Împăcare cu Dumnezeu
Cu sufletul mustind de împăcare
Brodează-mi, Doamne, trena de greșale!
Revarsă, Tu lumină, Împărate!
Eliberează neagra vieții noapte!
Din răsăritul Crucii - cânt de jar,
Inimii mele, Doamne, fă altar!
Alungă noaptea diavoleștei uri!
Fă oamenii din lume mult mai buni!
Precum Iisus primindu-și crucea grea
Ducând-o pe Golgota spre-a ne elibera,
Fă crucea noastră până la sfârșit
S-o ducem demn precum ne-ai hărăzit!
S-au prăbușit în noi iubiri, castele...
În lumea asta-s lucruri tot mai rele.
Îngenunchem plângând la crucea Ta
Și te rugăm: "Doamne, nu ne lăsa!"
Suntem tămâie, candelă plăpândă,
Dar Tu ne ierți cu mila ta cea sfântă...
Tu ne asculți și ne iubești mereu.
Ești vinul... pâinea sufletului meu!
Din lacrima mea Doamne, fă ocean!
Înalță-mă spre Tine an de an
Și dă-mi duhovnicească alinare
În viața asta grea și trecătoare!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rugă
Mă risipesc pe lespezi de altar
Și dor tăcut, precum un duh în moarte,
Căci ghimpi de foc în inimă-mi răsar...
Deșertăciuni în lumea asta-s toate...
Pe ceruite aripi scriu cu jind
Chemarea către Tatăl Dumnezeu...
Fiorii morții parcă mă cuprind
Și-n trup, îmi pare cum că nu sunt eu.
De mir, mi-e gândul flacără și vis
Și iată!-s crucea jertfelor de sine...
Mi-e sufletul altar... acesta-s eu!
Și doar Iisus, să mă privească, vine.
Și îngenunchi cu sete... Și mă rog
Căzând în ne-trupeasca devenire
Și gânduri, voci și fapte-n mine ard,
Dar Doamne, nu mă tem, căci sunt cu Tine!
Acum că sunt creștinul spovedit
Împărtășit cu hrană de lumină,
Sunt Doamne, mult, cu mult mai fericit
Și mă-nfrățesc cu pronia divină!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipire
Mă risipesc pe lespezi de altar
Și dor tăcut, precum un duh în moarte.
Azi ghimpi de foc în inimă-mi răsar...
Deșertăciuni în lumea asta-s toate...
Pe ceruite aripi scriu, murind,
Chemarea unui Tată-Dumnezeu,
Fiorii morții-n noapte mă cuprind
Și parcă nu mai sunt același eu.
De mir, mi-e gândul flacără și vis
Și iată!-s crucea jertfelor de sine.
Mi-e sufletul o floare de cais,
Când doar Iisus, să mă primească, vine.
Și îngenunchi, precum un vreasc și plâng,
Căzând în netrupească devenire...
În mine gânduri, voci și fapte strâng
Și cer răsplata ce mi se cuvine.
Oh, Doamne, nu mă tem! Te am pe Tine,
Martor tăcut întregii mele vieți.
Tu îmi vei da tot ce îmi aparține,
Pace în suflet, mii de tinereți...
De azi voi fi creștinul spovedit,
Împărtășit cu hrană de lumină
Și mugurii speranței s-au ivit,
Pe trupul meu lipsit de rădăcină.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O rugă la Iisus
O să trăim prin Tine-o-ntreagă lume,
Dar, Doamne, astăzi, nu, nu ne-aștepta!
Ne zbatem iar cu sufletu-n genune...
Iartă-ne Doamne, să putem zbura!
Să pot să îngenunchi, mă iartă, Doamne!
Genunchiul meu e-o piatră de hotar
Ce sub povara crucii, oh, cât doare!
Lumina vieții ne-o adu în dar!
Mi-e lacrima ocean de suferință...
Și cum pot plânge malul unei pleoape?!
la Tine plec genunchiul în căință,
Căci vreau să fiu de Tine mai aproape.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă rugă către Dumnezeu
Doamne, Tu, Atotputernic,
Tu, cel Sfânt, cel Iertător,
Prin slujbașul ecumenic
Curățește-al tău popor.
Fă-n religie lumină!
La altar aduc ofrandă,
Pronia să-mi lase tihnă
Inima de altădată.
Doamne, Tu, Atotputernic
Și Atoateștiutor,
Peste un popor netrebnic,
Varsă-un strop de vitriol
Și-ntărește în credință
Pe cei drepți și pe cei buni,
În furtuni le dă căință
Și-i salvează din genuni.
Tu cel Sfânt, cel Iertător,
Dă-ne pace și lumină.
Tu ne ești de ajutor,
Noi suntem aici cu vină.
În esență stricători,
Purtând moartea încă-n fire,
Ne întoarcem uneori
După-o rază de iubire.
Prin slujbașul ecumenic
Lasă lege strămoșască,
Fie ca-ntr-un vis feeric
Oamenii să se iubească.
La altare dă lumină,
Clopotul, dureri să țipe...
Cu puterea Ta divină
Dă-ne fericite clipe!
Curățește-al Tău popor!
Plină-i lumea de păcate...
Mulți în lumea noastră mor,
Mor și dincolo de moarte.
Lasă-n plecăciuni genunchiul,
Lasă sufletul să plângă!
Oh, apleacă-i astăzi trunchiul,
Din ochi lacrima să-i curgă!
Fă-n religie lumină!
Viața-i plină de păcat.
Fă cu vraja Ta divină
Lumi cum nu au existat!
Crucea timpurilor grele
Sfarm-o cu puterea Ta!
Lasă, Doamne-n lume semne
Spre a Te putea avea!
La altar aduc ofrandă
Sufletul și viața mea,
Ca în lumea cealălaltă,
Doamne, să te pot avea.
Plec genunchiul spre iertare,
Lacrimi curg din ochii mei.
Iartă-mi de păcate, Doamne!
Scapă-mă de anii grei!
Pronia să-mi lase tihnă
Ani târzii din viața mea,
Sufletului dă lumină,
În lumină-a te avea!
Tu ești singura speranță
Spre a nu muri etern.
Doamne, ți-aș da ani din viață!
Lasă-mi, Doamne, doar un semn!
Inimii de altădată,
Tristă și-n întinăciune,
În clepsidra-acuma spartă,
Dă-i puterea de-a apune!
Întunericul ne doare,
Rătăcim pe-al vieții drum...
Sufletul nu-i de vânzare!
Doamne, iartă-ne acum!
Inimii de altădată,
Pronia să-mi lase tihnă.
La altar aduc ofrandă...
Fă-n religie lumină!
Curățește-al Tău popor
Prin slujbașul ecumenic,
Tu, cel Sfânt, cel Iertător,
Doamne, tu, Atotputernic!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Doamne, eu sunt un păcătos,
Te rog, de-aceea, iartă,
Lacrima mea ți-aduc prinos...
De multe-s vnovată...
Vuiesc precum un clopot azi,
De dorul mântuirii,
Iar Tu, ca o lumină arzi
Pe calea fericirii.
La Crucea Ta m-aplec pios
Și-ți rog a mea iertare,
Căci nu aș fii de vreun folos
Pe drumul de pierzare.
În Sfântă zi, prea bun Iisus,
Mă iartă, am greșit,
Să pot trăi în lumea mea,
De-acum, mai fericit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne!
Doamne, cum de poți ierta
Crunte boli de minte grea
Și sfruntat neadevăr,
Vierme strecurat în măr?
Cum nu crești tu, Doamne, iară
Dintr-o Evă, o fecioară
Preacurată pe vecie,
Fală lumii-ntregi să fie?
De ce șarpele viclean
Are-n el așa alean
Și limbaj muiat în miere,
Iar în ochi așa putere?
El, cu vorbele suave,
Murdărește flori firave,
Le scufundă n zoaie caldă
Unde Belzebut se scaldă
Doamne, dă-mi puteri de stea
Să spăl toată lumea-n ea,
În botez de meteor
Legi morale să măsor
Eu mă-nchin la tine, Doamne,
Cel ce uită să condamne,
Tu, ce-ai pus iubirea ta
Dintr-un gând pe crucea grea!
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne...
Unora le dai cu caru,
Pe alții îi bați cu paru,
Doamne, nu ți-e milă?
Lupi mușcând din bunul tării,
Din apus la malul mării,
Doamne, nu ți-e silă?
Oropsiți de-o grea povară,
Suntem lumii de ocară,
Doamne, nu ne crezi?
Nu e nimeni să ne vadă,
C-am ajuns lumii de pradă,
Doamne, nu ne vezi?
Mulți bătrâni ce-s târâi pașii,
Sunt furați de toți geambașii,
Doamne, ești părtaș?
Suntem slabi, cinstea ne doare,
Unii ne calcă-n piciare.
Doamne, de ce-i lași?
Oare, cine să ne-asculte,
Sau păcatele-s prea multe,
Doamne, ne-ai uitat?
Dacă ne rugăm oleacă,
Poverile să ne treacă,
Doamne, ne-ai iertat?
Nu avem decăt credința,
Să învingen neputința,
Doamne, suntem buni?
Mai avem multe lichele,
Sper, să mai scăpăm de ele.
Doamne!!! Sunt nebuni???
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (3 iulie 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, plâng...
Doamne, plâng și sufăr, Doamne!
Nu e drept a judeca...
Doar ne ai ca niște pietre
Putrezind sub crucea ta.
Sângele-Ți în râuri calde
Se prelinge peste noi...
Ne privește suferința!
Oh, ne scoate din noroi!
Izbăvește de osândă
Trupul - humă de păcat
Fiindcă numai Tu ai dreptul
Doamne, de-a ne fi iertat.
Îngenunchi, mi-e rană plânsul...
Gândul, un vulcan... Amar
Îmi duc clipele... În sânul
Tău, de-acum Tu ia-mă iar!
M-am topit sub jarul crucii...
Mulți mă biciuie... Mă ard...
Eu la umbra crucii Tale,
Doamne, ca o umbră cad.
N-am să vin cu daruri scumpe,
Doar cu sufletul... Sunt eu!
Cer a mă-ntrupa de-acuma
În duh sfânt, cu Tatăl meu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulțumesc, Doamne!
Mulțumesc, Doamne!
Pentru slutirea care mi-ai dat-o
Și pentru crucea de pe umerii mei,
Acoperământul păcatului...
Golgota, ori drumul spre moarte
Mă desparte de greu și de plâns?!
Cresc răni purulente peste trupul meu strâns...
Ochiul vede și cere,
Este însetat de dorință...
Tu-i orbești nevederea
Deschizând porți de lumină spre cer.
Trupul poartă în el,
Esență și lut...
Chimia morții ne vindecă.
Cerni esența înălțând-o spre Tine,
Iar lutul, prin patimă,
Îl transformi în lut.
Iartă-mă, Doamne, pentru ceea ce sunt!
Tu faci sămânța să crească...
Noi suntem ramurile Tale
Căzând în plecăciune spre Tine.
Osană și veșnică recunoștiință!
Eternul îți aparține...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidire
Zidită-n liniștea credinței,
Trup întru trupul lui Hristos,
Sunt parte din calvar și prețul
Durerii mele-i de prisos.
Sunt crucea peste care pașii
Atât de aspru judecați,
Mai calcă peste trup de lacrimi...
Să mă opriți, nu încercați!
Îmi plec genunchiul... Rugi străine
Mă cheamă. Inima mi-e grea,
Iertarea nu mi se cuvine!
Porunca, Tatăl îmi va da.
Din lanțuri voi slăbi prin moarte
Și gândul către Dumnezeu
Va trece sufletul prin moarte...
Născut prin lege fariseu,
Jurând pe falsele credințe,
Adeseori m-am întrebat
De-am să-mi plătesc amar greșala...
Acum Tu, Doamne, m-ai iertat!
De-acum, biserică creștină
Altar voi fii... Mă iartă, dar!
Și mă-mpresoară cu lumină
Spre a renaște-n duh și har!
Sunt candelă... Cu mir sfințește
Iertarea sufletului meu!
Întinde-ți brațul către mine
Doamne! Nu mă lăsa la greu!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oh, Doamne, bunule Iisus,
La tine am venit,
Noi Crucea Ta avem de sus,
Căci tare ți-am greșit...
catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi aripi, Doamne
Dă-mi aripi, Doamne, ca să zbor
peste muntele cu nor.
Dă-mi aripi, Doamne, ca să trec
marea, fără să mă-înec.
Aripi, Doamne, de-aș avea,
către cer m-aș înălța,
Mai liber ca pasărea,
la Tine aș cuteza.
Aș pluti în zborul lin
către cerul Tău sublim.
Cânt de slavă-aș înălța,
la picioare Ți-aș cădea,
viața Ți-aș încredința.
Că Tu ești ocrotitorul,
Tu ești și mântuitorul.
La Tine, Doamne, mă-închin.
Iartă-mă, Doamne! AMIN!
poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Crucea
Doamne
tu
porti alaturi de mine
crucea mea
tu
ma ridici cand ma
prabusesc
tu
imi dai putere in
noaptea grea
tu
esti izvorul vietii
din care toate tasnesc
tu
esti lumina care-mi
arata calea prin bezna
tu
esti drumul spre
viata eterna.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul: Doamne... Gândurile mele albe au căzut în noroi. Calul năzdrăvan și-a pierdut aripile! L-a acoperit iar răpciuga minciunii... Diavolii roșii au năpădit gura Ta de Rai, Doamne... Ei Te-au alungat din biserici! Ei batjocoresc numele Tău, la fiecare pas. (Încearcă să se ridice). Nu-i lăsa să mă îngenuncheze, sfântul meu Părinte... Dă-mi forța să mă ridic! Totdeauna Ți-am fost pavăză! Ei nu în mine țintesc, ci în Tine, Doamne! Și vina mea e că Te slăvesc... Am înțeles... Trebuie să port și eu o cruce, asemenea Fiului Tău! Grea povară, pentru anii bătrâneții mele... Dă-mi, Doamne, tărie să rezist! Dă-mi puterea de a nu plânge în fața demonilor... Nu-i lăsa să se bucure de neputința mea! Nu-i lăsa să mă umilească! Mocirla cărnii mele le aparține... Trupul meu slab e în mâinile lor... Îl pot strivi, ca pe o cochilie de melc... Dar roua lacrimilor mele nu e pentru ei... Sufletul meu curat e la Tine, Doamne! Ai grijă de el! E tot ce mi-a rămas...
replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Drumul spre Soare
O fărâmă de credință
Avem cu toții în suflet,
Căci ne-am născut în lumină,
Iar taina botezului ne-a învelit
Cu trupul lui Iisus.
Iată că am plutit în noaptea durerii
Spre a ne limpezi lacrima.
Iată cu vor veni zorii speranței,
Când rănile genunchilor noștri
Se vor vindeca,
Iar sângele sufletului se va uni cu Hristos,
Pentru a ne curăți de păcate.
A fost prea lungă ultima noapte...
Clopotele inimii au bătut
Cu aceeași credință,
Apoi s-au așezat rugi, la picioarele Mântuitorului...
Să nu mai privim trecutul
Ca pe o nucă îngăurită de vierme!
A fost spre învățătura și eliberarea noastră.
Iartă-ne Doamne!
Am trăit o viață, coșmarul unei singure nopți.
E dimineața Ta, Doamne!
Soarele a răsărit
Și lecția aceasta a luat sfârșit.
Ajută-ne să putem posti o clipă,
Pentru a trăi cu Tine o viață!
Tu ești Soarele care ni se arată
Și viața vșnică pentru care trebuie să luptăm.
Amin!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru Sfânta zi de Paște
Iisuse, oh, lumină vie, căldura duhului Tău pur,
Va-mpărtăși cu bucurie pe toți ce-o caută acum.
Pe tronul Tău, cu mare slavă, căi pământești ai apucat,
Dând orbului lumină, Doame, pe cei greșind Tu i-ai certat.
Te-ntorci de fiecare dată și ierți în fiecare clipă,
Dar vino și-naintea morții și moartea noastră o ridică!
Când sufletul ni-i greu de gânduri și de păcate, doar Tu vii
Să ne împuținezi povara... Povara fiecărui, știi!
Iisuse, oh, lumină vie, căldura duhului Tău pur,
Atâta taină, atâta pace, vis și iertare lasă-n jur.
Călătorind în timp, prin timpuri, de generații ne-ai iertat,
Iar noi, iudaice popoare nevrednice, te-am alungat.
Tu dus-ai crucea pe Golgota și chinuri mari ai îndurat.
Pentru copii Tăi, Iisuse, la tâmple ghimpi de gheață ard.
Ești biciuit și prins în cuie prin pământescul legământ,
Ți-e-n suflet rana-nsângerată și ochiul Tău îl văd plângând.
Va-mpărtăși cu bucurie pe toți ce-o caută acum...
Și în smerenie se-apleacă, oh, mâna Ta pe orice drum!
Tu fi-vei candelă și lege, Tu drept mereu vei judeca
Sărac, bogat, bătrân și tânăr! Durerea Tu-i vei mângâia.
Și-n negura întinăciunii, neștiutor, când a picat,
Doar Tu ai plâns, lumină dându-i și mâna Ta l-a ridicat.
Cu toate astea numai omul la moarte grea te-a osândit
Și-ntre tâlhari, în chinuri grele, Iisuse, moartea ți-ai găsit.
Pe tronul Tău, cu mare slavă, căi pământești ai apucat,
Precum un baci plângându-și oaia, iubirea noastră-ai căutat.
Când brațul grijilor ne-apasă, atunci doar, Doamne, te rugăm,
Să vii-n întâmpinarea noastră, căci rătăcind, te căutăm.
Ni-i taina-nchinăciunii, Doamne, atât de crudă, atât de grea...
Și vai, atâta de nevrednici noi suntem de iubirea Ta.
Dar bun păstor al omenirii, Tu ierți. Hristos a înviat!
Ne ierți, mai buni să fim în lume, s-avem un suflet mai curat.
Dând orbului lumină, Doame, pe cei greșind Tu i-ai certat
Și calea către mântuire și Cerul Sfânt le-ai arătat.
"Ia-ți patul tău de-acum! Și du-te!" Și s-a supus poruncii Tale,
Apoi, în Cana Galileei, din apă, vinul cel mai tare
Făcut-ai, Doamne! Câte-n lume minuni înfăptuit-ai.
Dar, deși văzând acestea toate, eu îmi duc viața în zadar.
În răzvrătirea și în moartea de gheață-a marelui păcat
Ce avându-l, prin Adam și Eva, moștenitori, l-au preluat.
Te-ntorci de fiecare dată și ierți în fiecare clipă,
Dar între noi, iubite Doamne, munți de păcate se ridică.
Sunt suflete încătușate și suflete arzând de dor
Și numai Tu ești mângâierea și alinarea tuturor.
Tu îi eliberezi din lanțuri, le vindeci rana din priviri,
Ești steaua care strălucește și taina veșnicei iubiri.
Ești farul ce călăuzește lumina vieții către Rai,
Celor care greșesc și iartă, iertare veșnică le dai.
Dar vino și-naintea morții și moartea noastră o ridică!
Nesimțitor ne este trupul! Ne e mereu, mereu mai frică.
Povara crucii noastre doare, pe umerii mai slabi mereu,
Cu pași mărunți pornim spre ceasul calvarului... Oh, Dumnezeu,
Îngenunchez în astă clipă cerând iertare clopot viu
Cu îngerii și sfinții-n ceruri, să te slăvesc, să pot să fiu.
Ah, scoate-mă din întuneric, din ghena lutului lumesc!
Iisuse să mă-ntorc la tine, în orice ceas să te slăvesc.
Când sufletul ni-i greu de gânduri și de păcate, doar Tu vii
Să ne ridici din tina vieții, devreme a ne mirui,
Doar Tu verși lacrimă și sânge și speli cu mir întunecarea,
La Tine, oh, Iisuse blânde, găsim de veacuri împăcarea.
Lumină ești și cât de dulce! Și cât de bun vindecător,
Un neasemuit prieten, un sfânt și drept judecător.
Tu ai iertat mișei ce-n lume te-au dat pe treizeci de arginți.
Hristos a înviat! E Paște! Și oamenii sunt fericiți...
Să ne împuținezi povara... Povara fiecărui, știi!
Să fie moartea mai ușoară când peste trupuri va veni!
Căci noi murim cu orice clipă. De neguri, sufletu-ncărcat
Se-apleacă în putreziciune, cu fiecare alt păcat.
Dar Tu, prin ruga Ta, văd bine, de neguri iar ne mântuiești
Și ca un bun păstor de oameni, oițele ți le păzești.
O, mulțumire Ție, Doamne! Veniți, Hristos a înviat!
Venit-a iar să spele lumea fărădelegii de păcat.
Să ne împuținezi povara... Povara fiecărui, știi!
Când sufletul ni-i greu de gânduri și de păcate, doar Tu vii,
Dar vino și-naintea morții și moartea noastră o ridică!
Te-ntorci de fiecare dată și ierți în fiecare clipă,
Dând orbului lumină, Doame, pe cei greșind Tu i-ai certat.
Pe tronul Tău, cu mare slavă, căi pământești ai apucat,
Va-mpărtăși cu bucurie pe toți ce-o caută acum,
Iisuse, oh, lumină vie, căldura duhului Tău pur.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi, Doamne...
Dă-mi, Doamne, dragoste de viață,
Să nunțeleg greșit adevăratu-i scop,
Că sunt așa confuză câteaodată,
Și gânduri pesimiste îmi dau foc.
Dă-mi, Doamne, dragoste de oameni,
Că printre ei destinul mi-l petrec,
Nu mă lăsa să mă dezamăgesc,
Privind la ai mei semeni,
Cum de viață lor și-a noastră își bat joc.
Dă-mi, Doamne, dragostea naturii mândre,
Care oferă atâta frumusețe pe pământ,
Și nu lăsa ca muzica ei verde,
Să nu o înțeleg, să n-o dezmied.
Dă-mi, Doamne, spirit creator, ca să te bucuri,
Că-ți pot cânta în versuri mărețul altruism,
Cu care ai împodobit viața și atâtea lucruri,
Și dragostea, ce o râvnește orice muritor.
Dă-mi, Doamne, pace în suflet și recunoștință,
Să-ți mulțumesc în fiecare clipă, că trăiesc,
Și să-ți transmit mesajul de iubire mai departe,
Căci calitatea vieții are mare preț.
poezie de Valeria Mahok (februarie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iisuse
Iisuse, te cobori prin noi
În sfântă zi de sărbăore,
Dar azi suntem la suflet goi,
Nu avem nici o alinare.
Oh, strălucește Tu, Iisus,
Când te cobori printre morminte!
Lucirea noastră a apus...
La Tine noi vom lua aminte.
Ni-i crucea grea, suntem un ceas
Secunda-mir clopot ne e...
Doar Tu venind cu-a Ta sfințire
Ne poți ierta greșelile!
Ți-i trupul împărțit în lacrimi,
Din cer iertare ne-ai adus,
Dar noi nu-ngenunchem la cruce...
Durerea nu ne-a fost de-ajuns.
Tu moartea ai călcat, Iiuse,
Noi nici nu ne putem ierta...
Războaie reci sunt astăzi duse,
De diavoli, împotriva Ta.
Ne fă mai buni, dă-Ți trpul iară
Spre curățire de păcat,
Acelor ce-au crezut în Tine
Și în lumină au sperat.
În sângele prelins pe cruce
Lasă o lacrimă de-a Ta!
Iartă Iisuse păcătoșii!
Din trupul Tău noi vom mânca...
Se-aude în întreaga lume
Iisus Cristos a înviat
Și plâng în cinuri credincioșii
Și-n rugi de-un timp te-au îmbrăcat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
iartă-mă, Doamne,
mă cațăr spre cer
pe picioare de lemn
sunt suflet de humă
murdar de gânduri, frică, păcate
iartă-mă Doamne,
că plâng pe brațele crucii
pășesc către El și pașii se pierd
printre cruci frânte de suflet
azi pier în stropii de sânge
căzuți de pe crucea fiului Tău
zac la marginea lumii
în șuvoaie de lacrimi
la cap mi-au pus bolovani
să nu mă ridic și să sper
iartă-mă Doamne
că plâng și iar pier, la picioarele crucii
iartă, Doamne,
fiul tău, umil și stingher
rugăciune de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare de lumină
Într-o floare de lumină Doamne Tu ne-ai așezat
Să trăim neprihănirea să avem un duh curat
Pe cărarea mântuirii o Isuse ne-ai zidit
Să trăim viața sfântă într-un duh neprihănit
Numai Tu o scump Păstor a Ta mână ne-ai întins
Să trăim o nouă viață pășind Doamne ca în vis
Ne-ai spălat prin al Tău sânge sângele de pe Calvar
Ca întreaga noastră viață să trăim numai prin har
Evanghelia Ta Sfântă ființa să ne lumineze
Și pe palmele-ți Divine o Isus să ne așeze
Vrem iubirea ta curată să ne-mbrace azi pe toți
Căci suntem Isuse Doamne ca și înviați din morți
De când Tu în viața noastră o Isuse ai venit
Suntem o altă făptură cu un duh neprihănit
Dacă ținta noastră era firea când noi nu te cunoșteam
Astăzi tu ne ești dar țintă ca părintelui Avraam
Noi Isus te vrem pe Tine în noi veșnic să rămâi
Să trăim viața sfântă ca în dragostea dintâi
Fii-ne dar Tu măsura veșnic dar să te slăvim
Ca ai Tăi Doamne Isuse cu ai noștrii toți să fim
Și cântarea biruinței pururi Doamne s-o cântăm
O Isus Hristos Mesia Numele să-ți lăudăm
Glorie cinste și slavă fii de-a pururi onorat
Căci Isus prin al Tău sânge viața veșnică ne-ai dat
17-09-2020 mănăștur Cluj-Napoca
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!