Strada era pustie. Totul învăluit într-o lumină rară, şi clipele, plutind în aerul blând, se opreau locului neştiind încotro să plece. Oraşul era mort.

Henriette Yvonne Stahl în Între zi şi noapte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că nu putusem muri, nu îmi rămânea decât să am răbdare să treacă viaţa.

Henriette Yvonne Stahl în Între zi şi noapte
Adăugat de D.H
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu văd o carte ca o sonată sau o simfonie cu absolut necesarele ei tranziţii de ritm şi atmosferă.

citat din Henriette Yvonne Stahl
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A avea pentru cine tremura nu-i un chin care te mistuie, ci o povară dulce, care-ţi dă puteri s-o suporţi.

citat din Henriette Yvonne Stahl
Adăugat de sofy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om care e în stare să facă ceva e în stare să şi rabde ce a făcut. Nu oameni dintre aceştia au remuşcări.

citat din Henriette Yvonne Stahl
Adăugat de aly
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă nu ai să poţi găsi altceva decât ceea ce vei fi în stare să faci tu singură, să înţelegi tu singură, prin tine.

Henriette Yvonne Stahl în Între zi şi noapte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa însă, cea în care trebuia din nou să intru, îşi pierduse sensul şi mă înspăimânta. Eram străină printre oameni. Nu puteam participa la niciun râs, la nicio lacrimă.

Henriette Yvonne Stahl în Între zi şi noapte
Adăugat de D.H
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul - galeră portugheză

Ca o ‘"galeră portugheză"
Ne urmăresc suferinţe, dureri...
Acţiunile nocive ne devorează
Clipele de fericire...
Speranţele sunt ca nişte urme de praf -
Dâre de fum pieritoare-n furtună.
Pe hubloul învechit al destinului
Se vede doar umbra trecătoarelor vieţi.
Nu vă grăbiţi!
Moartea este doar un popas
Învăluit în întunericul nopţii...
Sau poate drumul spre un alt univers.
Clipele se înverşunează să treacă
Împrospătând aerul irespirabil...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pi-Ramesses

Oare să-mi fi mutat
oraşul gândurilor
mai departe de Delta
lacrimilor zilnice?
Oare Nilul iubirii
îmi va mai aduce aluviuni
pentru ca iubirea
sa aibă în fiecare zi
pâinea caldă
voi gânduri de zei buni
nu-mi dispăreţi
într-un singur suspin
urmele silabelor
paşilor tăi
le-am învăţat în taină
iar ea
m-a învăluit în grabă
unde ne-au fugit clipele
unde ne-au fost strămutate!?
Amphion, poţi să ne cânţi
despre oraşul iubirii!?

poezie de Radu Liviu Dan
Adăugat de Radu Liviu Dan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curiozităţile oraşului

Cimitirul e pe strada Învierii.
Închisoarea, pe strada Libertăţii.
Spitalul, pe strada Sănătăţii.
Grădiniţa de copii, pe strada Guliver.
Ospiciul, pe strada Nebunului.
Muzeul Unirii, pe strada Rătăcirii.
Clădirea pompierilor, pe strada Focului.
Judecătoria, pe strada Balanţei.
Biserica, pe strada Sfânta Maria.
Poşta, pe strada Buna Vestire.
Iar şcoala Secundară, pe strada Principală.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era frumoasă pentru că mă iubea. Şi câteodată îi hoinăream prin suflet semeţ, purtând în umbra zâmbetelor târzii toată agoniseala iubirilor apuse, împletită frumos în buchetul timpului. Era a mea. Poate încă de când o dezbrăcasem prima oară de mistere, sărutându-i cu grijă chipul învelit în şoapte de dor şi vise nestinse în lumina zorilor. Când o priveam, clipele se opreau din freamăt şi trupul scăldat într-o dulce ispită mă trezea din moartea uitării. O rugasem să plece cu vocea mândriei, înainte ca viaţa să-mi scoată inima rece din robia ei.

Andreea Palasescu (15 octombrie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fanfară

Ce tristă operă cînta
Fanfara militară
Tîrziu, în noapte, la grădină...
Şi tot oraşul întrista,
Fanfara militară.

Plîngeam, şi rătăceam pe stradă
În noaptea vastă şi senină;
Şi-atît de goală era strada -
De-amanţi grădina era plină.

Oraşul luminat electric
Dădea fiori de nebunie -
Era o noapte de septembrie,
Atît de rece şi pustie!

Şi tot oraşul întrista
Fanfara militară...
Tîrziu, în noapte, la grădină,
Ce tristă operă cînta
Fanfara militară.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada cu portavoce

eu încă sunt aici pe strada Ispirescu
dar cartierul nostru este în carantină
şi oamenii se răsucesc în izolare trişti
îmi este dor de primele noastre zile
când ne plimbam prin parcul Romanescu
azi parcurile sunt inchise şi oraşul tace prins
într-o capcană nevăzută

mai ştii când ne vedeam la chioşcul de ziare?
toţi bătrâneii ne vedeau îmbrăţişaţi
şi te iubeam cu magică putere
azi toţi bătrânii din oraşul nostru stau în case
iar viruşii îşi instalează umbra
ca un tentacul întunecat peste oraş

parcă ai fi încă pe strada aceasta cu râsul tău gălăgios
nu văd însă decât ferestre închise şi ambulanţe care trec
văd doctori şi bolnavi/o lume-n agonie
este atâta moarte în jur iar ţie
îţi mai e dor de cartierul nostru colorat
de liniştea în care ne-am iubit cu-adevărat şi simplu
fără să ne gândim că timpul /şi el bolnav/ oraşul îl va ucide

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oraşul Betleem

În oraşul Betleem într-o noapte fără stele,
S-a născut un copil plăpând, dar cu inima plină de putere.
În oraşul Betleem trei magi vineau să vadă minunea sfântă,
Şi un imn de laudă să-i cânte.
În oraşul Betleem a fost mare sărbătoare,
Căci glasul pruncului sfânt se auzea de la munte până la mare!
Şi de două mii de ani încoace el se aude mereu.
Şi ne spune să trăim în pace!
Şi să-l iubim pe Dumnezeu.
În oraşul Betleem şi acum oamenii se închină.
Unde s-a născut pruncul divin din bunătate şi lumină.

poezie de Vladimir Potlog (26 decembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din rana ultimei raze...

din rana ultimei raze de lumină
s-a născut şi tata
apoi a plecat
nici n-a apucat să-mi spună
că o să plece
nimeni nu ştie când pleacă
e musai să treci poarta
ca să poţi înţelege totul
despre adevărul de dincolo
cuvântul ăsta e un coşmar
sau poate o capcană
dar ce mai contează
încotro mergi
ştii doar că lucrurile tale
trebuie să ţi-le laşi aici
să nu le mai cari în bagajul de pe spate
şi mai ştii că
ultimul strigăt al sângelui
îţi va ucide umbra
apoi se va face auzit în rana
ultimei raze de lumină
ce va naşte o altă zi...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neştiind încotro s-o ia, românii au rămas pe loc. Cam vreo 2000 de ani.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia se hotărî să se întoarcă pe puntea principală, iar dacă după câteva minute nu va întâlni pe nimeni, să plece înapoi de unde venise, adică în oraşul artificial. Cercetă atentă cu privirea totul, fiecare colţişor, dar nu găsi nimic în neregulă. Totul era aranjat, bine îngrijit, pus în ordine, curat; totul "sclipea" în jur. Se observa de departe că Lucian avea o grijă deosebită de această navă, de întreg aspectul ei, atât interior, cât şi exterior.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânză în ulei

lumea pare prinsă într-o centrifugă pe strada Lipscani pictorii
beau la terase apoi urinează pe zidurile desenate în graffiti
culori de ulei li se scurg pe pantofii albi
nici să împarţi un fum cu cineva nu mai este permis
arta se limitează la contemplarea lumii
prin oraşul meu circulă zei cu braţele pline de sticle goale
aerul viu care iese din canale
şerpuieşte printre câini şi hingheri
singură într-un moloz de cuvinte îţi zic Manole s-a ruinat catedrala iarba a năpădit amvonul
oamenii ca şi păsările suferă de bipolaritate
s-a dus dracului ideea de permanenţă erosul miroase a stârv
cu toate acestea împart încă falia mea de timp şi vă mărturisesc că în oraşul acesta dimineaţa se spală străzile
până nu mai miros a urină nici a artă

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada mea

Strada mea cu nume de Luceafăr,
Mă cheamă cu atâtea amintiri,
La poarta casei, teii puşi de tata,
Au vârsta mea şi au îmbătrânit.

Dar strada şi parfumul teilor e acelaşi,
La fel ca amintirile, ce au trecut,
Aud şi-acum sâset de bucurie,
Cum aş putea uita, ce-am petrecut.

În poarta casei văd pe mama şi pe tata,
Cu ochii adânciţi în tâmple argintii,
Pe sora mea, înger între copii,
Ce-mi conduceau plecarea cu toţii trei,
Căci mă chema grăbit al meu destin.

Acum, strada, ca şi poarta, e pustie,
Doar mama între tei apare rar,
Cei dragi s-au dus chemaţi de zări pierdute,
Iar prietenii, către ale lor chemări.

Poate că într-o viaţă viitoare,
Din nou cu toţii ne vom întâlni,
Copilăria mai mult vom preţui,
Căci amintirea ei, rămâne în instinct.

poezie de Valeria Mahok (4 octombrie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turistul: Scuzaţi-mă, îmi pare rău că vă deranjez. În ce direcţie este strada 44?
Rory: Păi, în direcţia aceea.
Turistul: Grozav, mulţumesc.
Rory: Cineva mi-a cerut indicaţii.
Jess: Am văzut.
Rory: A zis că sunt de-a locului. Cât de ca lumea.
Jess: Foarte impresionant. Strada 44 e în direcţia cealaltă.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis marin

Ai venit în grabă...
cu ochii tăi, mai verzi
decât marea şi smaraldul...
Ai clipit din ei dulce
şi ai limpezit
cerul învăluit de aburii
asfinţitului...
Ai mai clipit o dată dulce
şi ai îmblânzit furia mării,
ca să poţi culege
alge verzi pe plaja pustie.
Ai căzut apoi istovită
cu obrazul în nisipul
toamnei,
rece şi aspru.
Ai rămas aşa... în aşteptarea
brizei de seară,
să dormi sub mângâierea ei,
să visezi pâlpâitul
pescăruşilor în căutarea
cuiburilor din inima
stufărişului mort...

poezie de Ioan Friciu (10 septembrie 2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!