienjenişul, ce moartea ţese,
Şi pune-ţi voalul unei sfinte mirese.

Călătoria spre Cetatea Luminii de sus,
N-o poţi face, decât alături de Isus.
Urmează paşii, pe care El ţi i-a pregătit,
Şi-n Cetatea Eternă, vei păşi negreşit.

Botezul, un legământ între tine şi Isus,
Scufundare-n picătura din marea de sus.
Este tainica legătură pentru om, făcută,
Prin naşterea din nou, viaţă renăscută.

poezie de Dan Viorica
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea sau iubirea

dragostea sau iubirea
e în inima mea
chiar dacă le simţi
nu le poţi vedea
dragostea ne dăruie
clipe de bucurie
iar iubirea vine
neîncetat din mine

poezie de Maria Buzu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre dragoste

Toţi vorbim de dragoste,
Buze dulci,
Piepturi crudele,
Constatând că-i pacoste
Cu tristeţi prinse-n atele.
Dragostea distruge totul,
Regi, stăpâni,
Argaţi şi prinţi,
Dă cu tifla, umflă botul
Şi te scoate chiar din minţi.
Dragostea e şmecheria
Prin care natura cere,
Chiar slăvindu-l pe Mesia,
Să obţin-o viaţă, vere!
Voluptatea posedării
Chiar ne-a alungat din rai,
Punând sprijin realizării
Unui scop sădit,
Ce mai!

poezie de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!