Colind

Ninge doamne apăsatu,
Ninge doamne-încrucişatu
Alb îi muntele şi satu,
Colindeli dom'...

Veste v-aduc de departe,
Scrisă cum este în carte,
Venind şi-azi din om în om
Colindeli dom'...

Cum în Viflaim odată,
Maica Sfântă, preacurată
Pe Isus a fost să nască
Colindeli dom...

Irod cum o auzitu,
Gând de moarte io facutu,
Teama având de nou născutu,
Colindeli dom'...

Că-i fuse scris la născare
Împărat sa–ajungă mare
Şi nu unul oarecare
Ci-mpărat peste popoare...

Trei magi de la răsăritu,
Dupa stea ce s-or pornitu
La Irod s-or ospeţitu
Colindeli dom'...

Irod vorba le lăsa
Sfântul prunc de l-or afla
Veste şi lui să îi dea
Colindeli dom'...

Vrând si el să precinstească
Faţa cea dumnezeiască,
Bogăţii să-i dăruiască,
Colindeli dom'...

Dar era-n gând prefăcutu
Să-l omoare ar fi vrutu,
Pe Mesia, nou născutu
Colindeli dom'...

Magii streaua o urmatu
De micut pruncuţu-or datu
Si Lui i s-or închinatu
Colindeli dom'...

Într-un staul odihnindu
Or găsit copilul sfântu
Lângă mama lui dormindu.
Colindeli dom'...

Dupa ce s-or închinatu
Fiului prea luminatu
Daruri multe i-or lăsatu,
Colindeli dom'...

Aur, smirnă şi tămâie,
Când la ceruri o să suie
La ei gându să-i rămâie
Colindeli dom'...

Cinstiră copilul sfântu
Ce-avea cerul şi pământu
Şi viaţa după mormântu
Colindeli dom'...

Vestea v-o dădui şi vouă
Preacinstită lume nouă,
Înalţati cu noi colind
Domnului, să-l preamărim!

Daţi la copii colăcei
Mere dulci şi covrigei,
Nouă ce-n colind ne-am ars
O ulcică cu ginars.

poezie de Valeria Tamaş
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Ninge Doamne apăsatu,
Ninge Doamne-ncrucişatu'
Alb îi muntele şi satu',
Colindeli dom'...

Veste v-aduc de departe,
Scrisă cum este în carte,
Venind şi-azi din om în om
Colindeli dom`...

Cum în Viflaim odată,
Maica Sfântă, Preacurată
Pe Iisus a fost să nască
Colindeli dom'...

Irod cum o auzitu,
Gând de moarte i-o făcutu,
Teamă-având de nou născutu,
Colindeli dom`...

Că-i fuse scris la născare
Împărat sa–ajungă mare
Şi nu unul oarecare
Ci-mpărat peste popoare...

Trei magi de la răsăritu,
Dupa stea ce s-or pornitu
La Irod s-or ospeţitu
Colindeli dom'...

Irod vorbă le lăsa
Sfântul Prunc de l-or afla
Veste şi lui să îi dea
Colindeli dom`

Vrând si el să precinstească
Faţa cea dumnezeiască,
Bogăţii să-i dăruiască,
Colindeli dom`...

Dar era-n gând prefăcutu
Să-l omoare ar fi vrutu,
Pe Mesia, nou născutu
Colindeli dom'...

Magii steaua o urmatu
De micut Pruncuţu-or datu
Si Lui i s-or închinatu
Colindeli dom`...

Într-un staul odihnindu
Or găsit Copilul Sfântu
Lângă mama lui dormindu
Colindeli dom`...

Dupa ce s-or închinatu
Fiului Prea Luminatu
Daruri multe i-or lăsatu,
Colindeli dom`...

Aur, smirnă şi tămâie,
Când la ceruri o să suie
La ei gându să-i rămâie
Colindeli dom'...

Cinstiră Copilul Sfântu'
Ce-avea cerul şi pământu'
Şi viaţa după mormântu'
Colindeli dom`...

Vestea v-o dădui şi vouă
Preacinstită lume nouă,
Înalţati cu noi colind
Domnului, să-L preamărim!

Daţi la copii, colăcei
Mere dulci şi covrigei,
Nouă ce-n colind ne-am ars,
O ulcică de ginars.

poezie de Valeria Tamaş
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

La naşterea lui Isus

În al său palat măreţ,
Irod stă, şi se gândeşte:
Cine-i acel îndrăzneţ
Ce cu gând rău, îl pândeşte?

Cine vrea locul să-i ia
Pe-al său jilţ, să se aşeze?
Cine cutează şi vrea
În al său loc să troneze?

Nimănui nu-i va permite
Locul lui ca să îl ia,
Orice ar fi, căci el, nu minte
Jură, că va fi aşa.

Cei trei magi care-au venit
Despre un Prunc l-au informat.
S-a speriat şi s-a gândit...
Totul îi părea ciudat.

I-a rugat să se întoarcă
Despre Prunc să îl vestească
Ca apoi şi el să poată
Să se ducă, să-L cunoască.

Magii l-au asigurat
Că-n curând îl vor vesti,
Ce-au găsit şi ce-au aflat
Despre Prunc, totul va şti.

Steaua cea strălucitoare
I-a condus spre Betleem
Pe cer, mare, călătoare,
Pentru ei, era un semn.

Aici, steaua s-a oprit
Lumina ei strălucea
Iar magii au poposit.
Pruncul Isus, Se năştea!

Îngeri tot mai mulţi veneau
Ieslea au înconjurat,
Cu putere ei cântau
Pentru al lumii Împărat,

S-a născut Prinţul Ceresc
Toţi, adânc s-au închinat
Cu uimire Îl privesc
Pe Pruncul mic, înfăşat,

O minune s-a-ntâmplat
Slavă cu toţi Îi cântau
Iar magii daruri I-au dat
Şi cu drag, la El priveau

Şi păstorii au venit
Să se-nchine, să-L slăvească
Mieluşei I-au dăruit
Toţi simţeau slava cerească.

O lumină lucitoare
Tot pământul l-a scăldat
Ca lumina ca de soare
Cei prezenţi s-au minunat.

Irod a tot aşteptat
Ca magii să îl vestească...
Ei pe alt drum au plecat
Pruncul să Îl ocrotească.

Vestea bună s-a tot dus
Toţi vorbeau cu bucurie
Toţi Îl vesteau pe Isus
Şi a Sa Împărăţie.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan din Voi merge pe urmele Tale (16 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pruncul

Romanii-şi cată zeii,
frumos afară ninge,
în staul zburdă mieii,
şi joaca nu se stinge.

Ţinându-le isonul,
micuţul lor stăpân,
din nou şi-ascude
nimbu-n
miresmele de fân.

Cu Pruncul, ieslea pare
o ramă de icoană,

cu Iosif şi Maria,
podeaua pare
strană.

Tămâie, aur, smirnă,
trei magi aduc în dar,
se gată cerul clipei
cu înstelări de har.

Din iesle, Pruncul sfânt
le-ntinde-ncet o mână
şi magii pleacă, pleacă,
în Biblii să rămână...

La Betleem, zâmbind,
ieri s-a născut un Făt.
O stea vestit-a faptul
până departe-hăt.

"Balaurul" Irod
pândea cu-o ură-adâncă,
iar, Doamne, Sfântul Gheorghe
nu se născuse, încă!...

poezie de N. Petrescu-Redi (7 ianuarie 2020)
Adăugat de Njcolae Petrescu Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pruncul minunat

Vremea e în fapt de seară
Totul este liniştit,
Doar păstorii cu mioare
Stau şi totu-i neclintit.

Jos, în staul, lângă vite
Maria e frământată,
Iosif cu blânde cuvinte
Aşteaptă să nască odată.

Singuri sunt, vin de departe
Şi abia s-au aşezat.
Au cătat la multe case
Pentru noapte un loc de stat.

L-au găsit cu greutate
Fiindcă toţi i-au refuzat
Dar, afară nu se poate
Să rămână de-nnoptat.

Maria este trudită
A făcut un drum prea greu
Iar vremea e împlinită
Pentru Copilaşul său.

Liniştea şi pacea adâncă
E-ntreruptă... Vin din cer
Îngeri care slavă-I cântă
Pruncului plin de mister.

S-a născut Cel aşteptat
Fiul Tatălui Ceresc,
Pământul s-a luminat
Toate despre El vorbesc.

Îngerii, roată au făcut
Şi-n onoarea Lui cântau
Întreg Cerul a văzut
Osanale se auzeau.

Păstorii când au aflat
Grăbiţi au venit să-L vadă
Pe Pruncul cel minunat
Căci, nu le venea să creadă

Că atâta de aproape
S-a născut un Prinţ Ceresc
Într-un loc umil, în noapte.
Acum să-L vadă doresc.

Ei tare s-au minunat
De Pruncul cel luminos
Mieluşei în dar I-au dat
Celui Sfânt, Isus Hristos.

Pretutindeni au vestit
De minunea cea văzută
Despre Prunc toti au vorbit
Şi de îngerii ce-I cântă.

Magii de la răsărit
Conduşi de o stea veneau
Şi cu toţi când L-au văzut
În faşa Lui se-nchinau.

Daruri multe I-au adus
Pruncului din cer venit,
Lui Irod nu i-au mai spus
Despre Prunc, că L-au găsit.

Pe altă cale s-au întors
Pe Irod l-au păcălit,
Să nu-i spună de Hristos
Locul, unde L-au găsit.

Peste tot e bucurie
Scriptura s-a împlinit
Din a Lui Împărăţie
Pruncul cel Sfânt a venit.

Cântă Cerul şi Pământul
Pentru Pruncul minunat
Iar vestea zboară ca gândul
Şi de ea, toţi au aflat.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan din Voi merge pe urmele Tale (13 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun, când stelele răsar...

În noaptea de Crăciun,
Când stelele răsar,
Se naşte o stea nouă,
Uimind toţi magii mari.

Şi trei magi plini cu daruri
De stea au fost conduşi,
Spre un staul plin cu vite,
Când s-a născut Isus.

Că între dobitoace,
Pe fân verde uscat,
Născu Maria Sfântă
Copil fără păcat.

Timpul în loc se oprise,
Când vestea s- auzi
Şi lumea în Ode sfinte
Pruncul Sfânt preamări.

Îngeri din cer coboară,
Pe- aripi de cetini verzi,
Colindătorii lumii
Crăciunul îl sfinţesc.

Că a venit pe lume
Mântuitorul sfânt
Pentru o credinţă vie
Şi pace pe pământ.

Veniţi creştini cu toţii
Ca să ne bucurăm,
La mese îmbelşugate
Pe Isus să-l chemăm.

cântec, versuri de Valeria Mahok (26 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată ceata

Toată ceata creştinească
Astăzi să se veselească
C-o stea mare s-a ivit
Sus, la mândrul răsărit.

Şi strălucea cu tărie
Vestind marea bucurie.
Că veşnicul Dumnezeu
A trimis pe fiul său

Să se nască-n Viflaem
Precum prorocit avem
Şi sa-i facă mântuire
De la veşnica pieire.

Lui Adam celui căzut
Cu tot neamul de demult
Şi cu-a Lui celui cel sfânt
Următori a lui nepoţi.

Mântuirea se vesteşte
Precum steaua străluceşte,
Sus la sfântul răsărit
Sfânta lege s-a ivit.

Legea sfântă-a Domnului,
Mântuirea omului.
La apus şi miazănoapte
Era întunerec foarte

Iar la răsărit lumina
Sfânta lege, rădăcina,
Sădită de Dumnezeu
Prin cel iubit fiul său.

Astăzi Mesia cel sfânt
S-a născut jos, pe pământ
Şi asta ne-a dovedit
Trei crai de la răsărit.

Aur, smirnă şi tămâie
S-au adus cu bucurie
Şi cu smirnă s-a-nchinat
Cerescului împărat.

Păstorii ţin mărturie
C-au văzut ce va să fie
Şi-aleargă ca să vază
Ce s-arată atâta rază.

Şi-l aflară înfăşat,
Pruncu-n iesle îi culcat,
Iar Maica sa preacurată
Lângă El stă supărată

Căci în Viflaem oraş
Nu şi-a căpătat sălaş
Şi-a născut pe fiul sfânt
În iesle, jos, pe pământ

Irod marele-mpărat
Foarte rău s-a supărat
De vorba celor trei crai,
S-a făcut un mare vai.

Dar şi Iuda cel viclean
S-a făcut mare duşman
Vrând pe Hristos, fiul sfânt
Să-l piardă de pe pământ.

Pe toţi pruncii i-a tăiat
Ce împrejur a aflat,
Dar Tatăl sfânt minunat
Pe Hristos l-a apărat

Căci un înger a trimis
De-a spus lui Iosif în vis
De-a lui Irod cuget rău
Spre Fiul lui Dumnezeu.

Şi de-acum prin vecie
Mila Domnului să fie
Tuturor de-o bucurie
Şi de-o mare veselie

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind de la mama

Ninge cu lumină caldă
O zăpadă dulce, albă
Şi sărutul ei cuminte
Nu trădează şi nu minte...

Ninge iar pe ochii tăi -
Ce frumos ninge iubirea:
Un decembrie senin
Fulguieşte lin uimirea...

Ninge, doamne, ninge iar
Şoapta mamei peste casă,
Ninge dorul ei amar -
O ninsoare prea frumoasă...

Ninge dulcele ei glas
Peste veacuri a rămas:
Un colind pentru nepoţi
De la mama pentru toţi...

Ninge-n suflet o speranţă
Şi ne bucură, ne-nalţă...
Ninge, Doamne, ninge-ne
Cu iubire-atinge-ne...

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creştinilor noi astăzi

Creştinilor noi astăzi
Un praznic mare-avem
Ca să-l putem cunoaşte,
Veniţi la Viflaim!

Că a născut în lume
Pe-acel ce-l aşteptam,
Maria, Maica Sfântă,
Veniţi ca să-l vedem!

Pe paie, între vite,
Iisus este străin,
Să-i ducem şi noi daruri
Veniţi la Viflaim!

Să mergem cu păstorii
Şi să Îl preamărim,
Ca pentru noi el s-a născut,
Veniţi la Viflaim!

Creştinilor, noi astăzi
Degrabă s-alergăm,
Spre-a noastră mântuire
Veniţi la Viflaim!

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jiugecata dă apoi

La Sfântu' Pătru, supt poartă,
În cotrinţ', poalie, şiupag,
Dzăşie muieri, toace-odată,
I s-or fost propcit în prag,
Ca să şiară-n Rai intrare,
Că or fost evlavioase
Ş-or avut bună purtare,
Toace or fost credincioase.
Sfântu', cu ocheţ pă nas,
Li-o cerut ca înăince
Să facă, ălea, un pas –
Cari cum n-o fost cumince!
Dă ş-or înşălat bărbatu',
Să iasă!... Şî n'-una, două,
Or păşît spră Prea-Înaltu'...
C-or ieşît în faţă nouă.
Numa una o rămas,
(A măi faină, dîntră toace),
N-o făcut, baş, nişi un pas,
Dă să-ş' gea Pătru pă space...
Şî întors spră Prea-Înaltu'
I-o şierut Sfântu, părierea,
Cum îi drept, să-i geie sfatu',
Şie să facă cu muierea?!

-P-ălea d-or făcut un pas
Le iertăm, Petre, şie trudă,
Şî pă aia, d-o rămas,
O iertăm!... Nu vedz că-i surdă?!

poezie de Ioan Jorz din Antologia poeziei în grai bănăţean
Adăugat de Ioan Jorz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un altfel de colind

Am să vă colind, de datină nu-mi pasă
Ce dacă e uşa-nchisă şi nu mai staţi acasă?
Am să vă strig pe toţi pe nume
Şi am să-L rog pe Domnul să v-adune.

În jurul lui să faceţi astăzi roată
Să vă colind la fel ca altădată.
Ridicaţi spre mine ochii şi zambiţi
Nu mă priviţi cu dor şi necăjiţi.

Am să v-aduc în buzunar de-acasă
Tot ce odată îmi puneaţi pe masă
Şi rânduiala pentru-un ceas o schimb

Eu să vă cinstesc, tot eu să vă colind
Mă iartă şi primeşte colinda asta Doamne
De ei mie mi-e dor şi poate lor li-e foame.

poezie de Valeria Tamaş
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciunul

Astăzi, de la Betleem,
Domnul ne trimite-un semn,
În acel frumos sălăş
Chiar pe al său copilaş.
Însă Irod împărat,
Aflând, s-a înfuriat.
Şi a dat o lege-n care
Toţi pruncii să îi omoare.
Prunci de la doi ani în jos,
Să-l omoare pe Hristos.
Atunci Iosif şi Maria,
Săvârşind călătoria,
Pe acel pământ prea sfânt,
În ţara numită Egipt,
Au plecat ca să vestească
Şi maica pruncul să-şi nască.
N-avea pat şi scutecel,
Numai ieslea vitelor,
În care s-a născut El,
Al lumii Mântuitor.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada Sfântului Andrei

Vă scriu în noaptea Sfântului Andrei
Când primele ninsori au prins să cadă,
V-aduc un rai cu soare şi crâmpei
V-aduc o rugăciune pe zăpadă.

Eu vă colind în nopţile cu stele,
Eu vă colind de viaţă şi de stea,
Mă dor toate credinţele rebele
V-aduc dorinţa de a mai visa...

E iarnă peste brazi şi peste viaţă
E iarnă peste sufletul meu gol,
E iarnă peste satele din ceaţă
E-o simfonie întrun si bemol.

Eu vă aduc un dor de libertate
Eu vă doresc s-aveţi colind frumos.
Se-aud din nou colindele în sate
Şi ultimul colind etern, duios...

Întro seară magică în care ninge atat de liniştit
încât se aud şi stelele crescând

poezie de Felicia Feldiorean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magii

Aţi pornit, ca ieri,
Magilor stingheri,
Către-o iesle-n care
S-a născut sub soare,
Visul scump al lumii,
Izbăvirea humii...
Aţi pornit, purtând
Flăcări mari de gând
Şi-aţi tot mers, cu-o stea,
Cale lungă, grea,
Cale neumblată:
Iată steaua, iată,
Steaua lucitoare,
Călăuzitoare,
Steaua care-ndrumă
Biata noastră spumă,
Arătând iubirii
Ieslea mântuirii!
N-aţi cătat la vreme
Magilor cu steme,
N-aţi ţinut la trepte
De măriri nedrepte,
Ci-aţi lăsat onoruri,
Voi, eterne doruri,
Şi-aţi plecat tustrei
Către pruncul, ce-i
Hărăzit din cer,
Lerui Doamne, Ler,
Să ne scape viaţa,
Să ne-alunge ceaţa,
Să ne-nalţe visul,
El, Isus, trimisul
Sfânt al veşniciei,
Copilul Mariei...
Aţi plecat tustrei,
Cu desagii grei,
Daruri aducându-I,
Slavă înălţându-I,
Şi cântând de zor
Cu cerescul cor:
— Pace pe pământ,
Luminos avânt,
Pace şi-nfrăţire
Peste omenire!
Astăzi S-a născut
Cel făr-de-nceput,
Pruncul sfânt, Isus,
Coborât de sus...
O, de-am vrea şi noi,
Inimi reci, de sloi,
Să uităm oftatul,
Să lăsăm păcatul,
Să ne doară rana —
Şi cu năzdrăvana
Stea, să mergem azi,
Roşi de-un vechi necaz
Şi-n genunchi căzând,
Cu lacrimi plângând,
Lângă ieslea Lui,
Ieslea Domnului,
Să-L rugăm supus:
Iartă-ne, Isus!
Să-I şoptim cu dor:
Scump Mântuitor!
O, de-am vrea, de-am vrea
Să-I dăm inima,
El ne-ar preschimba
Şi ne-ar îmbrăca
Numa-n alb de nea,
Ca, în veac de veac,
Să-I cântăm cu drag,
Cel mai cald colind,
Cel mai tainic gând:
— Te iubim, Isus,
Te iubim nespus,
Fiindcă ne-ai adus
Darul mântuirii,
Pârga fericirii,
Zestrea nemuririi...
Doamne, Te iubim
Şi Te preamărim
Până-n veci. Amin!

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei crai de la răsărit

Trei crai de la răsărit
Cu steaua-au călătorit
Şi-au mers, după cum cetim,
Până la Ierusalim

Acolo dac-au ajuns
Steaua-n nori li s-a ascuns,
Prin oraş ei au căutat
Şi pe toţi au întrebat

"Unde s-a născut", zicând,
"Un crai mare de curând?
Ca să mergem să-l vedem
Şi lui să ne închinăm"

Iară Irod împărat
Auzind s-a tulburat,
Pe crai la el i-a chemat
Şi în taină i-a întrebat

Zicând: "Mergeţi de aflaţi
Şi venind mă înştiinţaţi
Să merg să mă-nchin şi eu
Ca unuia Dumnezeu"

Craii dacă au plecat
Steaua iar s-a arătat
Şi-au mers, până a stătut
Unde Hristos s-a născut.

Cu daruri s-au închinat
Şi cu toţi s-au bucurat
Iar 'napoi dac-au purces
Pe altă cale au mers.

Irod rău s-a necăjit,
Oaste mare a pornit
Şi-n Viflaem a intrat
Pe toţi pruncii i-a tăiat

De la doi ani mai în jos,
Să-l taie şi pe Hristos.
Pe Hristos nu l-a tăiat
Domnul sfânt l-a apărat.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cerul se deschide lin...

În Sfânta seară de Crăciun,
Când cerul se deschide lin,
Coboară îngerii-n alai,
Pe cetini verzi cu umeri albi.

Şi veste mare au adus,
Că s-a născut Pruncul Iisus,
În staul mic sărăcăcios,
Pe fânul vitelor scrumos.

Maria pruncul înfăşa
Şi îngenuchind Ea mulţumea,
Că în Leagănul Crăciunului,
S-a născut fiul Domnului.

Magii de la răsărit
În mare grabă au venit,
Pruncului Sfânt s-au închinat
Şi daruri scumpe i-au lăsat.

Păstoraşii din câmpie
Au venit cu bucurie,
Că staulul cel luminat
De Domnu-i binecuvântat.

Veniţi creştini cu mic cu mare,
Că azi e Sfântă sărbătoare,
Îngerii cântă în cor divin,
Mântuitoru-i pe pământ.

Minune mare şi colind
Când Dumnezeu surâde blând,
Că mântuire ne-a adus
Din Răsărit pân' la Apus.

cântec, versuri de Valeria Mahok (13 decembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată legea creştinească

Toată legea creştinească
Astăzi să se veselească
Că stea mare s-a ivit
Sus la sfântul răsărit
Şi străluce cu tărie
Vestind mare bucurie,
Că veşnicul Dumnezeu
A trimis pe fiul său
Să se nască-n Viflaem
Precum prorociri avem
Şi să facă o mântuire
De la veşnica perire
Lui Adam celui căzut
Cu tot neamul de demult
Şi cu celălalţi cu toţii,
Următori ai lumii, nepoţii
Legea sfânt-a Domnului,
Mântuirea omului.
La apus şi miazănoapte
Era întuneric foarte
Şi-n părţile luminate
Precum şi la miazănoapte
Că s-a născut pe pământ
Astăzi Mesia cel sfânt.
Ei au alergat să vadă
De ce e atâta rază
Şi l-au aflat înfăşat
Pruncul în iesle culcat,
Iar Fecioara lăudată
Lângă el sta suparată
Căci în Viflaem oraş
Nu şi-o căpătat sălaş.
Şi-a născut pe fiul sfânt
În iesle, jos pe pământ.
Irod, marele-mpărat
Auzind s-a supărat,
Din vorba celor trei crai
S-a făcut un mare vai
El toţi pruncii i-a tăiat
Câţi imprejur au aflat.
Găndită cu tiranie
Fiind mare la mânie
Gândită fară folos
Să taie şi pe Hristos.
Pe Hristos nu l-a tăiat,
Tatăl sfânt l-a apărat
Căci un înger i-a trimis
De-a spus lui Iosif in vis
De-a lui Irod cuget rău
Spre fiul lui Dumnezeu
Si-a zis către Maria
De s-a dus în Iudeia.
Până la Egipt s-aud dus
Cu dulcele prunc Isus.
Şi-a scăpat de moarte grea
Pe care Irod făcea.
Noi dorim ca să vă fie
La mulţi ani cu bucurie
La mulţi ani s-aveţi noroc
De naşterea lui Hristos.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind târziu

Ninge lin în miez de noapte
Peste sate şi oraşe,
Peste gândurile noastre rătăcite,
Regăsite, până mâine-nzăpezite...

Ninge lin în întuneric
Doar un felinar mai arde
Luminând starda pustie
Adormită sub troiene aşezate.

Ninge lin, e alb, e noapte
Peste lume, peste gânduri,
Peste zilele trecute, peste bucurii uitate,
Peste tot e somn, e vis cu şoapte...

Ninge lin peste Moldova
Şi-un colind se mai aude,
E târziu şi gazda doarme
Doar un felinar mai arde.

Ninge lin colind târziu
Peste sate şi oraşe adormite,
Peste gânduri în trecut înzăpezite
Pentru mine, pentru tine, ninge lin
Cu-n sfânt colind.

poezie de Alexei Creţu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind târziu

Ninge lin în miez de noapte
Peste sate şi oraşe,
Peste gândurile noastre rătăcite,
Regăsite, până mâine-nzăpezite...

Ninge lin în întuneric
Doar un felinar mai arde
Luminând strada pustie
Adormită sub troiene aşezate.

Ninge lin, e alb, e noapte
Peste lume, peste gânduri,
Peste zilele trecute, peste bucurii uitate,
Peste tot e somn, e vis cu şoapte...

Ninge lin peste Moldova
Şi-un colind se mai aude,
E târziu şi gazda doarme
Doar un felinar mai arde.

Ninge lin colind târziu
Peste sate şi oraşe adormite,
Peste gânduri în trecut înzăpezite
Pentru mine, pentru tine, ninge lin
Cu-n sfânt colind.

poezie de Alexei Creţu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Aude-să, Doamne,-aude
De trei păcurărei la munte,
Dimineaţa lui Crăciun (refren)
Că doi au fost frăţiori
Şi unul a fost străinel.
Pe cel străin l-a mânat
La fântâna, Doamne, lină
Cu două găleţi la mână.
Până apă n-au luat
Lui legea i-o gătat:
Ori să-l puşte, ori să-l taie,
Ori să-l pună-n trei fârtaie.

- Fraţilor, fârtaţilor,
Pe mine nu mă-mpuşcaţi,
Numai capul mi-l luaţi
Şi pe mine mă-ngropaţi
În staurul oilor,
În jocul mieilor.
Pe mine pământ nu puneţi,
Numa dalbă gluga mea,
Flueru după cure.
Când vântuţu a sufla
Flueru meu mi-a cânta;
Când vântuţu-a dudăi,
Flueru meu m-a jeli.
Oile cele bălăi
Mândru m-or cânta pe văi;
Oile cele corunte
Mândru m-or cânta pe munte;
Pă muntele cel de piatră
Să meargă vestea la tată;
Pă muntele de uiagă
Să meargă vestea la mamă;
Pă muntele cel cu brazi
Să meargă vestea la fraţi;
Pă muntele cel de flori
Să meargă vestea la surori.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub cer de sărbătoare...

Sub cer de sărbătoare
O stea a răsărit,
Când s-a născut în lume
Pruncul Isus cel Sfânt.

Şi cu uimire mare,
Trei magi la drum porni,
Sub raza stelei sfinte,
Ei staulul găsi.

Că între dobitoace
Pe paie aurii,
Maria Maica Sfântă
Născuse Sfânt copil.

Magii în genunchi căzură,
Lângă micuţul crai
Şi daruri preţioase
Îi lasară în Sfânt alai.

Maria Maica Sfântă
Pruncul la sân ţinea
Şi lumea fericită
În ode îi slăvea.

Din cer coboară în râuri
Colinde îngereşti,
Pe cetini de brad verde,
Crăciunul îl vestesc.

Iar clopotele lumii
Aprind lumini de argint,
În noaptea de Crăciun
Se nasc minuni pe rând.

Fecioara Maica Sfântă
Şi Dumnezeu cel blând
Sfânţiră ziua în care
Pruncul Sfânt s-a născut.

Cereasca bucurie
Se scurse pe pământ,
Isus, Craiul cel sfânt
Lumea a mântuit.

cântec, versuri de Valeria Mahok (26 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!