Plângere de credință și neam
Ceata diavolească iarăși ne sugrumă,
Lacrima-i amară și durerea doare,
Rana sufletească ne este cutumă,
Numai în credință găsim alinare.
Flutură-n destine, un prolog de rugi,
Zbor înspre lumină și-nspre libertate...
Doamne,-n căutare de miresme dulci,
În tăceri de gheață, ne-ndreptăm spre moarte.
Ne plecăm genunchiul... Scârțâie de dor
Cumpăna fântânii... Doamne, ce durere!
Ne-au plecat copiii și bătrânii mor,
De acum rămânem, biete cruci stinghere.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.