
Ordin
"Pi cai!", ordonă Ștefan al Moldovei...
O luptă aspră pare a se da
Și eu picai din șa, mărite doamne,
Mă doare o coastă și o mână-i grea!
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Munca în echipă
În Craiova noastră, Doamne,
Se muncește cu sudoare!
Trei muncesc cu... cotu-n sapă
Și pe cinci în cot îi doare.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai este nou?
Ce mai este nou pe-acasă, tată?
Știi că de nimic nu-s vinovată...
Am luptat cu viața asta grea
Și îmi pare, tată, tot mai rea.
Mai întoarce legea, Doamne Sfinte!
Vreau să fiu cu tine, ca-nainte.
Să te-ntreb de ce mă pedepsești
Dacă-ți sunt copil și mă iubești.
Lasă-mi Doamne, pruncii să-mi sărut!
Vreau să-i mângâi și să îi ascult...
Știi că de nimic nu-s vinovată,
Însă sufăr în tăcere, tată!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Luptă
Luptăm pentru viață cu viața
Și lupta ne pare mai grea,
Ne-nvăluie noaptea și ceața...
Suspansul ne va alunga...
În peșteri și văi lunecoase,
Un suflet la umbră de cruci,
În patimi de faptele noastre,
Străini, pe-ale cerului lunci.
Acolo, la loc de odihnă,
Cătând deseori închinare,
Pe-altare de flori și lumină,
Călcăm pe a tâmplei ninsoare.
Ne este un imn de iertare
Lumina din ramuri de mirt,
Căci nu vom mai știi că se moare
Din minus spre plus infinit...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

O rugă la Iisus
O să trăim prin Tine-o-ntreagă lume,
Dar, Doamne, astăzi, nu, nu ne-aștepta!
Ne zbatem iar cu sufletu-n genune...
Iartă-ne Doamne, să putem zbura!
Să pot să îngenunchi, mă iartă, Doamne!
Genunchiul meu e-o piatră de hotar
Ce sub povara crucii, oh, cât doare!
Lumina vieții ne-o adu în dar!
Mi-e lacrima ocean de suferință...
Și cum pot plânge malul unei pleoape?!
la Tine plec genunchiul în căință,
Căci vreau să fiu de Tine mai aproape.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire
Femeia-i coastă de Adam
De-aceea fraților vă zic:
Să aibă dumnealor, ce har?!
Și-acela fie, cât de mic?!
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărite Sargatanas
Te văd iarăși la geam
Mărite Sargatanas
Te transformi în umbră
Sufletul să-mi iei,
Vrei să îți fiu alături
Mărite Sargatanas
Să fie și al meu nume,
Rostit de marii zei.
Când privesc spre cruce
Mărite Sargatanas
Se stârnește vântul
Și plouă cu sânge,
Se lasă și ceața
Mărite Sargatanas
Iar într-un colț de pod
Un pui de demon plânge.
Din nou vreau sa îți spun
Mărite Sargatanas
Că voi sunteți doar fum
Un fum de-un roșu aprins
Iar tronul tău din oase
Mărite Sargatanas
Va fi trimis în timp
Pierind ca și un vis.
Iar toți ce îți slujeau
Mărite Sargatanas
Ținând pecetea ta
La fel ca o icoană
Se vor topi ca plumbul
Mărite Sargatanas
Cerându-ți ajutor
În marea ta prigoană.
poezie de Alin Ojog (8 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog

Comentează! | Votează! | Copiază!

O luptă e viața
o luptă e viața, cu tot ce ne doare,
o luptă cu timpul, cu fricile minții,
o luptă cu boala ce nu-i trecătoare,
o luptă în care ne pierdem părinții.
o luptă e viața, cu-atâtea depresii,
o luptă în care recurgem la vicii,
o luptă prea plină de false impresii,
o luptă în care ne pierdem amicii.
o luptă e viața, mereu inegală,
o luptă în care conduc ageamiii,
o luptă cu snobii în haine de gală,
o luptă în care ne pierdem copiii.
o luptă e viața, cu deșertăciunea,
o luptă în care ucidem emoții,
o luptă în care nu știm rugăciunea,
o luptă în care ne pierdem cu toții.
o luptă e viața, cu nefericirea,
o luptă în care slăvim neputința,
o luptă în care uităm ce-i iubirea,
o luptă în care ne pierdem credința.
poezie de Ionuț Caragea din Ceasornicarul fără mâini (22 august 2021)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Daniel Sihastru
Sub o râpă stearpă, pe un râu în spume,
Unde un sihastru a fugit de lume,
Cu vărsarea serii un străin sosi.
"Ștefan al Moldovei vine a-ți vorbi!"
"Ștefan al Moldovei, Daniel îi spune,
Să aștepte-afară! Sunt în rugăciune."
"Bunule părinte! Sunt rănit și-nvins;
Însăși a mea mumă astăzi m-a respins!
Viu sa-ți cer povața dacă nu-i mai bine
Turcilor Moldova d-astăzi să se-nchine?"
Daniel Sihastru domnului a zis
"Mă înșeală-auzul ori eu am un vis?
Capul ce se pleacă paloșul nu-l taie,
Dar cu umilință lanțu-l încovoaie!
Ce e oare traiul, dacă e robit?
Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit?
Viața și robia nu pot sta-mpreună,
Nu e totd-odată pace și furtună.
Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi
Pentru neatârnare, oameni și pământuri;
Dar nu ai p-acela ca să-i umilești!
Poți ca să îi sfarâmi; dar nu să-i robești!
Dacă mâna-ți slabă sceptrul ți-o apasă,
Altuia mai harnic locul tău îl lasă!
Căci mai bine este supus lăudat,
Decât cu rușine domn și atârnat!"
După-aceste vorbe, Ștefan strânge-oștire
Și-nvingând păgânii nalță-o monastire.
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu din Legende istorice (1865)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ștefan cel Mare către moldoveni
- Zimbrii mei, vă spun așa:
Că Moldova nu-i a mea.
- Știm, Mărite, asta-i bre,
Nici a noastră nu mai e...
epigramă de Mircea Constanda din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai este nou?!
Ce mai este nou pe-afară, tată?
Știi că de nimic nu-s vinovată...
Am luptat cu viața asta grea
Și îmi pare, tată, tot mai rea.
Mai întoarce legea, Doamne Sfinte!
Vreau să fiu cu tine ca-nainte,
Să te-ntreb de ce mă pedepsești,
Dacă-ți sunt copil și mă iubești.
Adu-mi Doame pruncii să-i sărut,
Vreau să-i mângâi și să îi ascult!
Știi că de nimic nu-s vinovată,
Însă sufăr în tăcere, tată!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăcare cu Dumnezeu
Cu sufletul mustind de împăcare
Brodează-mi, Doamne, trena de greșale!
Revarsă, Tu lumină, Împărate!
Eliberează neagra vieții noapte!
Din răsăritul Crucii - cânt de jar,
Inimii mele, Doamne, fă altar!
Alungă noaptea diavoleștei uri!
Fă oamenii din lume mult mai buni!
Precum Iisus primindu-și crucea grea
Ducând-o pe Golgota spre-a ne elibera,
Fă crucea noastră până la sfârșit
S-o ducem demn precum ne-ai hărăzit!
S-au prăbușit în noi iubiri, castele...
În lumea asta-s lucruri tot mai rele.
Îngenunchem plângând la crucea Ta
Și te rugăm: "Doamne, nu ne lăsa!"
Suntem tămâie, candelă plăpândă,
Dar Tu ne ierți cu mila ta cea sfântă...
Tu ne asculți și ne iubești mereu.
Ești vinul... pâinea sufletului meu!
Din lacrima mea Doamne, fă ocean!
Înalță-mă spre Tine an de an
Și dă-mi duhovnicească alinare
În viața asta grea și trecătoare!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare...
Mă doare să văd oameni plângând
Mă doare să văd pe cineva suferind,
Mă doare când nu ești lângă mine
Mă doare să știu că nu-ți este bine.
Mă doare atunci când nu mă iubești,
Mă doare atunci când mă umilești
Mă doare când știu cât te iubesc
Mă doare să văd că nu te recunosc...
Mă doare tăcerea rece și grea,
Mă doare durerea din inima mea
Mă doare ș-o lacrimă ce curge pe obraz
Mă doare când știu de-al tău necaz.
Mă doare de-o frunză ce se leagănă-n vânt
Mă doare de oricine și orice cuvânt,
Mă doare că TU nu poți să-nțelegi
Mă doare... dar tu ai vrut să alegi.
poezie de Mariana Simionescu (25 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

armură veche
cavalerii în luptă
sub scuturi și lănci
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Construcția femeii
Făcută fost-a dintr-o coastă
Și tare-nțeapă gura ei...
Dar de-ar fi fost din mușchi creată,
Ar fi fost șuncă de purcei?
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ștefan cel Mare: Însă de rănile ei, Țara Moldovei poate pieri.
replică celebră din povestirea Viața lui Ștefan cel Mare de Mihail Sadoveanu (23 mai 1934)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere în stele
Câtă durere este-n stele, Doamne?!
Oh, s-au topit și curg prin ochii Tăi!
Iar Tu ne cerți cu boală și cu foame,
Cu moarte și cu virușii-călăi,
Fiindcă am fost copii rebeli și răi
Și nu ne-am plâns greșeala la icoane.
Ori poate ceri dreptatea pentru care
Cei asupriți, în viață au luptat...
Acum îngenunchem și-ți dăm crezare
Și Doamne, știm că am făcut păcat.
Azi fiecare este vinovat
Și lacrimile noastre sunt amare.
Să ne unim în luptă, toți, ca unul!
Iubirea nu ne fie în zadar...
Ne iartă, Doamne! Plânge azi românul.
Ne iartă și ne ai în paza Ta!
Plâng toți cei dragi, pier unul câte unul...
Ne iartă Doamne! Nu te mânia!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio
Să-mi iau la revedere n-am să pot.
Sunt lacrimi multe între noi... și dor,
De-aș colinda în gând pământul tot,
Cu lacrima nu am să-l mai măsor.
Pe pleoapa grea am scris cu nouri gri
Și lacrimi ruginii de frunze-au curs,
Căci a trecut o zi și înc-o zi,
În suflet, toamnă aspră, mi-ai pătruns.
Pe foi mototolite-ar fi-n zadar
Să-mi iau adio, știu că ar fi greu,
În toamnă m-aș ascunde iar și iar,
Căci este toamnă și-n sufletul meu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă cu mirese, Doamne!
Plouă cu mirese, Doamne!
Ninge Doamne îngerii
În covoare de lumină,
Pentru mulții tăi copii!
Albul pur de crin, în miere
Risipindu-se apoi...
Plouă Doamne cu lumină
Și iubire peste noi!
Limpeziri de cer și ape,
Valuri moi de catifele,
Plouă Doamne cu lumină!
Și cu borangic de stele,
Vin și-mpodobește lumea
Și "oprește noaptea-n rai"
Cănd răsare-n noi iubirea,
"Să dăm versurilor grai!"
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Terestrele dictoane
Cu terestrele dictoane
Acceptăm să suferim...
"Până când?!", mărite coane?!
Alta-i roata când murim?!
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângere de credință și neam
Ceata diavolească iarăși ne sugrumă,
Lacrima-i amară și durerea doare,
Rana sufletească ne este cutumă,
Numai în credință găsim alinare.
Flutură-n destine, un prolog de rugi,
Zbor înspre lumină și-nspre libertate...
Doamne,-n căutare de miresme dulci,
În tăceri de gheață, ne-ndreptăm spre moarte.
Ne plecăm genunchiul... Scârțâie de dor
Cumpăna fântânii... Doamne, ce durere!
Ne-au plecat copiii și bătrânii mor,
De acum rămânem, biete cruci stinghere.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!